Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ preuniversitar din România - 2012

Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ preuniversitar din România - 2012 - 1  CUPRINS Cap. 1 SINTEZA ANALIZEI ASUPRA STĂRII SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA - 2012 ................ pag. 3 Cap. 2 ANALIZA SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ ................................. pag.13 Cap. 3 PRINCIPALELE REZULTATE ALE ANULUI ȘCOLAR 2011 – 2012 ........................................................................................................................... pag.78 Cap. 4 MODERNIZAREA ȘI DOTAREA INFRASTRUCTURII ȘCOLARE ........................................................................................................................... pag.111 Cap. 5 PROGRAME NAȚIONALE FINANȚATE DIN FONDURILE BEI, BERD, BDCE ................................................................................................... pag.116 Cap. 6 REZULTATE ALE ACȚIUNILOR DE CONTROL ȘI AUDIT ... pag.124 Cap. 7 PRIORITĂȚI ȘI DIRECȚII DE ACȚIUNE PENTRU ANUL ȘCOLAR 2012-2013 ......................................................................................................... pag.128 Cap. 8 PROIECTE FINANȚATE DIN FONDURI EUROPENE DERULATE DE CĂTRE MECTS ȘI INSTITUȚIILE DIRECT SUBORDONATE ..... pag.132 Lista de Abrevieri ........................................................................................... pag.146 Raportul privind Starea învățământului preuniversitar din România 2012 a fost elaborat la nivelul ministerului, sub coordonarea Unității de Strategii și Politici Publice, după încheierea anului școlar 2011-2012. Avizat de secretarul de stat în funcție la momentul finalizării acestuia, Raportul utilizează contribuțiile Institutului de Științe ale Educației, departamentelor MENCS și ale altor instituții aflate în subordonarea/coordonarea ministerului. 2  CAP. 1 - SINTEZA ANALIZEI ASUPRA STĂRII SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA - 2012 ANSAMBLUL SISTEMULUI DE EDUCAŢIE Resurse umane  În anul şcolar 2011/2012 diminuarea personalului didactic s-a accentuat în comparaţie cu anii anteriori, în special în cazul învăţământului primar şi gimnazial. În anul școlar 2011/2012, numărul angajaților din învăţământul preuniversitar a scăzut ușor faţă de anul precedent. Această evoluție negativă s-a înregistrat la nivelul tuturor categoriilor de personal, însă este vizibilă în special în cazul personalului didactic (-4000 persoane) și a personalului de întreținere și operațional (-1600 persoane). Pe niveluri de educaţie, observăm tendinţe diferite: în timp ce numărul profesorilor din învăţământul primar, gimnazial şi liceal este în scădere, în cazul învăţământului postliceal şi de maiştri continuă tendinţa pozitivă înregistrată în anul şcolar anterior. Analiza pe medii de rezidenţă a evoluţiei numărului cadrelor didactice indică faptul că tendinţa de scădere este în continuare mai accentuată în mediul rural în comparaţie cu mediul urban. Aceeaşi stare de fapt poate fi observată şi în cazul nivelului de calificare al cadrelor didactice, chiar dacă în cazul acestui indicator tendinţa este de diminuare a decalajului.  Ponderea personalului didactic feminin a crescut uşor în perioada de referinţă În comparaţie cu anul precedent, ponderea personalului feminin a crescut cu aproximativ 0,8 p.p. În sistemul de educaţie de nivel preuniversitar, cadrele didactice de sex feminin reprezintă aproximativ trei pătrimi din totalul personalului didactic. Cele mai multe cadre didactice femei profesează în învăţământul preşcolar (unde au o pondere de 99,6%), primar de masă (86,9%), precum şi în învăţământul special primar şi special gimnazial (87,8% respectiv 81,7%). Cadrele didactice de gen feminin sunt cu aproximativ 6-7 p.p. mai numeroase în mediul urban, în comparaţie cu mediul rural, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.  