Raport asupra stării sistemului național de învățământ 2009

ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII Raport asupra stării sistemului național de învățământ Bucureşti - 2009 1 CUPRINS Cuvânt înainte ..................................................................................................... 3 Listă de abrevieri ................................................................................................. 4 Introducere ......................................................................................................... 7 I. Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază ............9 II. Programe și proiecte ale Ministerului Educației, Cercetării și Inovării…............ 113 III. Priorități și direcții de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2012 ...................... 155 2  CUVÂNT ÎNAINTE În concordanță cu Pactul pentru Educație, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a stabilit și elaborat un set de priorități și direcții de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2012. Scopul acestui set de măsuri este acela de a da o coerență sistemului de educație, care trebuie să fie unul îndreptat spre competență și performanță. Liniile directoare ale programului ministerului au la bază interesele beneficiarilor sistemului. În viziunea actuală a ministerului, prioritățile perioadei următoare sunt: realizarea unui sistem educațional stabil, echitabil, eficient și relevant; alocarea a 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare; transformarea educației timpurii în bun public; descentralizarea învățământului preuniversitar și creșterea autonomiei școlilor; introducerea unui curriculum școlar bazat pe competențe; realizarea unui sistem legislativ care să asigure modernizarea, stabilitatea și predictibilitatea sistemului de învățământ, precum și garantarea egalității de șanse la accesul la educație; asigurarea calității și stimularea excelenței în învățământul superior de stat și privat; educația permanentă în vederea obținerii unor calificări noi, a extinderii specializării și perfecționării. Septembrie 2009 marchează demararea unor reforme profunde în educație prin asumarea răspunderii de către Guvernul României pentru Legea Educației Naționale, ceea ce va asigura modernizarea sistemului național de învățământ în context european. Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și-a menținut constantă preocuparea pentru programele sociale adresate elevilor și a pus bazele pentru sprijinul financiar al studenților în vederea continuării și finalizării studiilor. Reforma instituțională cu susținere națională a fost completată substanțial cu proiecte finanțate din fonduri nerambursabile care aduc o ajustare rapidă în multe domenii din educație și care ajută la eficientizarea activității cadrelor didactice. Ministru, EMIL BOC 3 LISTA DE ABREVIERI ACPART – Agenția Națională pentru Calificările din Învățământul Superior și Parteneriat cu Mediul Economic și Social ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ANPCDEFP – Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale ANR – Agenția Națională pentru Rromi ARACIP – Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar ARDOR – Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică BDNE – Baza de Date Națională a Educației CCD – Casa Corpului Didactic CD – Cercetare & Dezvoltare CDI – Centrul/centre de Documentare și Informare CEDEFOP – Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale CES – Cerințe Educative Speciale CNC – Centrul Național pentru Curriculum CNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării CNCEIP- Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar CNCIS - Cadrul Naţional al Calificărilor în Învăţământul Superior CNDIPT – Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic CNEAA – Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare CNFIPS – Consiliul Național al Finanțării Învățământului Preuniversitar de Stat CNFP – Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar COR – Clasificarea Ocupațiilor din România CRFP – Centrul Regional de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar CQAF - Cadrul Comun de Asigurare a Calităţii DGBFIP – Direcția Generală Buget-Finanțe, Investiții și Patrimoniu DGIP – Direcția Generală pentru Învățământ Preuniversitar DGILMRP – Direcția Generală Învățământ în Limbile Minorităților și Relația cu Parlamentul DPPD – Departamentul/departamente pentru Pregătirea Personalului Didactic ECVET – European Credit System for Vocational Education and Training EN – Evaluarea Națională 4 ENIC – NARIC – European Network of International Centers – National academic Recognition Information Centers in the European Union ENQA-VET- Reţeaua Europeană pentru Asigurarea Calităţii în Educaţia şi Formarea Profesională EQF – European Qualifications Framework EUROSTAT – Oficiul de Statistică al Comunităților Europene FEDR – Fondul European de Dezvoltare Europeană FPC – Formare Profesională Continuă FSE – Fondul Social European HG – Hotărâre de Guvern IDD – Învățământ Deschis la Distanță IMI – Institute for Management and Information INS – Institutul Național de Statistică ISCED – International Standard Classification of Education ISJ – Inspectorat/inspectorate școlare județene ISMB - Inspectoratul Școlar al Municipiului București IT – Information Technology IR – Indicator