PROGRAM NAȚIONAL PENTRU REVITALIZAREA POLICLINICILOR – CÂTE UNA LA 25.000 LOCUITORI

PROGRAM NAȚIONAL PENTRU REVITALIZAREA POLICLINICILOR – CÂTE UNA LA 25.000 LOCUITORI Restabilim rolul policlinicilor și asigurăm decontarea serviciilor medicale furnizate de acestea. Elaborăm un program național de dotare, modernizare și construire de noi policlinici, pe bază de proiecte tip, astfel încât să existe câte o policlinică la 25.000 de români. Revitalizarea rețelei naționale de policlinici și ambulatorii prin creșterea numărului de unități în teritoriu, dotarea la standarde europene și acordarea unor venituri competitive angajaților va oferi o soluție pentru un număr foarte mare de pacienți din teritoriu, care nu au acces la servicii medicale de specialitate. În același timp, sistemul medical ar oferi oportunități atractive de carieră pentru profesioniștii din domeniu. Una dintre principalele ipoteze cu privire la mortalitatea foarte mare in mediul rural, comparativ cu orașul este dotarea foarte slabă a localităților rurale cu elemente vitale de infrastructură sanitară. Din acest punct de vedere, majoritatea componentelor infrastructurii sanitare a cunoscut în ultimii ani o dinamică descendentă alarmantă, accentuând precaritatea condițiilor de viață ale locuitorilor de la sate: practic, toate componentele infrastructurii sanitare, de la unitățile sanitare specifice și până la personalul medical care lucrează aici au valori mult mai scăzute decât în oraș, în ciuda faptului că aproape jumătate din populația României trăiește la sate. Deși în mediul rural trăiește jumătate din populația , doar 22,8% din unitățile sanitare sunt amplasate în sate. În ultimii 10 ani, numărul unităților sanitare din rural a scăzut treptat, anumite categorii dispărând definitiv (de exemplu, policlinicile rurale). În paralel, prin politicile sanitare ale guvernelor s-a încurajat dezvoltarea unităților sanitare publice din orașe, la aceasta adăugându-se o dinamică ascendentă a unităților sanitare private în urban (cabinete medicale, farmacii, spitale etc.) Situația policlinicilor rurale este poate cea mai sever afectată dintre toate tipurile de așezăminte sanitare rurale: începând cu 2004, în sate nu mai există nici o policlinică. În același timp, chiar dacă în prezent toate policlinicile din România se găsesc în mediul urban, numărul lor a scăzut spectaculos (cu 60%), astfel că din 592 de policlinici urbane în 1998 mai funcționează doar 236. Ambulatoriul de specialitate va trebui să devină un filtru de rezolvare a cazurilor înainte de a se ajunge la spitalizare, internarea făcându-se doar pentru cazurile care nu pot fi tratate ambulatoriu. Afecțiunile necomplicate și fără riscuri pentru pacienți vor putea fi tratate în ambulatoriul de specialitate, la un cost mult mai mic decât în internare continuă. Aproape jumătate dintre pacienți se internează doar pentru analize, care pot fi făcute în policlinici. Potrivit statisticilor oficiale, 40% dintre cazurile internate în spital, unde saloanele de multe ori sunt pline de multe ori până la refuz, o reprezintă astfel de pacienți, care pot fi tratați în ambulatoriul de specialitate. Dispariția policlinicilor și a dispensarelor, atât în mediul urban, dar mai cu seama în zona rurală a reprezentat unul dintre cele mai mari greșeli și un eșec al sistemului de sănătate din România. Un prim rezultat l-a reprezentat încărcarea infrastructurii spitalicești cu pacienți ale căror nevoi medicale nu au mai fost deservite la timp și a căror stare de sănătate s-a degradat din lipsa prevenției – lipsă care a făcut ca rata mortalității să crească cu un procent, numai în anul 2023. În această situație, refacerea rețelei de policlinici și dispensare rurale reprezintă un prim pas pentru creșterea predictibilității actului medical și reducerea costurilor cu acesta, prin reducerea cheltuielilor la nivelul spitalelor. Acolo unde este posibil, coordonarea policlinicilor și dispensarelor va fi realizată prin arondarea lor la spitalele existente. Ca și în cazul spitalelor județene, se va urmări standardizarea acestor unități medicale, prin elaborarea de către Ministerul Sănătății a unor proiecte-tip. Investițiile vor fi suportate de autoritățile publice locale și/sau județene, din fondurile Ministerului Sănătății și prin accesarea fondurilor europene. Bugetul sistemului național de sănătate nu va fi afectat în mod substanțial. Dimpotrivă, prin diagnosticarea timpurie a unor afecțiuni cu potențial de agravare, sistemul de sănătate ar putea elimina costuri importante. Ministerul Sănătății are posibilitatea să pună în practică inclusiv un program național de analize periodice obligatorii, care ar putea fi realizat în cadrul unităților medicale specializate din cadrul policlinicilor.

1. 0Original