Raport privind starea învăţământului superior din România - 2013

Raport privind starea învăţământului superior din România 2013 Bucureşti  Cuprins: Capitolul 1: Analiza sistemului de învățământ superior din perspectiva indicatorilor de bază ....................................pag.3 Capitolul 2: Rezultate și acțiuni relevante în anul universitar 2012 - 2013 ...................................................................pag. 16 Capitolul 3: Priorități și direcții de acțiune în învățământul superior 2014 ...................................................................pag. 37 Lista de abrevieri ............................................................................................................................................................pag. 43 2  Raportul privind Starea învățământului superior din România 2013 a fost elaborat la nivelul ministerului, sub coordonarea Unității de Strategii și Politici Publice, după încheierea anului universitar 2012-2013. Avizat de secretarul de stat în funcție la momentul finalizării acestuia, Raportul utilizează contribuțiile Institutului de Științe ale Educației, departamentelor MENCS și ale altor instituții aflate în subordonarea/coordonarea ministerului. Prezentul raport analizează situația înregistrată în sistemul de învățământ universitar în anul școlar 2011 - 2012 și tendințele înregistrate în perioada 2003/2004 – 2011/2012. Analiza de tip statistic utilizează indicatorii de bază incluși în SNIE - Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie. SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori (Sistemul Statistic European Eurostat, sistemul OECD, sistemul UNESCO, sistemul Banca Mondială) şi indicatori țintă specifici obiectivelor europene comune în domeniul educației și formării profesionale EU 2020. Raportul de față completează raportul dedicat analizei sistemului de învățământ preuniversitar și are în vedere următoarele dimensiuni: resurse umane; participarea la educaţie; rezultatele academice și rezultatele pe piaţa muncii ale studenților. La calcularea indicatorilor au fost utilizate datele primare oficiale referitoare la învățământul universitar oferite de Institutul Naţional de Statistică. În cazul indicatorilor care utilizează informaţii culese la începutul anului universitar (indicatori de intrare), analiza a fost realizată având ca reper anul universitar 2011/2012. Pentru indicatorii care utilizează informaţii culese la final de an universitar (indicatori de ieşire), analiza a fost realizată având ca reper anul universitar 2010/2011, datele pentru 2011/2012 nefiind disponibile până în prezent. Pentru analizele comparative și pentru indicatorii care reprezintă ținte Europa 2020, au fost utilizate cele mai noi date disponibile ale EUROSTAT. 3  CAPITOLUL 1 ANALIZA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR DE BAZĂ o Resurse umane o Participarea la educaţie o Rezultate o Ţinte europene 2020 în domeniul educaţiei şi formării profesionale Prezentul raport analizează datele statistice la nivel naţional privind sistemul de învățământ superior în anul universitar 2012 – 2013, precum și evoluţia indicatorilor utilizaţi în perioada 2005/2006 – 2012/2013. Analiza statistică utilizează indicatorii de bază incluși în SNIE - Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie. SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori (Sistemul Statistic European gestionat de Eurostat, sistemul OECD, sistemul UNESCO, sistemul Banca Mondială) şi include o parte a indicatorilor-țintă specifici obiectivelor europene şi internaţionale comune în domeniul educației și formării profesionale. Prezentul raport are în vedere următoarele dimensiuni: resurse umane; participarea la educaţie; rezultatele studenților și impactul asupra pieţei muncii. La calcularea indicatorilor au fost utilizate datele primare oficiale referitoare la învățământul universitar publicate bianual de Institutul Naţional de Statistică. În cazul indicatorilor care utilizează informaţii culese la începutul anului universitar ( indicatori de intrare), analiza a fost realizată având ca reper anul universitar 2012/2013. Pentru indicatorii care utilizează informaţii culese la final de an universitar (indicatori de ieşire), analiza a fost realizată având ca reper anul universitar 2011/2012, datele pentru 2012/2013 nefiind disponibile la momentul realizării analizei. Pentru analizele comparative și pentru indicatorii care reprezintă ținte Europa 2020, au fost utilizate cele mai noi date disponibile furnizate de EUROSTAT. 