de rezultat LCCR – Limbă, Cultură și Civilizație Românească LLP – Long-Learning Programme MAPDR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Durabile MECI – Ministerul Educației, Cercetării și Inovării MECT– Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului MIP – Mentorat pentru Inserție Profesională MTS – Ministerul Tineretului și Sportului NQF – National Qualifications Framework OECD – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OG – Ordonanță de Guvern OUG – Ordonanță de Urgență OIPOSDRU – Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane OMECI/OMECT– Ordin al ministrului educației, cercetării și inovării / Ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului ONG – Organizație non-guvernamentală PE – Parlamentul European PER – Project on Ethnic Relations 5 PIB – Produsul Intern Brut PIR – Proiect pentru Învățământul Rural PIRLS – The Progress in International Reading Literacy Study PISA – Programme for International Student Assessment PLAI – Planul Local de Acțiune pentru Învățământ PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare POSDRU – Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane PP – Puncte procentuale PRAI – Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ PRIS – Proiectul de Reabilitare a Infrastructurii Școlare PROQAVET - Utilizarea Cadrului Comun de Asigurarea a Calităţii (CQAF) în VET SAM - Școala/ școli de Arte și Meserii SICI - Standing International Conference of Inspectorates SCAC – Service de Cooperation et d´Action Culturelle SNIE – Sistemul Național de Indicatori pentru Educație SSE – Sistemul Statistic European SSP – Standarde de pregătire profesională TIC – Tehnologia Informațiilor și Comunicației TIMSS – Tendințe Internaționale în Studiul Matematicii și al Științelor UE – Uniunea Europeană UNESCO – United Nations Education, Science and Culture Organization UNICEF – Fondul Internațional al Națiunilor Unite pentru Urgențe ale Copiilor VET – Vocational Education and Training 6 Introducere Elaborarea şi prezentarea raportului asupra situaţiei sistemului de învăţământ sunt prevăzute în Legea Învăţământului (Titlul IV, cap IV, art. 150.3) care precizează că: ”Ministrul Educaţiei Naţionale înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului naţional de învăţământ, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate direcţiile şi priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii.” Prezentul raport cuprinde trei capitole distincte, corespunzătoare obiectivelor urmărite de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării:  Primul capitol Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază – cuprinde o diagnoză asupra situaţiei învăţământului din România pe baza indicatorilor de bază utilizaţi şi în rapoartele precedente – 2005-2008. Recursul la acelaşi set de indicatori pentru o anumită perioadă permite evidenţierea principalelor tendinţe înregistrate pe parcursul perioadei de referinţă a raportului şi faţă de anul anterior, a progreselor, precum şi a problemelor care încă se menţin. De altfel, din perspectiva actorilor cu rol decizional, identificarea acelor elemente la nivelul cărora există încă decalaje importante faţă de performanţele europene reprezintă principalele puncte de interes în vederea stabilirii priorităţilor politicilor educaţionale şi concentrării intervenţiilor cu scop ameliorativ. Dimensiunile sistemului de educaţie evaluate prin intermediul indicatorilor de bază sunt următoarele: cheltuielile pentru educaţie; resursele umane; participarea la educaţie; eficienţa internă a sistemului de învăţământ; rezultatele elevilor; rezultatele educaţiei pe piaţa muncii. Analiza diferitelor dimensiuni ale sistemului de educaţie prin intermediul indicatorilor specifici a permis identificarea unor tendinţe pozitive (unele dintre acestea remarcate şi în raportul precedent, dar care au continuat), dintre care menţionăm: - creşterea ponderii cheltuielilor pentru educaţie ca procent din PIB, care ajunge în anul 2008 (conform estimărilor MECI) la 6%; - ameliorarea, în continuare, a calităţii resurselor umane ale educaţiei prin reducerea deficitului de personal didactic calificat; în anul şcolar 2008/2009, proporţia personalului didactic calificat a fost cuprinsă între 95-99% (în funcţie de nivelul de învăţământ); tendinţa pozitivă s-a manifestat chiar şi în cazul învăţământului profesional din mediul rural (aproximativ 90%, faţă de 85% în urmă cu doi ani); - creşterea ratei de participare la toate nivelurile de educaţie, în special în învăţământul secundar superior (aproape 90%) şi, în mod deosebit, la nivelul liceului (72%), care poate fi interpretată ca un semnal pozitiv privind măsura de prelungire a duratei învăţământului obligatoriu; - creşterea duratei medii de frecventare a învăţământului care ajunge la nivelul anului 2008 la 16,3 ani. Spre deosebire de rapoartele precedente, prezentul raport a constatat, pentru prima dată, după anul 2000 o uşoară tendinţă de ameliorare a ratei anuale a abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial: 1,9%, faţă de 2% în anul şcolar anterior. Se menţine, însă, ridicată rata abandonului şcolar în învăţământul profesional – peste 8%. 