Raport asupra stării sistemului național de învățământ 2007

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI MINISTRU Cristian ADOMNIŢEI Starea învăţământului din România 2007 Bucureşti CUPRINS Cuvânt înainte I. Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază II. Situaţia privind educaţia permanentă III. Realizarea obiectivelor din programul de guvernare 2 Cuvânt înainte Prezentul document face parte dintr-un sistem anual de raportare prevăzut în Legea Învăţământului (Titlul IV, cap IV, art. 150.3) care precizează: Ministerul Educaţiei Naţionale înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului naţional de învăţământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate direcţiile şi priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii. In precedentul raport, prezentat de MEC la 15 octombrie 2006, au fost puse în evidenţă performanţele sistemului de învăţământ dar şi unele disfuncţii în raport cu criterii obiective de analiză. În varianta actuală a raportului, analiza precedentă este continuată, dar sunt introduse şi unele elemente noi, care ţin cont de evoluţia sistemului de învăţământ şi de priorităţile intervenite pe parcurs. În această optică, structura raportului 2007 cuprinde trei capitole distincte, corespunzătoare obiectivelor pe care le-am urmărit: • Primul capitol, intitulat Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază conţine un diagnostic la zi al stării învăţământului din România pe baza indicatorilor utilizaţi de Uniunea Europeană (sistemul EUROSTAT). Aceeaşi indicatori au fost folosiţi şi în raportul precedent, astfel încât să se poată evidenţia diferenţele şi progresele din 2007 în raport cu anii precedenţi. Avem astfel posibilitatea de a păstra continuitatea şi unitatea metodologică, precum şi posibilitatea de a institui o viziune coerentă, de care să poată beneficia diverşi utilizatori: instituţii şi persoane de decizie, societatea civilă, elevii şi studenţii, experţii în ştiinţele educaţiei, publicul larg. Recursul la aceşti indicatori va permite analiza riguroasă şi obiectivă a stării sistemului de învăţământ din România, cu argumente precise şi date comparabile. În acest fel se vor evita estimările subiective şi improvizate de tipul ”învăţământul nostru este bun” sau ”şcoala românească este în criză” etc. Ceea ce interesează din perspectiva deciziei şi nevoii de ameliorare este să se identifice cu precizie acele elemente unde există decalaje faţă de performanţele europene şi eventuale priorităţi ale politicilor educaţionale pentru următorii ani. • Al doilea capitol se concentrează pe o prioritate a sistemului educaţional românesc, semnalată în rapoartele precedente, anume învăţarea permanentă. În acest domeniu se impune adoptarea unei legislaţii adecvate şi a unei strategii naţionale la care să participe toate ministerele şi instituţiile publice interesate, precum şi societatea civilă şi sectorul privat. Este un obiectiv pe termen lung, unde avem serioase disfuncţii, aşa cum arată indicatorii prezentaţi în prima parte a raportului. 3  • Al treilea capitol intitulat Realizarea obiectivelor din programul de guvernare conţine o analiză a realizărilor si stadiului obiectivelor din Programul de guvernare. Importanţa deosebită a educaţiei nu numai că a fost recunoscută de Guvern, prin aşezarea sa în structura Programului de guvernare între domeniile prioritare ale politicii sale, urmând ca abordare şi importanţă după „integrarea europeană” şi „mediul de afaceri” ci a fost, încă din primele zile ale guvernării, materializată în măsuri concrete de îmbunătăţire a calităţii actului educaţional. În domeniul educaţiei, reforma s-a desfăşurat cu precădere în câteva direcţii importante, respectiv: creşterea calităţii învăţământului preuniversitar concomitent cu asigurarea unei accesibilităţi sporite a tuturor cetăţenilor ţării la acesta, creşterea responsabilităţii educaţionale la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale şi consolidarea parteneriatului unităţilor de învăţământ cu mediul social şi economic, promovarea şi valorificarea diversităţii culturale în educaţie. Abordarea educaţiei ca domeniu prioritar de politică este în concordanţă