3  I. Resurse umane Evoluţia efectivelor de personal din învăţământul universitar În perioada de referință, numărul persoanelor angajate în învăţământul superior îşi continuă evoluţia în directă relaţie cu numărul studenţilor înmatriculaţi în instituţii de învăţământ superior. Numărul total al angajaților în universităţi a continuat să scadă pe parcursul anului universitar 2012 – 2013. Prin comparaţie cu anul anterior, se remarcă o încetinire a procesului de reducere a numărului de angajați la nivelul tuturor categoriilor de personal. Reducerea efectivelor de personal este mai accentuată în cazul personalului didactic (- 810 persoane) și a celui de întreținere și operațional (-701 persoane). Trebuie remarcat faptul că reducerea numărului de angajaţi se produce în ciuda deblocării angajărilor în universităţile de stat. Pentru al cincilea an universitar consecutiv efectivele de personal din învăţământul superior se reduc simultan cu scăderea numărului de studenţi. Cu toate acestea, ponderea personalului didactic academic a rămas relativ constantă, acesta reprezentând aproximativ 55% din totalul angajaţilor din învăţământul universitar. În ceea ce priveşte evoluţia numărului de angajaţi pe funcţii didactice, remarcăm creşteri în cazul lectorilor şi al conferenţiarilor universitari, în timp ce asistenţii şi profesorii universitari se împuţinează. Această evoluţie reflectă o tendinţă a universităţilor de a întări funcţiile cu un nivel de salarizare mediu, pentru a încerca reducerea costurilor operaţionale. Mai mult, faptul că nu se produce o tranziţie între funcţiile de conferenţiar şi profesor indică faptul că există la nivelul sistemului o barieră semnificativă în ceea ce priveşte promovarea spre vârful ierarhiei universitare. De asemenea, putem constata faptul că, cel puţin în ultimii cinci ani universitari afectaţi şi de o drastică reducere a alocărilor bugetare, universităţile au optat în favoarea reducerii personalului de întreţinere şi operaţional, aceasta fiind categoria de personal cu cea mai mare scădere a efectivelor în această perioadă. Tabel 1 - Structura personalului din învăţământul universitar Personal Personal Personal administrativ Personal Total % didactic didactic auxiliar întreţinere şi operaţional personal personal didactic 2012/2013 27555 9541 5432 7178 49706 55.43 2011/2012 28365 9643 5532 7879 51419 55,16 2010/ 2011 29746 9622 5560 9075 54003 55,08 2009/ 2010 31103 10004 6074 9706 56887 54,68 Sursa: Date calculate pe baza Caietelor statistice privind învăţământul superior, INS, 2009-2013 Grafic 1 Evoluţia numărului de cadre didactice din învăţământul universitar, 2003-2013 34000 32000 persoane 30000 28000 26000 24000 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 Numar cadre didactice universitare Sursa: Date calculate pe baza Caietelor statistice privind învăţământul superior, INS, 2003-2013. 4  I. Resurse umane Distribuţia pe funcţii didactice a personalului din învăţământul superior Structura pe funcţii didactice a personalului angajat în universităţi este una echilibrată. În anul universitar 2012 – 2013 se remarcă continuarea tendinţei de creştere a numărului de lectori universitari ca urmare a deblocării angajărilor în universităţi. Structura corpului profesoral academic pe funcţii didactice este relevantă datorită faptului că indică evoluţia resurselor umane angajate în sistemul universitar, în funcţie de evoluţia acestora în carieră. Datorită condiţiilor specifice impuse de legislaţie pentru ocuparea diferitelor funcţii didactice, aceste date pot fi interpretate drept o măsură a evoluţiei calităţii resurselor umane aflate în sistem precum şi a capacităţii sistemului universitar de a atrage tineri interesaţi de activitatea în mediul universitar. În anul universitar 2012 – 2013, remarcăm o creştere a numărului de persoane angajate pe funcţii de lector/şef de lucrări (+ 294 persoane) şi de conferenţiar universitar, respectiv de o scădere a numărului de asistenţi şi de profesori universitari. Interesant de semnalat este şi continuarea scăderii numărului de profesori consultanţi, în condiţiile în care, în perioada 2008-2011, această funcţie didactică era într-o vizibilă creştere. Putem considera, pornind de la aceste date, că universităţile au folosit funcţia de profesor consultant pentru a angaja personal în perioada în care legal angajările au fost blocate. De asemenea, putem considera că o proporţie semnificativă dintre