Pe fondul evoluţiei similare a personalului didactic şi a numărului de elevi, raportul elevi/cadru didactic nu a înregistrat modificări importante Raportul elevi per cadru didactic a înregistrat în anul 2011/2012 valori relativ constante, în comparaţie cu anul şcolar precedent. În cazul învăţământului preşcolar media este sensibil mai ridicată în mediul rural (20 copii/cadru didactic, faţă de 17 în urban) în timp ce în învăţământul primar raportul se inversează în favoarea mediului urban (20 în urban faţă de 17 în rural). În ultimii 3 ani putem observa că diferenţele pe medii scad în cazul învăţământului preşcolar în timp ce în cazul învăţământului primar cresc. Participarea la educaţie  În anul şcolar 2011/2012, efectivele de elevi înscrise în sistemul de învăţământ pre- universitar au continuat să scadă, apropiindu-se de pragul de 3,2 milioane de elevi. Pe niveluri de educaţie, doar învăţământul liceal şi cel post-liceal înregistrează o evoluţie pozitivă În anul şcolar 2011/2012 numărul de elevi înscrişi în învăţământul preuniversitar şi-a accentuat scăderea, diferenţa faţă de anul anterior fiind de aproximativ 70 mii de elevi. Cel mai mult îngrijorează diminuarea accentuată a numărului elevilor din învăţământul gimnazial, primar şi profesional. Evoluţii uşor pozitive înregistrează doar învăţământul liceal şi post-liceal.  Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ are valoarea de 74,1% Astfel, în anul şcolar 2011/2012 valoarea indicatorului este cu 2,9 p.p. mai redusă faţă de anul anterior. Este o scădere aproape dublă faţă de cea înregistrată anual începând cu anul şcolar 2007/2008, ceea ce indică faptul că acest indicator trebuie inclus cu prioritate pe agenda de decizie în perioada următoare. Ca şi în anii precedenţi, scăderea este mai ridicată în cazul fetelor, astfel încât diferenţele pe sexe s-au diminuat, ajungând la 2,4 p.p. în defavoarea băieţilor în perioada de referinţă în comparaţie cu aproape 6 p.p. în anul şcolar 2007/2008.  Durata medie de frecventare a şcolii a scăzut sub pragul de 16 ani După o perioadă în care a înregistrat o tendinţă continuu ascendentă, în perioada 2007-2011 durata medie de frecventare a învăţământului (incluzând şi învăţământul preşcolar) s-a menţinut constantă – 16,3 ani. În anul de referinţă evoluţia este negativă, ajungând la 15,9 ani, ceea ce înseamnă o scădere cu 0,4 p.p. faţă de anul precedent.  Rata specifică de cuprindere şcolară pentru tinerii de 18 ani a continuat să scadă La nivelul anului de referinţă se constată continuarea scăderii ratei de cuprindere pentru populaţia de 18 ani (de la 71,5% la 68,3%) . Fenomenul este îngrijorător, în condiţiile în care observăm o tendinţă similară şi în cazul celelalte grupe de vârstă analizate (19-20 şi 21-22 ani). Rezultatele educaţiei pe piaţa muncii Rezultatele educaţiei pe piaţa muncii – tineri de 15-24 de ani (ocupare şi şomaj BIM)  La nivelul trim. IV 2011, rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani se păstrează în tendinţa ultimilor ani (atingând valoarea de 23,1%); situaţia este mai bună în mediul rural (30,1% faţă de 16,9% în urban), iar populaţia masculină este în avantaj (26,6% faţă de 4  19,4%); cele mai mari rate de ocupare se constată în cazul tinerilor cu studii postliceale (57,5%), profesionale (52,1%), universitare (42,4%), iar cele mai mici în cazul celei cu studii inferioare - 15%.  Ocuparea este mai mare în mediul rural pentru tinerii cu nivel liceal (33,1% faţă de 18,2%), profesional (55,4% faţă de 46,8%) şi pentru cei cu nivele inferioare; ocuparea este mai mare în urban decât în rural pentru tinerii cu nivel de educaţie postliceal (60,8% faţă de 54,9%);  Fetele care înregistrează o rată de ocupare mai mare decât băieţii sunt cele cu nivel de educaţie universitar (44,7% faţă de 41%) şi postliceal (58,5% faţă de 56,4%); băieţii înregistrează rate mai mari de ocupare în cazul următoarelor niveluri de studii absolvite: liceal (10 p.p.), profesional (16 p.p.) şi studii inferioare;  La nivelul trim. IV 2011, tinerii în vârstă de 15-24 ani sunt afectaţi semnificativ de criza economică, rata şomajului atingând cele mai ridicate cote din întreaga perioadă analizată;  Un sfert dintre tinerii în vârstă de 15-24 de ani sunt afectaţi de şomaj; sunt de două ori mai mulţi tineri în această situaţie în mediul urban decât în rural (35,1% faţă de 17,7%);  Se înregistrează valori mai mari ale şomajului la nivelul tinerilor din mediul urban cu următoarele niveluri de educaţie: gimnazial (48,9% faţă de 12,5%); profesional (33,5% faţă de 14,9%) şi liceal (33,5% faţă de 21,7%);  Fetele cu nivel de educaţie universitar se confruntă în mai mare măsură decât băieţii cu situaţia de şomaj (38,9% faţă de 26,6%); băieţii cu nivel gimnazial de educaţie se confruntă în mai mare măsură decât fetele cu situaţia de şomaj (21,9% faţă de 12,8%).  