Ghid

3. Definiția părților afiliate

Conform art. 7 pct. 26 din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, o persoană
este afiliată dacă relația dintre această persoană și o altă persoană este definită de cel puțin unul
dintre următoarele cazuri:
       o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt soț/soție sau rude
        până la gradul al III-lea inclusiv;
       o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod
        direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
        valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane
        juridice ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
       o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puțin aceasta deține,
        în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
        valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană

        juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică;
       o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deține, în mod
        direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor sale afiliate, minimum 25% din
        valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima
        persoană juridică, cât și la cea de-a doua ori dacă le controlează în mod efectiv;

4. Metode de stabilire a prețurilor de transfer

Legislația națională prevede că contribuabilii pot utiliza metode tradiționale de stabilire a prețurilor de transfer (comparării prețurilor, cost plus și preț de revânzare), precum și orice altă metodă care este în conformitate cu orientările OECD (marjei nete și împărțirea profitului). De asemenea, se aplică orice altă metodă recunoscută de Liniile directoare a OECD. Standardul utilizat pentru selectarea celei mai adecvate metode este prevăzut într-o versiune simplificată în legislația națională, precum și în capitolul II din Liniile directoare OECD, selectarea celei mai adecvate metode de stabilire a prețurilor de transfer în funcție de circumstanțele cazului, care ar trebui utilizată în consecință.

5. Cerințe privind documentarea prețurilor de transfer

Cerințele românești privind documentarea prețurilor de transfer respectă standardul pe trei niveluri stabilit de acțiunea 13 a OECD privind BEPS și Codul de conduită al UE privind documentația privind prețurile de transfer pentru întreprinderile asociate (EUTPD), dosarul standard, dosarul local și raportarea pentru fiecare țară în parte. În conformitate cu Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, cu modificările ulterioare), contribuabilii implicați în tranzacții între părți afiliate au obligația de a întocmi un dosar privind prețurile de transfer. Contribuabilul are obligația de a pregăti un dosar privind prețurile de transfer la cererea autorităților fiscale pentru contribuabilii mici și mijlocii și anual pentru contribuabilii mari. Tranzacțiile pentru care contribuabilul este obligat să întocmească un dosar privind prețurile de transfer, termenele, conținutul dosarului privind prețurile de transfer, atunci când se solicită acest lucru, sunt toate publicate în Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 442/2016 privind cuatumul tranzacțiilor, termenele

2