cu obiectivele Comisiei Europene, stabilite ca urmare a Strategiei Lisabona. În perioada 2005-2006 s-a desfăşurat o activitate largă şi intensă, continuată şi în primul semestru al anului 2007, pentru accelerarea ritmului reformei şi au fost derulate acţiuni pentru toate obiectivele stabilite în Programul de guvernare. Stringenţa cerinţelor sociale, deficienţele acumulate în timp în sistemul educaţional şi angajamentele asumate în procesul de aderare la UE exclud, din capul locului, abordarea secvenţială şi eşalonată a obiectivelor. În consecinţă, Guvernul a pus în aplicare un program comprehensiv pentru toate formele şi nivelurile de educaţie. Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Cristian Mihai Adomniţei 4  I. ANALIZA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ 5  Analiza principalelor tendinţe privind evoluţia sistemului de învăţământ este realizată pe baza unui set de 32 de indicatori de bază care fac parte din Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie (SNIE)1 elaborat în cadrul Programului pentru Învăţământul Rural, program co-finanţat de Banca Mondială şi Guvernul României. SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori, în primul rând cu Sistemul Statistic European (SSE), construit de Eurostat (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene), precum şi cu alte sisteme internaţionale şi europene (OECD, UNESCO, Banca Mondială şi Uniunea Europeană). Acest nou sistem de indicatori a fost introdus în 2005 şi a fost utilizat în rapoartele prezentate de MEC în anii 2005 şi 2006 în faţa Parlamentului României. Pentru continuitate şi comparabilitate, vom folosi acelaşi sistem de indicatori care include următoarele dimensiuni: - cheltuielile pentru educaţie; - resursele umane ale sistemului de educaţie; - participarea la educaţie; - eficienţa internă a sistemului de învăţământ; - rezultatele elevilor; - rezultatele educaţiei pe piaţa muncii. Prezentul raport va analiza toate aceste domenii împreună cu indicatorii lor specifici. Primul tablou, sintetic, prezintă lista completă a celor 32 de indicatori de bază cuprinşi în SNIE. În continuare, se analizează în detaliu situaţia fiecărui indicator, împreună cu comentarii referitoare la tendinţe, comparaţii şi probleme specifice. În acest fel, datele prezentate sunt în acelaşi timp descriptive şi analitice: ele prezintă starea de fapt a sistemului de învăţământ din România şi susţin interpretări şi analize din perspectiva politicilor educaţionale la nivelul UE. 1 Vezi Sistemul naţional de indicatori pentru educaţie. Manual de utilizare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru învăţământul rural, Bucureşti, 2005. 6  Setul de indicatori de bază, pe niveluri de învăţământ A. Ansamblul sistemului de învăţământ B. Învăţământul preşcolar C. Învăţământul primar şi gimnazial I.Costurile 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul 1. Ponderea cheltuielilor pentru educaţiei 2. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul preşcolar din totalul cheltuielilor pentru învăţământul primar şi gimnazial din cheltuielilor publice educaţie totalul cheltuielilor pentru educaţie 3. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din cheltuielile totale 2. Cheltuieli de personal 2. Cheltuieli de personal pentru educaţie 3. Costul mediu per copil 3. Costul mediu per elev 4. Cheltuieli de personal, ca % din total cheltuieli pentru educaţie 5. Costul mediu pe elev /student 6. Cheltuielile de la bugetul de stat pe elev/student 7. Cheltuielile de la bugetul local pe elev II. Resursele 1. Ponderea personalului didactic calificat umane ale 2. Ponderea personalului didactic cu normă întreagă sistemului de 3. Proporţia personalului didactic feminin 4. Numărul de copii ce revine la un cadru didactic învăţământ III. Participarea la 1. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ 1. Rata brută de cuprindere în învăţământul 1. Rata brută de cuprindere şcolară în educaţie şi 2. Durata medie de frecventare a învăţământului preşcolar învăţământul primar şi gimnazial eficienţa internă a 3. Speranţa de viaţă şcolară 2. Durata medie de frecventare a 2. Durata medie de frecventare a 4. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste şi sexe învăţământului preşcolar învăţământului primar şi gimnazial sistemului 3. Rata specifică de cuprindere şcolară pe 3. Rata specifică de cuprindere şcolară de învăţământ vârste în învăţământul preşcolar pe vârste 4. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată 4. Rata abandonului şcolar în clasa I care au frecventat învăţământul 5. Rata de părăsire timpurie a preşcolar sistemului de educaţie IV. Rezultate a. Rezultatele elevilor la evaluări internaţionale 1. Rata de absolvire b. Rezultatele educaţiei pe piaţa muncii 2. Rezultatele elevilor la evaluările 1. Ponderea populaţiei active (15-64 ani), pe niveluri de educaţie naţionale (evaluarea la clasa a IV-a) 2. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani, pe niveluri 3. Rezultatele elevilor la evaluările de educaţie naţionale (examenul de 3. Rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani, pe niveluri capacitate/evaluarea la clasa a VIII- de educaţie a) 4. Rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani, pe niveluri de educaţie 5. Rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie şi formare profesională pe piaţa muncii 7  D. Învăţământul liceal şi profesional (SAM) E. Învăţământul post-secundar F. Formarea profesională non – terţiar/ terţiar continuă 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul liceal /profesional din totalul 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul postliceal 1. Ponderea cheltuielilor pentru FPC din totalul cheltuielilor pentru educaţie /superior din totalul cheltuielilor pentru educaţie cheltuielilor pentru educaţie 2. Cheltuielile de personal 2. Cheltuielile de personal în învăţământul postliceal 3. Costul mediu per elev /superior 3. Costul mediu per elev /student 1. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul liceal /profesional 1. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul 1. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la 2. Durata medie de frecventare a învăţământului liceal /profesional postliceal /superior educaţie şi formare profesională 3. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 2. Ponderea studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi 4. Rata de tranziţie în învăţământul liceal /profesional tehnologie 5. Rata abandonului şcolar 3. Durata medie de frecventare a învăţământului postliceal /superior 4. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 5. Rata de tranziţie în învăţământul superior 6. Rata de acces la învăţământul superior 7. Rata abandonului şcolar în învăţământul postliceal 1. Rata de absolvire 1. Rata de absolvire 2. Rezultatele elevilor la examenul de bacalaureat /examenele finale 2. Ponderea absolvenţilor în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei 8 A. Ansamblul sistemului de învăţământ I. Costurile educaţiei 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB Definirea indicatorului/ Note metodologice Decalajul dintre media statelor membre ale UE si România s-a diminuat semnificativ în ceea ce priveşte cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB. Repere europene Indicatorul cheltuielile publice În anul 2006, pentru prima dată de la A fost astfel posibilă iniţierea pentru educaţie, ca % din PIB România a reuşit în anul 2006 să se evidenţiază proporţia din instituirea acestei reglementări legale, a sau extinderea unor apropie semnificativ de media ţărilor fost respectat procentul minim din PIB ce programe şi proiecte realizarea financiară naţională membre ale UE în ceea ce priveşte cheltuielile publice pentru educaţie, trebuie alocat educaţiei. importante coordonate de anuală alocată de guvern ca % din PIB. Ministerul Educaţiei şi serviciilor de educaţie într-un Conform datelor oficiale, în urma celor Cercetării, inclusiv an financiar. Rămâne totuşi un decalaj important patru rectificări succesive, bugetul suplimentarea unor fonduri în ceea ce priveşte valoarea absolută învăţământului a atins în acest an 5,07% Acest indicator reflectă pentru infrastructura a bugetului alocat educaţiei de importanţa acordată educaţiei statele membre ale UE, generat de din PIB, în creştere cu peste un punct învăţământului. PIB