Raport asupra stării sistemului național de învățământ 2010

ROMÂNIA M I N I S TE RU L ED UC AȚ I E I , C ER CE T Ă R I I, T INE R E TU L UI Ș I S PO RT UL U I Raport asupra Stării sistemului național de învățământ Bucureşti - 2010  RAPORT ASUPRA STĂRII SISTEMULUI NAȚIONAL DE ÎNVĂȚĂMÂNT 2010 Cuprins Cap. 1. Sinteza analizei asupra stării sistemului de învățământ........................ pag. 1 Cap. 2. Analiza sistemului de învățământ din perspectiva indicatorilor de bază................................................................................................... pag. 12 Cap. 3. Proiecte finanțate din fonduri europene derulate de către MECTS....... pag. 99 Cap. 4. Priorități și direcții de acțiune pentru perioada 2010 – 2012 ................ pag. 126 Cap. 5. Prezentarea proiectului Legii Educației Naționale ………..………… pag. 140 Listă de abrevieri .................................................................................. pag. 149 Str. General Berthelot nr. 28-30, Sector 1, 010168, București Tel: +40 (0)21 405 57 06; Fax: +40 (0)21 310 32 05; www.edu.ro  Capitolul 1 Capitolul 2 mn X SINTEZA ANALIZEI SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ Acest raport reprezintă o sinteză a principalelor tendinţe privind evoluţia sistemului de învăţământ. Analiza de tip statistic a urmărit indicatorii de bază care fac parte din Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie (SNIE). SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori (Sistemul Statistic European Eurostat, sistemul OECD, sistemul UNESCO, sistemul Banca Mondială) şi include, totodată, o parte dintre indicatorii care urmăresc îndeplinirea obiectivelor comune europene. Setul de indicatori de bază se centrează asupra următoarelor dimensiuni ale sistemului educaţional:  resursele umane ale sistemului de educaţie;  participarea la educaţie;  eficienţa internă a sistemului de învăţământ;  rezultatele elevilor;  rezultatele educaţiei pe piaţa muncii. La calcularea indicatorilor au fost utilizate datele primare oficiale referitoare la educaţie, oferite de Institutul Naţional de Statistică. În cazul indicatorilor care utilizează informaţii culese la începutul anului şcolar (indicatori de intrare), analiza a fost realizată având ca reper anul şcolar 2009-2010. Pentru indicatorii care utilizează informaţii culese la final de an şcolar (indicatori de ieşire), analiza a fost realizată având ca reper anul şcolar 2008-2009, datele pentru 2009-2010 nefiind disponibile la momentul realizării analizei. Prezentarea detaliată şi în evoluţie a situaţiei înregistrate în cazul fiecărui indicator analizat poate fi consultată în Capitolul 2 – Analiza sistemului de învățământ din perspectiva indicatorilor de bază.  I. RESURSELE UMANE 1. Situaţia efectivelor de personal din sistemul de învăţământ românesc (2009-2010)  Numărul personalului angajat în învăţământ este de 386.657 persoane, în scădere faţă de anul precedent cu 2,3 puncte procentuale. La nivelul fiecărei categorii de personal din sistemul de educaţie se înregistrează scăderi ale efectivelor de angajaţi, personalul administrativ şi personalul didactic auxiliar înregistrând cea mai mare scădere. În anul şcolar 2009-2010, numărul personalului didactic a fost de 268.679 persoane. Cele mai importante scăderi s-au înregistrat în învăţământul primar, în cel gimnazial şi în cel profesional. Măsurile recente privind reducerile de posturi din învăţământ, ce vor fi reflectate în situaţiile statistice pentru anul şcolar 2010/2011, vor accentua această tendinţă. Numărul cadrelor didactice este în scădere în ambele medii de rezidenţă, comparativ cu anul şcolar precedent. În învăţământul preşcolar, numărul cadrelor didactice a crescut uşor în mediul urban şi a scăzut în mediul rural. În învăţământul primar şi gimnazial se înregistrează reduceri în ambele medii de rezidenţă. În învăţământul profesional/SAM se înregistrează scăderi semnificative în ambele medii de rezidenţă – situaţie determinată în principal de procesul de reorganizare a acestei forme de învăţământ. La nivelul liceului a crescut numărul cadrelor didactice din mediul rural, concomitent cu scăderea numărului cadrelor didactice din mediul urban. Această situaţie este influenţată, de asemenea, de procesul de reorganizare a învăţământului profesional și tehnic. 