7 Concomitent cu principalele tendinţele pozitive menţionate, s-au constatat însă şi o serie de aspecte problematice, cu referire, în special, la rezultatele obţinute de elevi la evaluările naţionale (testări şi examene finale) şi internaţionale. Astfel, în privinţa evaluărilor naţionale s-a constatat: - obţinerea de rezultate mai slabe, în anul şcolar 2008/2009, la tezele cu subiect unic susţinute de elevi în clasele a VII-a şi a VIII- a, comparativ cu anul 2007/2008 (primul an în care a fost introdus sistemul de evaluare prin teze cu subiect unic), în special, la disciplinele limba şi literatura română şi matematică, la care rata de promovare (proporţia elevilor care au obţinut cel puţin nota 5 din totalul elevilor înscrişi în clasa a VII-a, respectiv a VIII-a) a fost cuprinsă între aproximativ 70 şi 80%; - scăderea ratei de promovare la examenul de bacalaureat (calculată din numărul elevilor prezentaţi la examen) de la aproape 94% la aproximativ 90%. În ceea ce priveşte rezultatele la evaluările internaţionale, analiza informaţiilor disponibile (suplimentar faţă de raportul din 2008), evidenţiază faptul că la evaluarea TIMSS din 2007, ale cărei rezultate au fost făcute publice la finalului anului 2008, s-a înregistrat o scădere semnificativă, comparativ cu evaluările precedente (1995, 1999, 2003) în ceea ce priveşte achiziţiile elevilor români, atât la matematică cât şi la ştiinţe. O altă tendinţă negativă, cu caracter general, care a fost menţionată şi în raportul precedent, vizează menţinerea (în unele cazuri chiar accentuarea) discrepanţelor dintre mediul urban şi rural, în defavoarea zonelor rurale, atât în ceea ce priveşte participarea la educaţie (la toate nivelurile de învăţământ, cu excepţia învăţământului profesional), cât şi rezultatele elevilor la evaluările naţionale şi internaţionale. Ca o concluzie generală se poate aprecia că intervenţiile ameliorative la nivel de sistem au avut efect în special în planul participării la educaţie şi mai puţin în ceea ce priveşte rezultatele elevilor. Ca urmare, este necesar ca priorităţile viitoare la nivelul politicilor educaţionale să se focalizeze în continuare asupra acestui domeniu.  Al doilea capitol evidențiază investițiile prin proiectele și programele Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prezente și viitoare, pentru un învățământ de calitate. În acest sens, au fost dezvoltate programe bugetare, proiecte cu finanțare externă rambursabilă și proiecte din fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea resurselor umane sau destinate îmbunătățirii și modernizării învățământului, inclusiv de asigurare a calității, de dezvoltare a carierei didactice și de implementare a reformelor la nivelul sistemului de învățământ.  Al treilea capitol Priorități și direcții de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2012 stabilește obiective strategice, măsurile și efectele scontate menite să răspundă nevoilor sistemului educațional. Direcțiile de dezvoltare propuse sunt: a) Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant; b) Alocarea a 6% din PIB pentru educație; c) Transformarea educației timpurii în bun public; d) Descentralizarea învățământului preuniversitar și creșterea autonomiei școlilor; e) Introducerea unui curriculum școlar bazat pe competențe; f) Promovarea unui sistem educațional bazat pe performanță; g) Realizarea unui sistem legislativ care să asigure modernizarea sistemului de învățământ și garantarea egalității de șanse; h) Asigurarea calității și stimularea excelenței în învățământ și i) Educația permanentă în vederea obținerea unor calificări noi, a extinderii specializării și perfecționării  În Anexă sunt prezentate principalele acte normative, relevante în domeniu, adoptate în cursul anului școlar 2008/2009 8  I. ANALIZA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ Analiza principalelor tendinţe privind evoluţia sistemului de învăţământ este realizată, la fel ca în cazul rapoartelor precedente (2005- 2008), conform celor 32 de indicatori de bază care fac parte din Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie (SNIE). Acest sistem este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori (Sistemul Statistic European, construit de Eurostat, sistemul OECD, UNESCO, Banca Mondială) şi include, totodată, o parte dintre indicatorii care urmăresc îndeplinirea obiectivelor comune europene, definite prin Procesul Lisabona. Setul de indicatori de bază se centrează asupra următoarelor dimensiuni: - cheltuielile pentru educaţie; - resursele umane ale sistemului de educaţie; - participarea la educaţie; - eficienţa internă a sistemului de învăţământ; - rezultatele elevilor; - rezultatele educaţiei pe piaţa muncii. În cadrul prezentului capitol – la începutul căruia este prezentată lista completă a celor 32 de indicatori de bază – sunt analizate, pe baza indicatorilor specifici, domeniile sistemului de educaţie menţionate, evidenţiindu-se tendinţele înregistrate în perioada de referinţă a raportului. 9  Setul de indicatori de bază, pe niveluri de învăţământ A. Ansamblul sistemului de învăţământ B. Învăţământul preşcolar C. Învăţământul primar şi gimnazial I. Costurile educaţiei 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul 1. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul 2. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul preşcolar din totalul cheltuielilor pentru primar şi gimnazial din totalul cheltuielilor cheltuielilor publice educaţie pentru educaţie 3. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din chel