raport activitate 2000.pdf

RAPORT privind activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, potrivit legii, în realizarea siguranţei naţionale iulie 1999 - decembrie 2000 SUMAR: Precizări preliminare 1. Elemente specifice ale contextului operaţional şi coordonatele răspunsului S.R.I. 1.1. Repere ale situaţiei operative 1.2. Principalele categorii de riscuri şi ameninţări exogene a. Principalele categorii de riscuri şi ameninţări endogene b. Implicaţii în plan acţional 2. Coordonate ale demersului instituţional 2.1. Evoluţii în plan conceptual 2.2. Măsuri de ordin organizatoric a. Dimensiunea structurală b. Politica de personal c. Dimensiunea financiar-logistică 2.3. Orientări în plan relaţional a. Controlul civil b. Raporturile cu C.S.A.T. c. Relaţiile cu alte instituţii ale statului d. Relaţionarea externă e. Raporturile cu societatea civilă Concluzii Precizări preliminare Înainte de abordarea aspectelor concrete specifice unui Raport de activitate, se impune sublinierea că Serviciul Român de Informaţii - consecvent demersurilor menite dezvoltării unei capacităţi de acţiune care să-i permită să răspund eficient la provocările acestui sfârşit de mileniu în planul siguranţei naţionale - a avut în atenţie, programatic, îndeplinirea obiectivelor prezentate Parlamentului la începutul anului 2000. Subordonate imperativului apărării valorilor fundamentale ale statului de drept şi a securităţii cetăţeanului, în deplină concordanţă cu orientările trasate în Strategia de securitate naţională, aceste obiective s-au concretizat în derularea unui spectru larg de activităţi specifice muncii de informaţii, cu respectarea principiilor fundamentale care o guvernează. Materializarea obiectivelor asumate a necesitat eforturi susţinute, în condiţiile în care normele juridice care reglementează materia siguranţei naţionale nu mai sunt întrutotul acoperitoare pentru spectrul riscurilor şi ameninţărilor actuale, caracterizate prin dinamismul, diversitatea şi complexitatea formelor de manifestare. Ca expresii ale unui proces continuu de evaluare analitică a evoluţiilor din diverse domenii cu relevanţă în planul siguranţei naţionale, precum şi ale unei susţinute preocupări de modernizare şi perfecţionare a manageriatului din partea factorilor responsabili ai Serviciului, în perioada care a trecut de la precedentul Raport s-a reuşit adaptarea concepţiei de muncă la cerinţele unei situaţii operative tot mai dinamice şi optimizarea unor paliere ale instituţiei. S-a avut în vedere, în acest sens, consolidarea structurilor deja existente şi a dispozitivelor nou constituite, destinate cunoaşterii tipurilor de evoluţii purtătoare de riscuri şi ameninţări emergente în contextul operaţional actual. O altă orientare prioritară, în materializarea căreia S.R.I. a obţinut un real succes, a constituit-o optimizarea relaţiilor cu instituţiile naţionale abilitate în domeniu, precum şi cu structuri similare străine, pornind de la constatarea că riposta la complexele ameninţări contemporane nu poate fi eficientă decât prin conjugarea şi coordonarea măsurilor de cunoaştere, investigare, documentare şi contracarare. 1 Rezultatele obţinute au confirmat justeţea noilor modalităţi de abordare analitică şi informativă, realitatea validând atât evaluările şi prognozele realizate în baza informaţiilor obţinute de S.R.I., cât şi viabilitatea abordărilor practice în procesul stabilirii priorităţilor. Pe de altă parte, evoluţiile înregistrate în activitatea Serviciului Român de Informaţii în perioada de referinţă pot (şi, din anumite puncte de vedere, chiar se impune a) fi analizate într-un context mai larg, încadrat temporal între momentul iunie 1997 şi, respectiv, sfârşitul lunii decembrie 2000, sens în care am considerat oportun ca prezentul Raport să conţină o serie de concluzii de ansamblu asupra acestei etape distincte din viaţa instituţiei. O astfel de abordare este necesară şi adecvată, în opinia noastră, cel puţin din următoarele motive: • situaţia operativă asociată perioadei de referinţă pentru documentul de faţă s-a subsumat, practic, fondului problematic evidenţiat în precedentele Rapoarte prezentate Parlamentului României de actuala conducere a S.R.I.. In consecinţă, analiza