Raport asupra stării sistemului național de învățământ 2006

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII MINISTRU Mihail HĂRDĂU Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ 2006 Bucureşti  CUPRINS Introducere I. Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază........................................4 II. Realizarea obiectivelor din Programul de Guvernare...............109 III. Progresele în domeniul educaţiei permanente.........................127 2 Introducere Prezentul document face parte dintr-un sistem anual de raportare prevăzut în Legea Învăţământului (Titlul IV, cap IV, art. 150.3) care precizează: Ministerul Educaţiei Naţionale înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului naţional de învăţământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate direcţiile şi priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii. In precedentul raport prezentat de MEC la 15 octombrie 2005 au fost puse în evidenţă performanţele sistemului de învăţământ dar şi unele disfuncţii în raport cu criterii obiective de analiză. În varianta actuală a raportului, analiza precedentă este continuată dar sunt introduse şi unele elemente noi, care ţin cont de evoluţia sistemului de învăţământ şi de priorităţile intervenite pe parcurs. În această optică, structura raportului 2006 cuprinde trei capitole distincte, corespunzătoare celor trei mari obiective pe care le-am urmărit: • Primul capitol, intitulat Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază conţine un diagnostic la zi al stării învăţământului din România pe baza indicatorilor utilizaţi de Uniunea Europeană (sistemul EUROSTAT). Aceeaşi indicatori au fost folosiţi şi în raportul precedent, astfel încât să se poată evidenţia diferenţele şi progresele din 2006 în raport cu 2005. Avem astfel posibilitatea de a păstra continuitatea şi unitatea metodologică, precum şi posibilitatea de a institui o viziune coerentă, de care să poată beneficia diverşi utilizatori: instituţii şi persoane de decizie, societatea civilă, elevii şi studenţii, experţii în ştiinţele educaţiei, publicul larg. Recursul la aceşti indicatori va permite analiza riguroasă şi obiectivă a stării sistemului de învăţământ din România, cu argumente precise şi date comparabile. În acest fel se vor evita estimările subiective şi improvizate de tipul ”învăţământul nostru este bun” sau ”şcoala românească este în criză” etc. Ceea ce interesează din perspectiva deciziei şi nevoii de ameliorare este să se identifice cu precizie acele elemente unde există decalaje faţă de performanţele europene şi eventuale priorităţi ale politicilor educaţionale pentru următorii ani. • A doua parte a raportului inventariază măsurile luate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în perioada care a urmat de la precedentul raport. Aceste măsuri fac parte dintr-un program mai amplu destinat ameliorării situaţiilor şi disfuncţiilor semnalate de raportul precedent. Evident, unele probleme vor persista însă este esenţial să întreprindem imediat demersuri de ameliorare sau de lansare a unor programe adecvate de schimbare. • Partea a treia se concentrează pe o prioritate a sistemului educaţional românesc, semnalată de raportul precedent, anume educaţia permanentă. În acest domeniu se impune adoptarea unei legislaţii adecvate şi a unei strategii naţionale la care să participe toate ministerele şi instituţiile publice interesate, precum şi societatea civilă şi sectorul privat. Este un obiectiv pe termen lung, unde avem serioase disfuncţii, aşa cum arată indicatorii prezentaţi în prima parte a raportului. Pentru moment, în faza actuală a activităţii noastre am realizat o inventariere a legislaţiei existente, a proiectelor în curs şi a posibilelor responsabilităţi instituţionale astfel încât să putem trece la o abordare sistematică şi coerentă în perioada imediat următoare. 3  I. ANALIZA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ 4  Analiza principalelor tendinţe privind evoluţia sistemului de învăţământ este realizată pe baza unui set de 32 de indicatori de bază care fac parte din Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie (SNIE)1 elaborat în cadrul Programului pentru Învăţământul Rural, program co-finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României. SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori, în primul rând cu Sistemul Statistic European (SSE), construit de Eurostat (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene), precum şi cu alte sisteme internaţionale şi europene (OECD, UNESCO, Banca Mondială şi Uniunea Europeană). Acest nou sistem de indicatori a fost introdus în 2005 şi a fost utilizat în raportul prezentat de MEC în octombrie 2005 în faţa Parlamentului României. Pentru continuitate şi comparabilitate, vom folosi acelaşi sistem de indicatori care include următoarele dimensiuni: - cheltuielile pentru educaţie; - resursele umane ale sistemului de educaţie; - participarea la educaţie; - eficienţa internă a sistemului de învăţământ; - rezultatele elevilor; - rezultatele educaţiei pe piaţa muncii. Prezentul raport va analiza toate aceste domenii împreună cu indicatorii lor specifici. Primul tablou, sintetic, prezintă lista completă a celor 32 de indicatori de bază cuprinşi în SNIE. În continuare, se analizează în detaliu situaţia fiecărui indicator, împreună cu comentarii referitoare la tendinţe, comparaţii şi probleme specifice. În acest fel, datele prezentate în acest capitol sunt în acelaşi timp descriptive şi analitice: ele prezintă starea de fapt a sistemului de învăţământ din România şi susţin interpretări şi analize din perspectiva politicilor educaţionale la nivelul UE. 1 Vezi Sistemul naţional de indicatori pentru educaţie. Manual de utilizare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru învăţământul rural, Bucureşti, 2005. 5  Setul de indicatori de bază, pe niveluri de învăţământ A. Ansamblul sistemului de învăţământ B. Învăţământul preşcolar C. Învăţământul primar şi gimnazial I.Costurile 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul 1. Ponderea cheltuielilor pentru educaţiei 2. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul preşcolar din totalul cheltuielilor pentru învăţământul primar şi gimnazial din cheltuielilor publice educaţie totalul cheltuielilor pentru educaţie 3. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din cheltuielile totale 2. Cheltuieli de personal 2. Cheltuieli de personal pentru educaţie 3. Costul mediu per copil 3. Costul mediu per elev 4. Cheltuieli de personal, ca % din total cheltuieli pentru educaţie 5. Costul mediu pe elev /student 6. Cheltuielile de la bugetul de stat pe elev/student 7. Cheltuielile de la bugetul local pe elev II. Resursele 1. Ponderea personalului didactic calificat umane ale 2. Ponderea personalului didactic cu normă întreagă sistemului de 3. Proporţia personalului didactic feminin 4. Numărul de copii ce revine la un cadru didactic învăţământ 5. Numărul mediu de copii pe grupă /clasă III. Participarea la 1. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ 1. Rata brută de cuprindere în învăţământul 1. Rata brută de cuprindere şcolară în educaţie şi 2. Durata medie de frecventare a învăţământului preşcolar învăţământul primar şi gimnazial eficienţa internă a 3. Speranţa de viaţă şcolară 2. Durata medie de frecventare a 2. Durata medie de frecventare a 4. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste şi sexe învăţământului preşcolar învăţământului primar şi gimnazial sistemului 3. Rata specifică de cuprindere şcolară pe 3. Rata specifică de cuprindere şcolară de învăţământ vârste în învăţământul preşcolar pe vârste 4. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată 4. Rata abandonului şcolar în clasa I care au frecventat învăţământul 5. Rata de părăsire timpurie a preşcolar sistemului de educaţie IV. Rezultate 1. Rezultatele elevilor la evaluări internaţionale 1. Rata de absolvire 2. Rezultatele educaţiei pe piaţa muncii 2. Rezultatele elevilor la evaluările 2.1. Ponderea populaţiei active (15-64 ani), pe niveluri de educaţie naţionale (evaluarea la clasa a IV-a) 2.2. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani, pe niveluri 3. Rezultatele elevilor la evaluările de educaţie naţionale (examenul de 2.3. Rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani, pe niveluri capacitate/evaluarea la clasa a VIII- de educaţie a) 2.4. Rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani, pe niveluri de educaţie 2.5. Rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie şi formare profesională pe piaţa muncii 6  D. Învăţământul liceal şi profesional (SAM) E. Învăţământul post-secundar F. Formarea profesională non – terţiar/ terţiar continuă 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul liceal /profesional din totalul 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul postliceal 1. Ponderea cheltuielilor pentru FPC din totalul cheltuielilor pentru educaţie /superior din totalul cheltuielilor pentru educaţie cheltuielilor pentru educaţie 2. Cheltuielile de personal 2. Cheltuielile de personal în învăţământul postliceal 3. Costul mediu per elev /superior 3. Costul mediu per elev /student 1. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul liceal /profesional 1. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul 1. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la 2. Durata medie de frecventare a învăţământului liceal /profesional postliceal /superior educaţie şi formare profesională 3. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 2. Ponderea studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi 4. Rata de tranziţie în învăţământul liceal /profesional tehnologie 5. Rata abandonului şcolar 3. Durata medie de frecventare a învăţământului postliceal /superior 4. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 5. Rata de tranziţie în învăţământul superior 6. Rata de acces la învăţământul superior 7. Rata abandonului şcolar în învăţământul postliceal 1. Rata de absolvire 1. Rata de absolvire 2. Rezultatele elevilor la examenul de bacalaureat /examenele finale 2. Ponderea absolvenţilor în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei 7 A. Ansamblul sistemului de învăţământ I. Costurile educaţiei Definirea indicatorului/ 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB Note metodologice În România continuă să se înregistreze nivelul cel mai scăzut al cheltuielilor pentru educaţie, ca % din Indicatorul cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB PIB, comparativ cu ţările membre sau noile state membre ale Uniunii Europene. evidenţiază proporţia din realizarea financiară naţională Repere europene Cheltuielile sociale publice cât şi Utilizarea unor date anuală alocată de guvern cheltuielile pentru educaţie au crescut în estimative privind cheltuielile serviciilor de educaţie într-un Cheltuielile publice pentru educaţie an financiar. termeni reali în perioada 2000-2005, în educaţiei arată faptul că şi în reprezintă aproximativ 5% din PIB în cazul majorităţii statelor europene, principal datorită creşterii constante a anul şcolar 2005-2006 inclusiv noile state membre. PIB-ului în perioada de referinţă. sistemul de educaţie a avut Acest indicator reflectă dificultăţi importante în a importanţa acordată educaţiei În anul 2002 cel mai ridicat procent Bugetul alocat educaţiei în anul 2005 a atinge procentul stipulat prin în comparaţie cu celelalte se înregistrează în cazul Danemarcei, fost de 11.160.609 RON, 13% lege privind alocările servicii publice furnizate de iar media înregistrată de statele reprezentând venituri proprii (Strategia stat. De asemenea, alocările bugetare pentru învăţământ. membre ale Uniunii Europene este specifice nivelurilor de de 5,2%. MedC pentru perioada 2006-2008). Există totuşi dificultăţi în a evalua cheltuielile educaţie reflectă prioritatea În comparaţie cu celelalte state publice pentru educaţie deoarece lipsesc acordată unui anumit nivel. membre ale UE, în anul 2002, la nivelul statisticilor oficiale date privind România, alături de Bulgaria, execuţia bugetară pentru acest an. avea cel mai scăzut procent alocat pentru educaţie dintre toate ţările membre sau în curs de aderare la Uniunea Europeană: 3,5 respectiv 3,6% din PIB. 8 A. Ansamblul sistemului de învăţământ I. Costurile educaţiei 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, în cifre absolute ş