DE LA „UNIVERSITĂȚILE – FABRICI DE BANI” LA CARNETUL DE STUDENT – GARANȚIE A VIITORULUI

DE LA „UNIVERSITĂȚILE – FABRICI DE BANI” LA CARNETUL DE STUDENT – GARANȚIE A VIITORULUI Principiile de finanțare ale învățământului superior sunt egalitatea de șanse și meritocrația. Fiecare tânăr din România care dorește să intre în învățământul superior trebuie să poată ajunge în sistem dacă demonstrează că are aptitudinile și competențele necesare. Potrivit programului AUR, „încurajăm creșterea numărului de studenți cu 50% în următorii 10 ani, în special în domeniile în care există o lipsă de specialiști pe piața internă”. Pentru o creștere a eficienței învățământului superior, „eliminăm subvenționarea învățământului exclusiv în funcție de numărul de elevi/studenți, iar criteriul de finanțare va fi mutat spre performanță și competență profesională, și utilitatea economică, culturală și socială a proiectelor educaționale și de cercetare”. În momentul de față, România are cel mai mic număr de persoane cu studii superioare din UE: 25%, față de media europeană de 41%. Sunt mai multe explicații. Prima, și cea mai evidentă este subfinanțarea cronică a sistemului. România este pe penultimul loc în Europa în ceea ce privește ponderea bugetului educației în PIB, de 2,1%, față de media europeană de 4,7%. Până de curând, guvernul era obligat prin lege să asigure 6% din PIB educației. Cum nu au făcut-o, guvernele postdecembriste s-au aflat, astfel, în ilegalitate, punând în pericol însăși democrația – care nu poate fi funcțională fără cetățeni educați. În loc să respecte obligația legală, ultimul guvern al „României educate” a preferat să o elimine prin legile Deca din 2023. An de an, bugetul educației a oscilat între 2,1% și 4,3% din PIB. Notăm că în 2023, anul unora dintre cele mai mari greve de după 1989, educația a avut cel mai mic buget ca pondere în PIB din ultimii 30 de ani!, demonstrând, pentru a câta oară, caracterul toxic al regimului Iohannis. În schimb, avem angajamente: reprezentanții guvernului s-au angajat să cheltuiască din PNRR 9% pentru educație, din care se are în vedere alocarea a peste 31% spre digitalizare – exact pentru procesul care a scăzut dramatic calitatea educației prin analfabetizarea culturală și funcțională! O altă explicație a numărului mic de tineri cu studii superioare este accesul restrâns al populației din mediul rural la educație, în condițiile în care aproape jumătate dintre români locuiesc la țară. În prezent, 65% dintre tinerii din mediul rural nu își pot permite să meargă la universitate, deși 80% dintre aceștia ar dori să urmeze cursuri universitare. Rata tinerilor din mediul urban care nu își pot permite să parcurgă studii universitare este de 33%. Cauza de fond este sărăcia, faptul că mediul rural este principalul exportator de forță de muncă. Pentru a corecta această situație, AUR va iniția programul „Universitatea pentru fiii satului”, un program complex desfășurat împreună cu alte ministere abilitate pentru a încuraja înrolarea în sistemul universitar după principiul vocației, nu al averii. O a treia explicație este subfinanțarea cronică a sistemului de învățământ superior, ceea ce a condus la cvasiprivatizarea generalizată a acestuia: universitățile de stat au fost încurajate să trăiască pe seama taxelor studenților, scumpind accesul la educație în condițiile scăderii permanente a calității acestuia. Odată cu transformarea universităților de stat în fabrici de bani, învățământul a fost profund distorsionat. S-a trecut de la logica învățământului pentru performanța în cunoaștere la fabricile de diplome, care s-a extins de la universitățile private la cele de stat. La aceasta s-a adăugat, în ultimii ani, ideologizarea curriculei în direcția corectitudinii politice, înstrăinând practic tinerii de societate, în special în facultățile umaniste. În momentul de față nicio universitate românească nu se află în clasamentele internaționale relevante. A patra cauză a reducerii numărului de studenți este scăderea constantă a ponderii tinerilor care doresc să continue cartea. Atractivitatea studiilor a scăzut dramatic. Deja jumătate din elevi sunt, din păcate, analfabeți funcțional, 35% din tineri necitind vreodată o carte. Cartea nu mai are finalitate și este decuplată de succesul social prin cinste. Modelul