expusă în prima secţiune a prezentului document îşi propune să evite redundanţele şi să puncteze doar principalele mutaţii şi tendinţe care au constituit elementele de specificitate pe tronsonul temporal iulie 1999 - decembrie 2000, în raport cu dominantele anterior evidenţiate; • în acest ultim interval s-au înregistrat rezultate care demonstrează eficienţa măsurilor adoptate începând din iunie 1997, expresii ale unei noi concepţii manageriale şi de abordare practică a reformei în cadrul Serviciului Român de Informaţii. Or, fie şi din raţiuni metodologice, prezentarea din Secţiunea 2 ("Coordonate ale demersului instituţional") nu se poate limita la punctarea efectelor, fără referiri - oricât de succinte - la resorturile cauzale care le-au generat, astfel încât să permită inclusiv unor factori responsabili abilităţi prin lege, exteriori instituţiei, o evaluare obiectivă asupra calităţii acestora, într-o etapă importantă pentru Serviciul Român de Informaţii. * * * Secţiunea 1. Elemente specifice ale contextului operaţional şi coordonatele răspunsului S.R.I 1.1. Repere ale situaţiei operative România a continuat să evolueze într-un context deosebit de complex şi de dinamic, subsumând un spectru larg de tendinţe, exo - şi endogene, purtătoare de riscuri şi ameninţări convenţionale şi neconvenţionale, directe sau indirecte, la adresa securităţii naţionale. Impactul tuturor acestor fenomene asupra stării de siguranţă naţională a fost amplificat de o serie de vulnerabilităţi interne ce afectează funcţionalitatea unor mecanisme vitale, cu atribuţii în asigurarea unei dinamici normale a complexului proces de transformare pe care-l parcurge societatea românească. A. Principalele categorii de riscuri şi ameninţări exogene Ultimul deceniu al secolului al XX-lea, ce a debutat cu dispariţia structurii mondiale bipolare şi schimbarea configuraţiei geopolitice a Europei şi a lumii, se încheie prin relansarea jocurilor de interese strategice pentru redesenarea sferelor de influenţă. In consecinţă, o serie de riscuri la adresa siguranţei naţionale ori a unor interese fundamentale ale statului nostru au derivat îndeosebi din: • influenţa proceselor specifice de reconfigurare a structurilor de securitate colectivă şi a noilor raporturi internaţionale ori regionale asupra poziţiei României; • abordările diferite (uneori contradictorii) ale diverşilor centri de putere în legătură cu principiile pe baza cărora se va realiza remodelarea sistemului normelor de drept internaţional şi redefinirea rolului instituţiilor internaţionale; • distorsiunile induse în relaţiile internaţionale de dezechilibrele majore în dinamica dezvoltării, accentuate de fenomenele concurenţiale specifice unei epoci de reaşezare a balanţei de putere la nivel mondial. Luând în considerare toate aspectele sus-menţionate, precum şi faptul că "graniţa" N.A.T.O. a ajuns la frontiera vestică a ţării noastre, este explicabil de ce România constituie o zonă de interes şi confruntare între statele care 2 promovează extinderea organizaţiei şi, respectiv, cele ce se opun acestui proces. In aceste condiţii, şansele de materializare a opţiunii României de integrare în Alianţa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană pot fi afectate de: • acţiuni de influenţă, propagandă şi diversiune, prin care se încearcă acreditarea unei imagini defavorabile şi erodarea credibilităţii statului nostru ca partener viabil în raporturile cu organismele internaţionale ori ca factor de stabilitate în zonă; • presiuni pe diverse planuri, mergând până la şantaj, ce au ca scop deturnarea eforturilor ţării noastre de la traiectoriile proiectate pe fundamentul interesului naţional. Mai mult - şi tot ca efect obiectiv al fluidităţii actualului context geopolitic -, spaţiul de interes strategic al României a fost grav afectat de emergenţă unor tensiuni, traduse în procese complexe inter - şi intrastatale care au degenerat până la conflicte militare cu impact regional. In acest plan, se evidenţiază consecinţele prelungitei şi gravei instabilităţi provocate de escaladarea repetată a crizei din spaţiul ex-iugoslav, fenomen care, deşi nu s-a repercutat direct asupra elementelor esenţiale ce definesc statutul