2. Calificarea personalului didactic (2009-2010)  Pe ansamblul sistemului de învăţământ, ponderea personalului calificat urmează, în general, o tendinţă ascendentă. La nivelul învăţământului preşcolar, ponderea personalului didactic calificat continuă tendinţa ascendentă din anul şcolar precedent, ajungând la 95,4%. Cu toate acestea, învăţământul preşcolar continuă să aibă ponderea cea mai ridicată de personal didactic necalificat, în special în mediul rural. Ponderea cadrelor didactice calificate a înregistrat o evoluţie ascendentă la nivelurile învăţământului primar şi gimnazial, (98,5%, în primar şi 97,1% în gimnaziu), în comparaţie cu anul şcolar precedent. Creşterea este mai accentuată în mediul rural – o consecinţă a programelor derulate la nivel naţional care au avut ca grup ţintă şcolile de la sate. Este de aşteptat ca anumite programe specifice de calificare pentru personalul din zonele rurale, derulate din Fonduri Structurale, să conducă la diminuarea progresivă a ecartului dintre mediul urban şi rural. 3. Raportul elevi/studenţi per cadru didactic (2009-2010)  Raportul elevi/studenţi per cadru didactic a înregistrat în anul 2009-2010 valori relativ constante în comparaţie cu anul şcolar precedent. La nivel pre-universitar, cel mai scăzut raport continuă să existe în cazul învăţământului gimnazial (11 elevi/cadru didactic), în timp ce în învăţământul preşcolar şi primar se înregistrează cea mai ridicată valoare (17 elevi/cadru didactic). Mediul de rezidenţă continuă să fie un important factor de diferenţiere a acestui indicator. Cele mai mari discrepanţe se constată în învăţământul preşcolar (19 copii/cadru didactic în rural, faţă de 16 copii/cadru didactic în urban) şi în învăţământul primar, unde raportul se inversează în favoarea mediului urban (19 elevi/cadru didactic în urban faţă de 15 elevi/cadru didactic în rural). 2  Învăţământul gimnazial înregistrează cel mai redus raport elevi/profesor din întreg sistemul de învăţământ, în special în mediul rural, unde raportul este de numai 10 elevi/cadru didactic. Este de aşteptat ca valorile acestui indicator să fie ameliorate de măsurile recente de raţionalizare a reţelei şcolare prin desfiinţarea/comasarea unităţilor de învăţământ care funcţionează cu o populaţie şcolară redusă. La nivelul învăţământului superior, tendinţa de creştere înregistrată în ultimii ani nu a mai continuat. Astfel, scăderea populaţiei de studenţi, secondată de o diminuare a personalului didactic din învăţământul superior, a condus la reducerea semnificativă a raportului studenţi/cadru didactic (de la 28 studenţi/cadru didactic în 2007-2008 şi 2008-2009 la 25 studenţi/cadru didactic în anul 2009-2010). II. PARTICIPAREA LA EDUCAŢIE 1. Efectivele de elevi şi studenţi (2009-2010)  La nivel general, populaţia şcolară a României este în scădere. Populaţia în vârstă de şcolarizare (3-23 ani) s-a redus treptat în perioada 2001-2009. Concomitent s-a produs şi reducerea populaţiei cuprinse în sistemul de educaţie. Tendinţa descendentă a populaţiei şcolare s-a păstrat şi la nivelul anului şcolar 2009-2010 (totalul elevilor şi studenţilor a fost de 4174,4 mii – în scădere cu 148,2 mii faţă de anul anterior).  A crescut numărul copiilor din învăţământul preşcolar, dar a scăzut populaţia şcolară din primar şi gimnazial. În învăţământul preşcolar se constată o creştere a efectivelor de copii cu 13,2 mii în anul şcolar 2009-2010 faţă de anul anterior. Creşterea este mai evidentă în mediul urban şi mai scăzută în mediul rural. La efectivele de elevi din învăţământul primar se înregistrează tendinţe demografice negative. Astfel, la acest nivel de educaţie, efectivele de elevi din anul şcolar 2009-2010 au scăzut cu 13,5 mii faţă de anul anterior. Acelaşi trend, dar şi mai accentuat, se constată şi în învăţământul gimnazial, numărul de elevi reducându-se cu 19,2 mii în 2009-2010 faţă de anul precedent. Reducerea pe ansamblu a efectivelor şcolare corespunzătoare învăţământului primar şi gimnazial – care va mai continua şi în următorii ani, conform prognozelor demografice – are efecte directe asupra resurselor umane sub aspect cantitativ, precum şi în ceea ce priveşte structura reţelei şcolare, în special în mediul rural.  