profesorii consultanţi erau persoane tinere, la începutul carierei academice, care au îndeplinit criteriile legale pentru ocuparea funcţiei de lector în anul universitar 2011 – 2012. Pe de altă parte, o altă interpretare a acestor valori poate fi aceea că universităţile din România nu au reuşit să mai atragă persoane cu activitatea de bază în alte domenii sau personal academic din alte universităţi. Grafic 2 - Structura pe funcţii didactice a corpului profesoral Tabel 2 - Evoluţia numărului cadrelor didactice pe funcţii didactice (2008 - 2013) universitar (2012 - 2013) Preparator Asistent Lector/Sef Profesor Preparator % femei universitar % femei de lucrări % femei consultant 4% 2012/2013 1025 57,9 7109 56,3 9517 51,8 1% 2011/2012 1315 7588 9223 Profesor Asistent 2010/2011 1914 7496 8455 15% universitar 2009/2010 2085 7760 8773 26% 2008/2009 2178 8218 8687 Conferenţiar 20% Conferenţiar % femei Profesor % femei Profesor consultant % femei Lector/Sef 2012/2013 5475 45,3 4209 30,9 105 26,6 de lucrări 2011/2012 5319 4571 232 34% 2010/2011 5461 5312 1084 2009/2010 5609 5767 1109 2008/2009 5789 6128 973 Sursa: Date calculate pe baza Caietelor statistice privind învăţământul superior, INS, 2008-2013. 5 I. Resurse umane Ponderea personalului didactic de sex feminin Personalul didactic universitar este relativ echilibrat în ceea ce priveşte dimensiunea de gen. În proporţii aproximativ egale, femeile şi bărbaţii ocupă funcţii didactice în învăţământul universitar. Diferenţe relativ semnificative pot fi identificate în funcţie de domeniile de studii şi de funcţiile didactice. Definirea indicatorului Indicatorul ponderea cadrelor didactice femei reflectă numărul cadrelor didactice femei În anul universitar 2012/2013, indicatorul care măsoară ponderea personalului didactic feminin se menţine constant ca exprimat ca raport procentual valoare faţă de anul universitar anterior. Echilibrarea diferenţelor de gen în cadrul sistemului naţional de învăţământ din numărul total de cadre universitar este evidentă, însă, având în vedere structura demografică a populaţiei, putem considera că femeile sunt încă didactice într-un anumit an subreprezentate statistic în învăţământul universitar. universitar. Trebuie însă avut în vedere faptul că, în continuare, această tendință pozitivă provine din ocuparea funcţiilor didactice de nivel inferior (asistent universitar şi lector/șef de lucrări) de către femei. Întrucât în ultimii ani poziţia de asistent a fost asociată de Indicatorul se utilizează pentru cele mai multe ori celei de doctorand, putem presupune că o parte a acestei creşteri se datorează şi faptului că un număr mai a evidenţia echilibrul sau mare de femei au ales să urmeze programe de studii doctorale. Trebuie avut însă în vedere faptul că, în anul universitar dezechilibrul în distribuţia cadrelor didactice pe sexe, atât 2012/2013, ponderea femeilor înscrise la studii universitare de doctorat era de 49%, în condiţiile în care la celelalte niveluri de pentru întregul sistem cât şi la studii ele sunt majoritare (54% la nivel de licenţă, respectiv 58% la master). diferite niveluri de învăţământ. Tabel 3 - Ponderea personalului didactic feminin în învăţământul universitar (2003 - 2013) 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 41,4 42,5 42,9 42,8 43,9 43,3 45,9 46,8 48,7 48,5 Sursa: Date calculate pe baza Caietelor statistice privind învăţământul superior, INS, 2003-2013. 6 I. Resurse umane Numărul de studenţi ce revine unui cadru didactic În anul universitar 2012 – 2013 în România existau 17 studenţi per cadru didactic universitar. Valoarea este cea mai scăzută din ultimii 9 ani universitari şi indică o evoluţie pozitivă în ceea ce priveşte alocarea resurselor umane raportat la numărul de beneficiari ai învăţământului universitar. În anul universitar 2012/2013 unui cadru didactic universitar îi reveneau în medie 17 studenţi. Indicatorul înregistrează astfel, pentru al patrulea an consecutiv, o valoare în scădere, atingând totodată şi cel mai redus nivel înregistrat în perioada de referinţă a acestui raport. Valoarea indicatorului este determinată atât de scăderea (în valori absolute) a numărului de cadre didactice, cât şi de înmatriculări. Definirea indicatorului Din perspectiva asigurării calităţii în învăţământul superior evoluţia indicatorului ar putea fi considerată ca fiind una pozitivă. Indicatorul numărul de studenţi ce revine unui cadru didactic reflectă Astfel, alocarea resurselor umane din universităţi, î