DISPARITATILE REGIONALE LA ORIZONTUL ANULUI 2008 (pdf)

Disparităţile regionale la orizontul anului 2008 Introducere Elaborarea prognozelor în profil teritorial – la nivel regional sau judeţean – reprezintă un demers necesar şi util din perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere evaluarea disparităţilor economice dintre regiuni şi a potenţialului de dezvoltare a fiecărei zone oferă un suport gnoseologic important în orientarea şi utilizarea cu eficienţă maximă a fondurilor structurale şi de coeziune de care România va beneficia după integrare. Prognozele regionale oferă informaţii asupra posibilităţilor viitoare de dezvoltare, cu încadrarea în limitele globale date de economia naţională în ansamblul său. Prognozele regionale elaborate de Comisia Naţională de Prognoză oferă o estimare pe termen scurt şi mediu asupra cadrului macroeconomic al unei regiuni, în contextul unei previziuni naţionale anterior stabilită. Paleta indicatorilor este însă mai restrânsă, dat fiind inexistenţa, în unele cazuri, a seriilor statistice suficient de expresive pentru evidenţierea trendurilor evolutive. Practic, prognozele regionale şi implicit evaluarea discrepanţelor macroeconomice se axează cu preponderenţă pe evaluarea modificării – în termeni reali – a formării produsului intern brut regional, pe previziunea valorificării resurselor umane (ocupare şi venituri salariale) şi pe estimarea contribuţiei regionale la realizarea exportului şi importului naţional de bunuri. Această lucrare corespunde prognozei naţionale de primăvară şi are ca scop evidenţierea evoluţiei disparităţilor regionale la orizontul anului 2008. Oferim astfel o imagine a poziţiei regiunilor la momentul în care fondurile structurale şi de coeziune vor deveni o sursă extrem de importantă pentru reducerea disparităţilor regionale. In conformitate cu procedurile comunitare, alocărilor anuale din Fondurile Structurale şi de Coeziune vor spori substanţial după 2008, în principal datorită perioadei de timp, de 1-2 ani, între proiectare, contractare (angajamente) şi plăţile efective. Conform ultimelor estimări ale Ministerului Finanţelor Publice plăţile din Fondurile Structurale şi de Coeziune vor fi de circa 300 milioane euro în 2008, şi de aproape 1 miliard de euro în 2009, urmând ca din 2010 să se apropie de 2 miliarde euro. Specificul seriilor statistice regionale (serii în valori nominale în cazul produsului intern brut, serii scurte de 1-2 ani precum în cazul comerţului exterior), dar şi caracterul de noutate al prognozelor regionale, fac dificilă proiectarea în profil teritorial, pe termen mediu şi lung. De aceea, în această etapă, orizontul de prognoză regională a fost stabilit la 2 ani. 1  1. Particularităţi metodologice în realizarea de prognoze regionale Pentru că fiecare zonă este tratată separat, în contextul dezvoltării pe ansamblul ţării, prognoza regională reprezintă mai mult decât o defalcare pe regiuni a unor indicatori macroeconomici. Analizându-se prognoza la nivelul fiecărei regiuni, se poate evidenţia contribuţia acestora la dezvoltarea de ansamblu a economiei româneşti, precum şi modul în care programele de dezvoltare regională se reflectă în evoluţia viitoare a economiei pe regiuni, asigurându-se astfel o mai bună fundamentare a prognozei macroeconomice la nivel naţional. Metodele importante după care se face prognoza regională sunt: metoda ascendentă (în cadrul căreia se porneşte de la informaţiile relative ale unităţilor dintr-o regiune şi se însumează pentru obţinerea totalului regional); metoda descendentă (prin care se repartizează o cifră naţională între diferite regiuni, cu ajutorul cheilor de repartiţie) şi metoda mixtă (combinarea metodelor ascendente şi descendente, în funcţie de datele disponibile şi fiabile la nivelul regiunii respective). Fiecare dintre metodele prezentate succint mai sus are avantajele, precum şi dezavantajele sale. Avantajele ar putea fi: o apelare directă la sursele de date pertinente la nivel regional pentru metoda ascendentă, sau garanţia coerenţei numerice între conturile naţionale şi cele regionale pentru cea de-a doua, caz în