REPERELE NOASTRE IDENTITARE: NEAMUL, DUMNEZEU, FAMILIA
Documentul original
Pagina 130-131 ↗REPERELE NOASTRE IDENTITARE: NEAMUL, DUMNEZEU, FAMILIA În guvernarea AUR, identitatea noastră națională, tradițiile și limba română vor reprezenta liniile directoare ale instituțiilor de cultură, iar libertatea religioasă va rămâne garantată de stat. Limba română reprezintă principalul element de identitate. Reperele identitare ale doctrinei noastre sunt: Neamul, Dumnezeu, Familia, ierarhia competențelor profesionale, educația și recuperarea unității și demnității naționale, a fundamentelor țărănești ale societății, economiei și bunului simț. Familia, înțeleasă ca uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie este fundamentul umanității. Ea se întemeiază din iubire și este iubire. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că familia este „Biserica de acasă”. Încă de la început, Dumnezeu a binecuvântat și a încurajat familia, poruncindu-le lui Adam și Evei: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul”. Familia este alcătuită între un bărbat și o femeie, care dau naștere la copii. Orice altceva în afara acestei unități sociale esențiale nu este familie. Celălalt mare rezervor al cunoștințelor omenești și agent al punerii lor în practică, alături de școală este familia. Familia este principalul depozitar al dreptului și singura cale sancționată divin de creștere a umanității, având ca instrument grija părintească și tradiția. În cadrul familiei, maternitatea va fi principala noastră preocupare, dimpreună cu suportul acordat întemeierii de noi familii. Sănătatea familiei se observă în numărul de locuitori. Anul trecut s-au născut cei mai puțini români din istoria modernă a țării. În funcție de numărul de locuitori, o Țară poate avea atât o piață internă, cât și o armată puternice. Dacă piața internă este condiția dezvoltării economice, armata este garanția păcii. Familia este, deci, stâlp al statului, al ordinii sociale, dar astăzi este supusă unei agresiuni fără precedent, nemaiîntâlnită nici în epoca comunistă când, țărănimea și familia erau considerate cele mai anticomuniste elemente, alături de clerici și intelectuali. Acest program va fi corelat cu cea de-a șasea direcție strategică politică a AUR („Oprirea declinului demografic – încurajarea natalității și familiei”). Astfel, AUR va demara un program pe 20 de ani de refacere a natalității, prin politici urgente demografice și economice de suport, în special în ceea ce privește maternitatea, dar și încurajarea întemeierii de noi familii. Vom dezvolta politici educaționale, de consiliere gratuite și neintruzive, de suport pentru familie. Vom implementa politici de postfamiliale pentru tinerii care vor să-și continue studiile și să-și întemeieze o afacere. Nu în ultimul rând, guvernul AUR va încuraja întreprinderile familiale, în industrie, servicii, în agricultură. Ideologia de gen este una dintre aspectele culturii anulării – „cancel culture”. Principala ei țintă este familia. „Cancel culture” se mai numește și „cultura anulării” pentru că este un fenomen antisocial, ținta ei finală fiind distrugerea societății și a civilizației, prin depopulare și destructurare simbolică. Ordinea socială sub asaltul „culturii anulării” /„woke”/„progresiste”/ „neomarxiste” se va micșora până la dispariție: prin descurajarea natalității familiilor indigene, impropriu numite „albe”, prin erodarea capacității de înțelegere dintre tineri, care nu mai știu dacă sunt fete sau băieți și nu mai știu să devină femei și bărbați, mame și tați, și, nu în ultimul rând, prin încurajarea golirii de români și intrarea în loc a unor populații de înlocuire. Ideologia de gen reduce omul la sex, și, mai mult, afirmă complet neștiințific că acesta poate fi schimbat la infinit, fiind o opțiune ideologică, personală. Cultura anulării este o ideologie care are ca scop transformarea omului într-un ființă care trăiește doar în prezent și guvernată prin FRICĂ. Progresismul este o ideologie care nu tolerează tradiția de niciun fel, nici credința, nici familia, femeia-mamă, copilăria, satul, natura – pe care o separă de umanitate, care urăște omul și-l sluțește, pentru că frumosul este păstrat în toate aceste cadre. Frica este distribuită centralizat prin inventarea constantă a unor dușmani existențiali, de la viruși la războaie, de la starea vremii – mereu aflată „în cod galben” pentru o simplă ploaie, la crize economice artificial create uneori de birocrații de la Bruxelles – ne amintim de „criza energiei”, prin închiderea forțată a minelor și centralelor electrice, prin dereglementarea prețului acesteia și intrarea în scenă a „băieților deștepți” din energie etc. Scopul final al acestei frici este stabilirea definitivă a dictaturii. Mass media, într-un partizanat ideologic, contribuie activ la propagarea acestei ideologii mortale. În fața acestor agresiuni, suntem chemați să apărăm familia. Prin ea, apărăm Neamul și ne apărăm credința în Dumnezeu. Este una dintre bătăliile noastre fundamentale. Este un moment critic. Dacă vrem să mai avem viitor, copiii noștri au nevoie să nu facem niciun pas înapoi, să purtăm și să câștigăm această luptă.