Măsurile de desfiinţare a SAM-urilor au condus la creşterea semnificativă a efectivelor de elevi din licee, concomitent cu scăderea la nivelul învăţământului profesional. Efectivele de elevi din învăţământul secundar superior au înregistrat o tendinţă ascendentă – ca urmare a creşterii cererii de educaţie pentru aceste rute de formare, precum şi ca efect al măsurii de prelungire a duratei învăţământului obligatoriu la 10 ani. La nivelul liceului creşterea este mare, de 53,3 mii elevi în 2009- 2010 faţă de anul anterior; creşterea este mai accentuată în mediul rural. În învăţământul profesional se înregistrează o tendinţă descendentă în ambele medii de rezidenţă. Aceste tendinţe sunt urmare a măsurii de mărire a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal prin preluarea locurilor din cadrul SAM-urilor.  S-a redus numărul de studenţi, în special la nivelul învăţământului particular. În ultimii zece ani, creşterea cea mai spectaculoasă a populaţiei şcolare s-a înregistrat în învăţământul superior. În anul universitar 2009-2010 efectivele de studenţi sunt însă în scădere ca şi în anul anterior, reducerea fiind de -115,8 mii faţă de 2008-2009 (în special în învăţământul superior particular) – determinată, cel mai probabil, de scăderile demografice. 3  2. Participarea la educaţie. Rate brute şi rate specifice de cuprindere în sistemul de învăţământ (2009-2010)  Aproape 80% din populaţia în vârstă de şcolarizare (7-23 ani) este cuprinsă în sistemul educaţional. Fetele participă în pondere mai mare la educaţie, comparativ cu băieţii. În ultimul deceniu, rata de participare la toate nivelurile de educaţie (ISCED 1-6) ca raport din populaţia în vârstă de 7-23 ani a înregistrat o creştere constantă, ajungând la peste 80%. În ultimii doi ani şcolari, aceasta este uşor descendentă, având valoarea de 78,3% în anul şcolar 2009-2010. Rata de participare la educaţie înregistrează valori diferite pe sexe: populaţia şcolară feminină are o rată de participare mai mare faţă de populaţia şcolară masculină la toate nivelurile de educaţie.  Tot mai mulţi copii urmează învăţământul preşcolar. Peste 91% dintre copiii intraţi în clasa I au frecventat grădiniţa. Rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar a crescut continuu în ultimii ani, ajungând în 2009-2010 la valoarea de 78,4%. Diferenţa pe medii de rezidenţă s-a păstrat şi în acest an şcolar, dar a continuat să se reducă, fiind cea mai scăzută din întreaga perioadă 2001-2009. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au frecventat învăţământul preşcolar a înregistrat o evoluţie ascendentă în ultimii ani. La nivelul anului şcolar 2009-2010, peste 91% dintre copiii care au intrat în clasa I au fost anterior la grădiniţă. Aceste tendinţe pozitive sunt, cel mai probabil, efecte ale programelor implementate în domeniul educaţiei timpurii în ultima perioadă. În condiţiile în care se prevede obligativitatea clasei pregătitoare pentru şcoală, faptul că numai 9% dintre elevii care intră pentru prima oară în clasa I nu au frecventat grădiniţa este un aspect pozitiv al sistemului de educaţie şi o premisă a unui debut şcolar de succes.  O proporţie din ce în ce mai redusă a copiilor de 6 ani îşi fac debutul în învăţământul primar la această vârstă. Valorile ratei specifice de cuprindere în grădiniţă au crescut constant pentru toate vârstele. În anul şcolar 2009-2010, 78,9% dintre copiii de 6 ani au fost înscrişi în grădiniţă şi numai 20% în învăţământul primar. Comparaţia cu anii anteriori evidenţiază că o proporţie din ce în ce mai redusă a copiilor de 6 ani îşi fac debutul în învăţământul primar la această vârstă. Organizarea clasei pregătitoare, prevăzută prin proiectul Legii Educaţiei Naţionale devine, în acest context, o necesitate.  