INTRODUCEM RĂSPUNDEREA PROFESIONALĂ A MAGISTRAȚILOR PENTRU ERORILE JUDICIARE

INTRODUCEM RĂSPUNDEREA PROFESIONALĂ A MAGISTRAȚILOR PENTRU ERORILE JUDICIARE Problema răspunderii magistraților a născut în societatea civilă în ultima perioadă de timp foarte multe dezbateri, însă niciun partid dintre cele care s-au aflat la conducerea nu și-au asumat un proiect legislativ în acest sens. AUR a susținut și susține în continuare faptul că o societate democratică nu se poate construi în lipsa unui sistem de justiție consolidat, care presupune în primul rând garantarea respectării independenței justiției și respectarea drepturilor omului. Nu trebuie ignorat faptul că în societatea românească magistrații sunt singura categorie profesională care nu răspunde pentru modalitatea în care își exercită profesia. În rest, toate celelalte profesii implicate în actul de justiție, și în genere toți cetățenii răspund, într-un fel sau altul, pentru modalitatea în care își îndeplinesc activitatea profesională. Existența căilor de atac ordinare și extraordinare și mecanismul instituit cu privire la răspunderea disciplinară a magistraților, în conformitate cu legislația în vigoare nu pot, de multe ori, să repare prejudiciul moral și material provocat justițiabililor, sau celorlalte persoane angrenate în actul de justiție care sunt victime ale unor regretabile erori judiciare. Pe de o parte, căile extraordinare de atac sunt limitate doar la anumite motive, expres prevăzute de lege, iar pe de altă parte justițiabilii afectați de decizii eronate ale magistraților nu mai au încredere, pentru a merge mai departe. Ca urmare a erorilor săvârșite de către unii magistrați, încrederea în actul de justiție este afectată profund. Deseori în societatea civilă au existat numeroase voci care au susținut că instituirea răspunderii magistraților ar afecta independența justiției, aspect care nu este adevărat, atâta timp cât se vor institui norme clare și obiective, iar mecanismul răspunderii profesionale va fi structurat exclusiv în interiorul sistemului judiciar, astfel încât să nu poate fi pusă în discuție independența justiției. Dincolo de răspunderea disciplinară, răspunderea magistratului trebuie să fie esențialmente profesională, legată nemijlocit de modul în cere își exercită activitatea profesională, iar sancțiunile trebuie legate de cariera acestuia, mergând de la cele mai ușoare, precum avertismentul sau diminuarea salariului pe o perioadă determinată, până la cele mai grave, precum retrogradarea sau excluderea din magistratură. În ceea ce privește răspunderea materială a magistraților, aceasta poate fi instituită sub forma unei răspunderi civile delictuale, pentru culpa gravă și în condițiile în care prejudiciul nu poate fi recuperat pe altă cale. Instituția răspunderii profesionale a magistraților va funcționa tot în interiorul sistemului judiciar, pentru a nu se pune în discuție independența lor. De aceea, instanța competentă să soluționeze sesizările privitoare la abaterile profesionale ale magistraților este Înalta Curte de Casație și Justiție, atât ca primă instanță (în complet de 3 judecători), cât și ca instanță de control judiciar (în complet de 7 judecători). În acest fel, răspunderea profesională a magistraților care se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție va funcționa ca o prelungire firească rolului primordial al instanței supreme, de asigurare a practicii unitare. Soluțiile privitoare la practica unitară vor fi un reper esențial în atragerea răspunderii profesionale. Inspecția judiciară va fi parte în procesul privind atragerea răspunderii profesionale, având rol de cercetare și instrumentare primară. Pentru garantarea acoperirii prejudiciilor generate de faptele magistraților se poate institui o formă de asigurare profesională, ca în cazul medicilor.

1. 0Original