ţării noastre, a avut, totuşi, implicaţii - deloc neglijabile - asupra siguranţei naţionale, îndeosebi prin impactul negativ indus de impunerea unor sancţiuni economice, blocarea Dunării etc.. De asemenea, s-au dovedit a fi purtătoare de riscuri grave, cel puţin la scara Europei de Sud-Est, o serie de mutaţii şi tendinţe evidenţiate în (sau în legătură cu) spaţiul ex-sovietic. Dincolo de implicaţiile lor asupra calităţii raporturilor internaţionale şi climatului social intern din unele state, evoluţiile conflictuale dezvoltate în proximitate au constituit factori favorizanţi ai proliferării entităţilor şi activităţilor subsumate ameninţărilor nonmilitare transfrontaliere, printre care se numără cele legate de terorism şi crima organizată, cu toate formele de manifestare a acestor fenomene. B. Principalele categorii de riscuri şi ameninţări endogene In contextul extern prefigurat, riscurile şi ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României au fost potenţate de persistenţa unor vulnerabilităţi de sorginte internă. Creionarea unui cadru instituţional şi normativ care îşi propune relansarea şi modernizarea societăţii româneşti a favorizat, totodată - datorită caracterului încă incomplet - extinderea ariei de manifestare şi creşterea intensităţii unor riscuri, inclusiv în domenii, paliere şi zone de interes strategic. Dinamismul şi complexitatea contextului operativ intern au impus direcţionarea eforturilor spre investigarea prioritară a următoarelor categorii de acţiuni, stări de fapt şi fenomene cu relevanţă pentru siguranţa naţională: • evoluţiile purtătoare de riscuri şi ameninţări la adresa valorilor, atributelor şi instituţiilor fundamentale ale statului român; • disfuncţiile în activitatea economică de fond; • tensiunile generate în diverse medii sociale. Evoluţiile din ultimii ani au consacrat ameninţările la adresa componentei economice a securităţii naţionale ca fenomenul cel mai periculos, întrucât, prin afectarea stabilităţii şi echilibrului economic, acestea tind să perpetueze disfuncţii cu efecte perturbatoare, trenante în timp, în diverse domenii ale activităţii sociale interne, ca şi asupra şanselor de materializare a demersurilor de integrare europeană şi euro-atlantică. In acest sens, sunt de evidenţiat: • deteriorarea, pe unele segmente importante, a infrastructurii economice, care ameninţă starea de echilibru din domeniile respective, determină creşterea arieratelor şi poate compromite eforturile de racordare la principalele circuite europene şi mondiale, precum şi pe cele de finalizare a procesului de privatizare în domeniu; • perpetuarea unor disfuncţii majore în sistemul financiar-bancar, situaţie ce riscă să genereze acelaşi gen de efecte din perspectiva integrării, factorilor cauzali de natură obiectivă adăugându-li-se comportamente care au contravenit normelor ce reglementează activitatea specifică sectorului în cauză. 3 Sistemul bancar a continuat să fie marcat de importante carenţe care au făcut posibile apariţia unor noi cazuri de acordare de credite neperformante, în condiţiile eludării celor mai elementare norme de prudenţialitate, precum şi alte mari fraude, concretizate inclusiv în acţiuni ilicite de expatriere a valutei. Situaţii de acest gen au determinat, uneori, chiar falimentarea unor entităţi bancare. In conexiune cu această problematică, sunt de evidenţiat şi vulnerabilităţile similare care s-au manifestat în zona pieţei de capital şi a fondurilor mutuale de investiţii. Momentul declanşării crizei Fondului Naţional de Investiţii - a cărui prăbuşire a antrenat efecte resimţite la nivelul tuturor componentelor sistemului financiar-bancar şi a generat tensiuni în plan social - este edificator în acest sens. Menţionăm că, deşi riscul de declanşare a unei crize majore în domeniu a fost semnalat prin Rapoartele anterioare către Parlament., acesta nu a fost eliminat prin măsuri adecvate. Abia atunci când - pe fondul crizei amintite - mai multe instituţii ale statului au trecut la măsuri hotărâte, derulate în cooperare, la care şi Serviciul nostru a contribuit în mod eficient, prin informaţiile furnizate, s-a reuşit limitarea efectelor prăbuşirii F.N.I. şi, în context, stoparea evoluţiilor critice