Rata de participare în învăţământul primar şi gimnazial rămâne relativ constantă. Se menţin disparităţi importante pe medii de rezidenţă, în special la nivelul învăţământului gimnazial. În învăţământul primar s-a înregistrat o uşoară creştere a participării şcolare (97,6%), comparativ cu anul anterior; valoarea indicatorului rămâne însă scăzută faţă de maximul înregistrat în 2003/2004, consecinţă a reducerii treptate a numărului copiilor de 6 ani care intră în clasa I. În gimnaziu, valoarea ratei brute de cuprindere păstrează un trend uşor descendent, atingând valoarea de 98,9% în anul şcolar 2009-2010. Discrepanţele dintre rural şi urban privind participarea la învăţământul gimnazial rămân însă semnificative, de peste 20 p.p. în defavoarea mediului rural. Datele evidenţiază nevoia continuării programelor de susţinere materială, financiară şi educaţională a elevilor, derulate deja în prezent în sistemul educaţional românesc.  A crescut numărul elevilor din primar şi din gimnazial care depăşesc grupele oficiale de vârstă corespunzătoare. În anul şcolar 2009-2010, rata specifică de cuprindere în primar şi gimnazial se menţine constantă la majoritatea vârstelor corespunzătoare învăţământului primar, fiind în scădere pentru grupele de vârstă 6 ani şi 10 ani. Pe medii de rezidenţă, nivelul ratei de cuprindere în şcoală la vârsta de 6 ani este mai ridicat în rural 4 decât în urban: mai mulţi copii de 6 ani intră la şcoală în rural, comparativ cu urbanul. În ultimii ani şcolari, creşte uşor proporţia elevilor care depăşesc vârsta oficială corespunzătoare nivelului primar (peste 10 ani), respectiv gimnazial (peste 14 ani). Aceasta se datorează, în mare parte, debutului şcolar întârziat, dar şi dezvoltării programelor de tip a doua şansă, care oferă posibilitatea continuării studiilor pentru copiii care depăşesc grupele de vârstă pentru învăţământul de masă.  Ultimii trei ani şcolari marchează semnale pozitive privind participarea la învăţământul obligatoriu de 10 ani, rata brută de cuprindere fiind de peste 96%. După o evoluţie oscilantă a participării la învăţământul obligatoriu de 10 ani, în ultimii trei ani s-au înregistrat evoluţii pozitive. În anul şcolar 2009-2010, participarea la învăţământul obligatoriu de 10 ani a avut valori uşor mai ridicate (96,4%) faţă de anul anterior. Rata brută de cuprindere calculată numai pentru învăţământul secundar superior (clasele IX-X de liceu şi anii I şi II SAM) a înregistrat o creştere semnificativă în ultimi trei ani şcolari. În 2009-2010 creşterea este şi mai evidentă, ajungând la valoarea de aproape 90%. Aceste evoluţii pozitive sunt efect al creşterii progresive a cererii de educaţie, precum şi rezultat al programelor de susţinere materială şi financiară a elevilor, care au fost implementate în ultimii ani în sistemul educaţional (rechizite, masă, transport etc.). Datele constituie premise favorabile pentru implementarea în viitor a măsurii de prelungire a învăţământului obligatoriu la 12 ani.  Rata de cuprindere a crescut semnificativ în învăţământul liceal şi a scăzut la nivelul învăţământului profesional. Rata brută de participare la nivelul secundar superior de educaţie şi-a continuat şi în anul şcolar 2009-2010 tendinţa ascendentă din ultimii ani, înregistrând valoarea de 96,7%. Rata de cuprindere creşte semnificativ în liceu (85% – cu 13 p.p. mai mult faţă de anul anterior) şi scade semnificativ în SAM-uri (15,8% – cu 9,5 p.p. mai puţin faţă de anul anterior), pe fondul măsurii de creştere a cifrei de şcolarizare în învăţământul liceal ca urmare a preluării locurilor din cadrul SAM-urilor. Deşi s-au înregistrat ameliorări continue, se păstrează discrepanţele pe medii de rezidenţă: diferenţele sunt foarte mari la nivelul liceului (cu peste 30 p.p. mai puţin în rural decât în urban) şi mai atenuate în învăţământul profesional (cu aproape 6 p.p. în favoarea mediului rural). Aproape o cincime dintre tinerii din mediul rural nu acced la învăţământul secundar superior. În perspectiva prelungirii învăţământului obligatoriu la 12 ani şi a asigurării condiţiilor materiale şi de infrastructură pentru această măsură educaţională, este de aşteptat ca discrepanţele pe medii de rezidenţă să se amelioreze.  În 2009-2010 rata brută de cuprindere în învăţământului postliceal şi de maiştri a înregistrat o creştere semnificativă. Rata brută de cuprindere în învăţământu