În raport cu ţintele europene 2020 în domeniul educaţiei şi formării profesionale, România nu a înregistrat progrese semnificative în acest an.  Agenda Europa 2020 include ca indicator care măsoară performanţa sistemele naţionale de educaţie ale statelor membre „Ponderea în cadrul grupei de vârste 30 – 34 de ani a persoanelor care deţin o diplomă de studii de nivel ISCED 5”. Valoarea asumată de statele membre UE, aşadar şi de România, a acestui indicator este de 40% până în anul 2020. În prezent, România se situează pe penultimul loc în ceea ce priveşte valoarea acestui indicator, cu o valoare de 20,4%. Cu toate acestea, valoarea se află în graficul de evoluţie al indicatorului asumat de România prin Programul Naţional de Reformă 2011 – 2013. De asemenea, trebuie subliniat faptul că, conform datelor prezentate în raport, există unele premise care ar putea justifica o prognoză negativă în ceea ce priveşte posibilitatea României de a atinge nivelul asumat al acestui indicator.  Participarea la formarea continuă. În ceea ce priveşte participarea angajaţilor la programe de formare profesională, România se situează în continuare la sfârşitul clasamentului european cu o valoare de doar 1,6%. În condiţiile în care media europeană este de 8,9% creşterea acestui procent nu pare dificilă. Totuşi, decalajul dintre state precum România sau Bulgaria şi ţările nordice (Finlanda, Suedia, Danemarca) este semnificativ şi nu poate fi recuperat pe termen mediu cel puţin. Formarea continuă a angajaţilor trebuie să constituie o prioritate strategică cel puţin în următorii ani, pentru a încerca recuperarea decalajelor existente. 5  ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR Resurse umane  Efectivele de cadre didactice din învăţământul preşcolar au crescut în anul şcolar 2011/2012. Concomitent, a crescut numărul copiilor ce revin unei educatoare. În anul şcolar 2011/2012, învăţământul preşcolar a cuprins aproximativ 37.391 educatoare, ceea ce reprezintă 15,3% din totalul cadrelor didactice din sistemul educaţional românesc. În anul şcolar 2011/2012 a scăzut foarte puţin procentul cadrelor didactice calificate, concomitent cu scăderea uşoară a procentului cadrelor didactice cu timp integral de lucru. Raportul copiilor la un cadru didactic a fost în creştere faţă de anii anteriori, ajungându-se la valoarea înregistrată la începutul anilor 2004/2005 (18 copii la un cadru didactic). Această creştere a fost determinată de creşterea efectivelor de personal didactic, concomitent cu creşterea efectivelor de preşcolari. Participarea la educaţie  În anul şcolar 2011/2012, efectivele de copii preşcolari au crescut în mediul urban şi au scăzut în mediul rural. În anul şcolar 2011/2012, în învăţământul preşcolar au fost cuprinşi 673.196 copii, efectivele fiind în scădere cu 540 copii faţă de anul anterior. Creşterea a fost relevantă în mediul urban (5.478 copii). La polul opus, în mediul rural s-a înregistrat o scădere cu aproximativ 6.018 copii preşcolari – pe fondul scăderii demografiei la grupa de vârstă 3-6 ani la acest nivel.  Aproape 80% dintre copiii de 3-6 ani au fost cuprinşi în grădiniţă în anul 2011/2012. Aproximativ 92% dintre copiii înscrişi la şcoală în acest an au fost anterior la grădiniţă. Tot mai mulţi copii din România sunt cuprinşi în învăţământul preşcolar: rata brută de cuprindere a copiilor în vârstă de 3-6 ani în acest nivel de învăţământ a păstrat un uşor trend ascendent şi în anul şcolar 2011/2012, ajungând la valoarea de 78,4%. Diferenţa dintre cele două medii de rezidenţă privind participarea la educaţia preşcolară s-a redus treptat în ultimii ani, dar are încă valori de peste 5 puncte procentuale. Aceste date evidenţiază necesitatea susţinerii continue a mediului rural prin proiecte naţionale şi măsuri specifice privind participarea la educaţia timpurie. Rata brută de cuprindere are valori uşor mai ridicate pentru populaţia preşcolară feminină, dar tendinţa generală este de reducere a diferenţei dintre cele două sexe. Proporţia elevilor intraţi pentru prima oară în clasa I care au frecventat grădiniţa a continuat să crească în ultimii ani, având valoarea de 92,4%. Tendinţa ascendentă se înregistrează atât pe cele două medii de rezidenţă, cât şi pe sexe.  