care dezavantajul ar fi furnizarea estimărilor care nu sunt calculate plecând de la date directe, ci prin intermediul unei chei de repartiţie care trebuie corelată cu fenomenul analizat. Practic, în elaborarea prognozei regionale s-au combinat metodele menţionate, mai ales că din punct de vedere al bazei de date statistice există două impedimente majore, respectiv: inexistenţa de date privind evoluţia teritorială a preţurilor, ceea ce face ca evaluarea şi prognoza creşterii economice pe regiuni să aibă un grad mai mare de relativitate, precum şi faptul că statistica regională are o întârziere de 1-2 ani faţă de cea naţională, ceea ce presupune estimări şi pentru perioadele trecute. In concluzie, prognozele la nivel regional relevă diferenţele dintre regiuni în contextul dezvoltării pe ansamblul ţării, diferenţe care tind, începând cu anul 2005, să se diminueze, realizându-se un anumit echilibru în tendinţele de evoluţie ale indicatorilor analizaţi la nivelul regiunilor. Se poate sublinia, în primul rând, necesitatea unei reduceri a diferenţelor în evoluţia sectorului industrial, prin lărgirea capitalului mixt sau privat în zonele cu capital de stat preponderent, evitându-se astfel restructurările sau lichidările unor întreprinderi, care ar duce la scăderea activităţii economice în acele zone. De asemenea, trebuie valorificat potenţialul turistic al fiecărei regiuni pentru a putea echilibra alte lipsuri economice ale zonei respective. Atragerea investiţiilor străine 2 reprezintă un alt factor important în atenuarea disparităţilor, inclusiv a şomajului în anumite zone ale ţării, cu o dezvoltare mai deficitară sau care prezintă o preponderenţă a activităţilor rurale (cum ar fi de exemplu regiunea de nord – est, sau cea de sud). 2. Disparităţi existente la sfârşitul anului 2005 Datele statistice arată că România a intrat în procesul de tranziţie având un nivel relativ scăzut al disparităţilor regionale, comparativ cu alte state membre sau ţări candidate. Acestea au crescut rapid şi în mod deosebit între Bucureşti şi restul ţării. La nivelul anului 2005, existau disparităţi şi în interiorul regiunilor, unde judeţele preponderent agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. Acest fenomen a luat amploare din cauza impactului restructurării economice îndeosebi în zonele monoindustriale, a căror populaţie a fost afectată de şomaj ca urmare a închiderii întreprinderilor de stat neprofitabile. Astfel, putem să menţionăm regiunile de graniţă cu Republica Moldova şi Ucraina şi regiunile mai puţin dezvoltate de-a lungul Dunării. Evoluţia indicilor producţiei industriale1 la nivelul judeţelor şi regiunilor, în anul 2005 faţă de anul 2004, conduce la următoarele concluzii: • Indicii producţiei industriale pe judeţe au înregistrat, în anul 2005, valori contradictorii, de la -20,2% în judeţul Suceava (Regiunea Nord – Est) la 37,5% în judeţul Teleorman (Regiunea Sud); • Evoluţiile producţiei industriale au fost diametral opuse şi în interiorul regiunilor: - în Regiunea Nord – Est, s-a înregistrat cel mai mare decalaj între nivelul maxim şi cel minim al producţiei industriale, de circa 35 procente. Astfel, judeţul Bacău care are şi cea mai mare contribuţie la realizarea producţiei industriale regionale a realizat, în anul 2005, cel mai mare salt, de 15,3%, în special pe seama industriei prelucrătoare, cu o creşte de 19,4%. La polul opus s-a situat judeţul Suceava cu -20,2%; - şi în cazul Regiunii Sud – Est s-au înregistrat discrepanţe mari între judeţe, dar ecartul a fost mai mic, de circa 15 procente. Judeţul Buzău a fost cel care a cunoscut cea mai mare creştere, de 4,3%, iar 1 Indicii producţiei industriale (IPI) caracterizează evoluţia producţiei industriale totale la nivel de judeţ, în timp ce IPI calculat la nivel naţional caracterizează evoluţia valorii adăugate brute la costul factorilor, realizată în activitatea industrială. Aceştia au fost calculaţi la nivelul fiecărui judeţ pe baza datelor din „Cercetarea statistică privind producţia fizică industrială” (IND) în anul 2004 şi din „Indicatorii pe termen scurt în industrie” (INDTS) în anul 2005. 