succesului social În România nu mai este cartea, ci câștigul financiar facil, și pe de altă parte, munca (brută) în străinătate. Nu este întâmplător, astfel, că jumătate dintre tineri vor să părăsească România. Prima măsură de guvernul AUR în domeniul învățământului superior va fi aceea de a muta criteriul de finanțare dinspre cantitativ – funcție de numărul studenților, spre calitate, spre performanță și utilitate social-economică, științifică. A doua măsură va fi finanțarea universităților în funcție de evaluarea și ierarhizarea lor. Universitățile vor fi clasificate în două categorii: cercetare-dezvoltare cu componentă de predare, și universități doar cu o componentă de predare. Universitățile de cercetare-dezvoltare cu componentă de predare vor fi câte una în fiecare provincie istorică. Un regim de ierarhizare similar va fi aplicat și pentru cele de tip politehnic, cu profil economic, de medicină, artă, așa încât să existe cel puțin câte o instituție de excelență de acest tip în fiecare provincie istorică. Evaluarea universităților va fi debirocratizată și va fi efectuată de către oameni de știință de excepție, care se bucură de girul celor mai înalte instituții de cercetare ale aflate sub egida Academiei Române. În aceste comisii pot fi cooptate și personalități academice din străinătate, cu experiență didactică și care înțeleg profilul realității românești, după caz și funcție de necesități. La rândul lor, toate instituțiile/componentele de cercetare din institute, universități, întreprinderi, spitale, etc., vor fi clasificate funcție de contribuția acestora la serviciul public și la cunoașterea universală, atât cele publice cât și cele private. Pletora de agenții care gestionează învățământul, în special cel universitar, va fi redusă la minim prin unificarea și absorbția acestora în cadrul Ministerului Învățământului. Ca urmare a acestor evaluări, unele universități vor fi restructurate, așa încât scopul de a avea un număr cât mai mare de studenți să poată fi asigurat de către instituții dedicate științei și interesului public, iar efortul bugetar să fie direcționat către performanța academică și de cercetare. Universitățile vor fi finanțate după reclasificarea lor, în special după contribuția lor la viața economico-socială, mai exact prin numărul problemelor social-economice naționale rezolvate precum și a contribuției lor la cercetarea fundamentală. Angajabilitatea absolvenților în domeniul în care au fost pregătiți, capacitatea programelor de studiu și a laboratoarelor de operaționalizare a problemelor sociale reale – din inițiativă proprie, în virtutea autonomiei universitare, sau prin programele lansate de guvern și alte autorități, concordanța cu necesitățile de cercetare ale economiei – vor fi câteva dintre criteriile de finanțare ale universităților. Acolo unde economia națională nu poate ține încă pasul cu cercetarea academică, cu cercetarea fundamentală, pentru evaluare se vor lua în considerare în special punctajele obținute în urma participării la evenimente și publicații internaționale. Gradele didactice vor fi parcurse în funcție de contribuția efectivă a corpului profesoral la punerea de probleme și la identificarea soluțiilor utile pentru societate, pentru lumea românească, în particular, în funcție de specificul fiecărui tip de științe. Condiționarea avansării în ierarhia universității de elemente artificiale, exterioare universității, legate de interese predominant financiare, inclusiv de numărul de articole indexate cumpărate/plătite (cum este cazul în științele umaniste) va fi eliminată, criteriile de evaluare urmând a fi regândite funcție de procesul natural de gândire și de evoluție academică. Cartea de autor, manualul universitar, rezultatele cercetărilor aplicate și fundamentale vor redeveni criterii majore de legitimare academică. Universitatea se va elibera de sub tutela contraproductivă a diverselor cercuri de relații exterioare, fără aport științific real și fără prestanță academică, tributare interesului material, și care, în numele „aplicațiilor practice” au degradat atât știința cât și raporturile corecte cu economia națională și cu societatea. Învățământul superior trebuie eliberat de impostura academică și scos de sub presiunea demagogiei, care a infestat spațiul public și politic.

1. 0Original