ale unor importante bănci comerciale româneşti. Aşa cum Serviciul Român de Informaţii a arătat în precedentul Raport, fără aplicarea unor măsuri ferme de combatere a riscurilor remanente în domeniu este previzibil ca starea de stabilitate relativă care a caracterizat, în ultimul timp, sistemul financiar-bancar să devină tot mai fragilă, riscând să afecteze procesul de reformă în ansamblul său şi să compromită efortul naţiunii române de aderare la Uniunea Europeană şi chiar la N.A.T.O.. Pot prezenta o relevanţă deosebită, din perspectiva menţionată, dificultăţile - unele de natură subiectivă - cu care se confruntă, în acest moment, unele bănci comerciale din ţara noastră; • multiplicarea formelor inadecvate de privatizare ori asociere, fenomen care - prin frecvenţă, daune pecuniare şi efecte perturbatoare la nivelul unor sectoare întregi - a căpătat dimensiuni capabile să submineze, pe termen mediu şi lung, economia naţională. • In perioada de referinţă, carenţele de natură legislativă şi disfuncţiile structurale - unele preexistente - au fost amplificate de persistenţa unor abuzuri şi ilegalităţi ce au afectat semnificativ derularea procesului de reformă, restructurare şi privatizare. Deşi, pe fond, reprezintă o necesitate impusă de legităţi economice de necontestat, sus-amintitele categorii de manifestări au făcut ca privatizarea să fie, din ce în ce mai evident, negativ receptată la nivelul mentalităţii colective. Date fiind efectele nedorite ale evoluţiilor post-privatizare, în ultima perioadă se înregistrează tendinţa de contestare nenuanţată a procesului de privatizare în ansamblu şi nu a abuzurilor care-l distorsionează. Astfel, s-au evidenţiat: • decapitalizarea, de către unii noi proprietari, a capacităţilor de producţie privatizate, prin acţiuni care au mers până la falimentarea deliberată a acestora. In astfel de demersuri a fost utilizată inclusiv metoda "parazitării" entităţilor respective prin firme-căpuşă, ceea ce a creat comparaţii nefavorabile cu vechea situaţie (din vremea când capacităţile amintite erau, încă, în proprietatea statului) şi, implicit, a favorizat accentuarea percepţiei conform căreia privatizarea lor s-a dovedit mult mai dăunătoare decât funcţionarea în formula etatistă; • tendinţele unor investitori de a obţine monopolul asupra anumitor sectoare economice pentru a-şi impune propriile interese fără să fie "jenaţi" de concurenţă, mai ales când aceştia deţin în statele de origine societăţi cu profil de activitate similar; • nerespectarea unor clauze contractuale asumate la preluarea pachetelor majoritare de acţiuni, printre care se evidenţiază cele ce priveau realizarea unor investiţii în retehnologizare ori menţinerea profilului de activitate şi a personalului; • proliferarea actelor şi faptelor circumscrise economiei subterane şi criminalităţii economice organizate, cu un impact semnificativ în planul siguranţei naţionale, prin cumularea efectelor lor nocive până la dimensiuni care califică astfel de manifestări ca o altă formă de subminare economică; • scurgerea de informaţii secrete şi date de interes din domeniul economic. Vulnerabilităţile sistemelor de protecţie a datelor secrete, cauzate şi de perpetuarea provizoratului generat de neadoptarea unui act normativ în materie, au fost accentuate suplimentar de unii factori de natură subiectivă, cum ar fi neglijenţa sau complicitatea interesată a deţinătorilor de astfel de date ori absenţa/insuficienţa măsurilor de protecţie. Pe acest fond, au proliferat tentativele, unele reuşite, de obţinere pe căi ilegale a unor date economice - secrete de stat ori cu regim de confidenţialitate - care au favorizat acţiuni cu impact asupra siguranţei naţionale, cele mai multe din sfera subminării economice. 4  Pornind de la această stare de fapt, apreciem că se menţine riscul ca, în situaţia nefinalizării urgente cel puţin a măsurilor de natură legislativă, instituţiile statului român să nu-şi poată armoniza - conform angajamentelor asumate - reglementările de securitate cu cele existente în statele membre N.A.T.O.; • menţinerea şi agravarea riscurilor majore la adresa mediului, generate de folosirea de tehnologii poluante şi nerespectarea prevederilor legale referitoare l