3  nivelul cel mai scăzut s-a realizat în judeţul Tulcea, -12,2%, unul din cele mai scăzute din ţară; - în Regiunea Sud, s-a înregistrat cel mai mare salt al producţiei industriale, judeţul Teleorman 37,5%, dar acesta are o contribuţie relativ mică în producţia industrială regională comparativ cu judeţul Prahova care dă peste 30% din aceasta şi a cărei industrie a depăşit, în 2005, cu 9,9% anul 2004. Judeţul Călăraşi a fost cel care a realizat cel mai scăzut nivel (-3,9%) din regiune; - în ceea ce priveşte Regiune Sud – Vest, diferenţele au fost de circa 10 procente, de la 13,7% în judeţul Olt, la -6,1% în judeţul Mehedinţi; - în Regiunea Vest, cu excepţia judeţului Caraş-Severin (-1,1%), celelalte trei judeţe au realizat creşteri, cel mai mare nivel înregistrându- se în Arad (16,8%); - în Regiunea Nord – Vest se detaşează judeţul Bistriţa-Nasăud cu 15,3%, la polul opus situându-se Clujul cu -8,7%, cel care dă peste 30% din producţia industrială a regiunii; - Regiunea Centru a realizat cel mai mare nivel în judeţul Alba (14,2%), iar cel mai scăzut în Covasna (-4,8%); - În Regiunea Bucureşti evoluţiile au fost apropiate, 3,4% în judeţul Ilfov şi 3,2% în municipiul Bucureşti; • Evoluţiile producţiei industriale pe judeţe şi ponderile diferite cu care fiecare judeţ contribuie la producţia industrială a regiunii din care face parte, au făcut ca producţiile industriale să se situeze peste media naţională, care a fost de 2%, în următoarele regiuni: Sud, Vest, Bucureşti şi Sud – Vest. Regiunea Centru s-a situat la nivel cu cel naţional. Sub valorile realizate pe total economie au fost regiunile Nord – Vest, Nord – Est şi Sud – Est, a căror producţie industrială s-a redus. Exceptând Bucureştiul, a cărui situaţie este specială, creşterea economică a urmat o direcţie vest-est, proximitatea pieţelor vestice acţionând ca factor de difuzare a creşterii. Deşi datele statistice prezintă unele variaţii în timp, datorită unor factori locali, se poate observa cum creşterea economică a avut o componentă geografică semnificativă, zonele subdezvoltate fiind concentrate în Nord - Est, la graniţa cu Moldova, şi în Sud, de-a lungul Dunării. Subdezvoltarea apare ca fiind strict corelată cu şomajul şi cu preponderenţa activităţilor rurale, precum şi cu incapacitatea de atragere a investiţiilor străine directe. Zonele de Vest şi cea de Centru ale ţării au fost avantajate de poziţia lor mai apropiată de pieţele vestice şi de dependenţa lor mai redusă de sectorul primar. Până acum, ele au beneficiat mai mult de investiţii străine directe. 4  Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială la nivel intra-regional fac ca evoluţiile viitoare să fie destul de imprevizibile. In ceea ce priveşte creşterea economică, la nivelul anului 2005, pe total economie, aceasta a înregistrat o încetinire (4,1%) faţă de anii anteriori, în condiţiile diminuării producţiei agricole ca urmare a ploilor şi inundaţiilor care au afectat România de mai multe ori în primăvara şi vara anului trecut şi a unei creşteri mai lente (2%) a producţiei industriale. La nivel de regiune, creşterile au fost diferite, de la 2,2% în Regiunea Nord – Est la 7,3% în Regiunea Bucureşti. Evoluţiile regionale, în anul 2005, au fost marcate de diminuarea producţiei agricole, mai ales în zonele cu un pronunţat profil agricol, dar şi de ritmul susţinut al lucrărilor de construcţii, în condiţiile în care în zonele afectate de capriciile vremii au fost necesare ample lucrări de refacere a infrastructurii (drumuri, poduri, terasamente de cale ferată, etc.), dar şi de refacere a spaţiului locativ, în localităţile distruse de ploi şi inundaţii. La nivel naţional, creşterea economică a fost susţinută, în principal, de construcţii (9,9%) şi servicii (8,1%), industria având o contribuţie mai modestă (2,5%), în timp ce sectorul agricol a înregistrat o diminuare de 13,9 procente. O analiză detaliată, pe baza cifrelor la nivelul fiecărui regiuni, precum şi la nivel naţional, arată că, pentru anul 2005, o creştere economică peste media pe economie (4,1%, faţă de anul 2004) au realizat numai regiunile Bucureşti (7,3%) şi Vest (5,6%), creşterea acesteia din urmă fiind susţinută în principal de industrie, cu o valoare adăugată brută de 6,5% şi de servicii cu 10%. Celelalte regiuni s-au situat sub media naţională, mai aproape fiind regiunile Centru (3,8%) şi Sud (3,7%). Regiunea Sud a realizat, în anul 2005, cel mai mare salt al valorii adăugate brute industriale (8%), dar aportul sporit al acesteia a fost în mare parte anihilat de reducerea producţiei agricole ca urmare a efectelor dezastruoase pe care le-au avut inundaţiile din vara trecută asupra culturilor agricole, această zonă fiind una cu întinse suprafeţe agricole. Regiunile Sud – Est, Sud – Vest şi Nord – Vest au realizat o creştere de 2,6%. Cel mai scăzut nivel s-a înregistrat în regiunea Nord – Est, 2,2%, în principal ca urmare a diminuării valorii adăugate brute din industrie (-1,4%) şi din agricultură (-15%). In industrie s-au înregistrat evoluţii diferite de la o regiune la alta, dacă media naţionala a valorii adăugate brute din această ramură a fost de 2,5%, au fost regiuni cu evoluţii spectaculoase (Sud cu 8%, Vest cu 6,5%), unele cu evoluţii modeste (Bucureşti cu 3,5%, Sud – Vest cu 2,3% şi Centru cu 2%), iar altele au cunoscut un declin (Nord – Est cu -1,4% şi Nord – Vest cu 1,8%). In toate regiunile, agricultura a fost puternic afectată de condiţiile climaterice, valoarea adăugată brută reducându-se cu mai mult de 10 procente. In construcţii, evoluţiile s-au situat între 8,8% în regiunea Centru şi 10,6% în regiunea Bucureşti. 5  In cadrul serviciilor este de remarcat regiunea Vest cu 10%, urmată de Sud – Est cu 9,5% şi Nord – Est cu 9%. Nivelul cel mai mic s-a realizat în Regiunea Sud (6,5%). Analiza evoluţiei comerţului exterior la nivelul fiecărei regiuni evidenţiază, de asemenea, diferenţe semnificative. Este de remarcat că cea mai mare parte din volumul comerţului exterior al României se realizează prin Regiunea Bucureşti, care în anul 2005 a reprezentat circa 21% din totalul exporturilor de bunuri şi circa 40% din totalul importurilor, deficitul comercial reprezentând circa 78% din total ţară. Celelalte regiuni au ponderi în total ţară cuprinse între 6,3% (Regiunea Sud – Vest) şi 15,7% (Regiunea Vest) în ceea ce priveşte exportul de bunuri. La importul de bunuri, contribuţiile sunt cuprinse între 2,6% (Regiunea Sud – Vest) şi 11,5% (Regiunea Centru). In ceea ce priveşte evoluţia în dinamică a comerţului exterior, în anul 2005, pe total ţară, exporturile au crescut cu 17,5%, în timp ce importurile au fost cu 23,9% faţă de nivelul lui 2004. La nivel de regiune creşterea cea mai însemnată atât la import (67,9%), cât şi la export (58,4%) s-a realizat în Regiunea Sud. Creşteri peste media naţională la exporturi au mai realizat regiunile Nord – Est (19,5%) şi Sud – Vest (23,9%), iar la importuri numai Regiunea Centru cu 24,1%. Ca urmare, s-au înregistrat deficite comerciale în aproape toate regiunile, Regiunea Bucureşti, fiind pe primul loc din acest punct de vedere. Sunt de remarcat regiunile unde s-a înregistrat un surplus al balanţei comerciale, respectiv Sud – Vest şi Vest. Deşi reducerea decalajelor economice reprezintă un proces de durată, fie că este vorba despre discrepanţele dintre ţări, fie de cele dintre regiunile aceleaşi ţări, totuşi perspectivele reale de reducere pot fi identificate din evoluţia fenomenului pe termen mediu. In această optică, atât evoluţia din ultimii ani cât şi proiecţiile până în 2008 arată că în acest moment putem vorbi de o menţinere a decalajului economic dintre regiuni. Raportul dintre valorile maxime (regiunea Vest) şi minime (regiunea Nord – Est) ale produsului intern brut pe locuitor în euro, se menţine constant la circa 1,7 (din comparaţie s-a exclus regiunea Bucureşti care are un PIB pe locuitor foarte ridicat). Faptul că decalajele nu se mai adâncesc, mai ales în perspectiva efectelor pozitive ale atragerii fondurilor structurale, creează premisele pentru reducerea discrepanţelor după 2008. 6  PRODUSUL INTERN BRUT PE LOCUITOR LA NIVEL REGIONAL IN ANUL 2008 BOTOSA N I M A R A M U R ES PIB/loc. < 4000 euro SA TU M A R E PIB/loc. 4001-5000 euro BISTR ITA - N A SA U D