În anul şcolar 2010/2011, un copil a petrecut în medie 3,1 ani în grădiniţă. 6 În ultimii patru ani şcolari, durata medie de frecventare a învăţământului preşcolar a avut o valoare constantă (3,1 ani), uşor peste durata oficială de frecventare a învăţământului preşcolar. Copiii din mediul urban petrec mai mult timp în învăţământul preşcolar (3,2 ani) decât copiii din mediul rural (3 ani). Diferenţa pe medii de rezidenţă este determinată de faptul că, în urban, mai mulţi copii încep grădiniţa mai devreme de vârsta de 3 ani şi au debutul şcolar mai târziu de vârsta de 6 ani.  În 2011/2012 a crescut semnificativ participarea la învăţământul preşcolar a copiilor de 3 ani. O proporţie semnificativă dintre copiii de 6 ani sunt în grădiniţă; concomitent, o pondere din ce în ce mai redusă dintre aceştia sunt înscrişi în clasa I. În anul şcolar 2011/2012 rata specifică de cuprindere în învăţământul preşcolar a crescut semnificativ pentru vârsta de 3 ani, cu peste 2,5 punct procentuale faţă de anul şcolar anterior. Astfel, peste două treimi dintre copiii de 3 ani (69,1%) au fost cuprinşi în grădiniţe. Se remarcă ponderea semnificativă a copiilor de 6 ani care frecventează grădiniţa. Astfel, în anul şcolar 2011/2012, 76,7% dintre copiii de 6 ani au fost înscrişi în grădiniţă şi aproape 20% în învăţământul primar – în condiţiile prevederii legislative a debutului şcolar de la 6 ani (la nivelul anului şcolar de referinţă). Introducerea clasei pregătitoare în locul clasei I pentru această vârstă şi, respectiv, implementarea unor redimensionări curriculare corespunzătoare – începând cu anul şcolar 2012/2013 – pot constitui un răspuns pozitiv la tendinţa părinţilor de a amâna vârsta debutului şcolar. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI GIMNAZIAL Resurse umane  În contextul eficientizării corelării dintre numărul de elevi şi necesarul de personal didactic, în 2011/2012 s-a înregistrat o scădere cu peste 4.000 de cadre didactice faţă de anul şcolar anterior. În anul şcolar 2011/2012, învăţământul primar a cuprins 45.959 de cadre didactice, iar cel gimnazial, 74.968 de cadre didactice – ceea ce reprezintă 56,1% din totalul cadrelor didactice din sistemul educaţional preuniversitar românesc. Efectivele de cadre didactice din învăţământul primar şi gimnazial au scăzut în ultimii ani; în anul 2011/2012 scăderea a fost de 4.078 de cadre didactice faţă de anul şcolar anterior. În anul şcolar de referinţă ponderea cadrelor didactice calificate s-a menţinut constantă la nivelul învăţământului primar (98,8%), şi a înregistrat o uşoară creştere în învăţământul gimnazial (98,1%) – cele mai mari valori din ultimii zece ani. Ponderea cadrelor didactice cu timp integral de lucru (normă întreagă) este în uşoară scădere atât la primar, cât şi la gimnaziu, cu diferenţe semnificative pe medii de rezidenţă, în defavoarea mediului rural. 7 Raportul copii la un cadru didactic a înregistrat o creştere faţă de anii anteriori în ciclul primar (18 elevi la un cadru didactic) şi o relativă stabilizare în ciclul gimnazial (12 elevi la un cadru didactic). S-au păstrat diferenţele pe medii de rezidenţă, raportul elevi / profesor fiind mai mare în urban faţă de rural la ambele niveluri de educaţie. Participarea la educaţie  În anul şcolar 2011/2012, efectivele de elevi au scăzut accentuat atât în ciclul primar, cât şi în cel gimnazial, cu peste 62.000 elevi faţă de anul anterior. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat în învăţământul gimnazial din mediul urban. Anul şcolar 2011/2012 a cuprins 810.126 elevi în învăţământul primar şi 819.280 elevi în învăţământul gimnazial. Pentru ambele niveluri de educaţie, efectivele de elevi au fost în scădere accentuată faţă de anul anterior, cu 62.035 elevi: 18.727 elevi în primar şi 43.308 elevi în gimnazial.  Rata de cuprindere în învăţământul primar şi gimnazial a fost de puţin peste 94% în anul 2011/2012. S-au păstra