(ro)

d protecția și conservarea patrimoniului cultural, bunurile culturale pot purta o emblemă distinctivă pentru a facilita identificarea acestora. Această operațiune s-a dovedit a fi eficientă în practică. personalului aparținând Jandarmeriei Române includ un subiect intitulat „Implementarea normelor Convenției de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat și ale celor două protocoale ale acesteia din 1954 și 1999”. 14 Legea nr. 26/2008 privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. 29  În prezent, în România, în absența unor prevederi explicite, marcarea cu un simbol de protecție nu constituie o obligație legală pentru proprietarii / administratorii bunurilor culturale. În consecință, Ministerul Culturii a propus un proiect de lege de modificare a Legii nr. 422/2001 privind protecția monumentelor istorice, care prevede, printre altele, obligația de a marca monumentele istorice și siturile arheologice cu o emblemă distinctivă, în conformitate cu convențiile internaționale relevante, și anume simbolul internațional al „Scutului Albastru” utilizat încă din 1954 pentru a proteja patrimoniul cultural mondial de amenințarea distrugerii în caz de conflict armat. De asemenea, România a adoptat legislație penală specifică pentru domeniul protecției bunurilor culturale. Astfel, art. 443 alin. (1) lit. h) din Codul penal incriminează, în categoria crimelor de război, utilizarea bunurilor culturale protejate ca atare de dreptul internațional umanitar, în special monumentele istorice, clădirile dedicate cultului religios, educației, artei sau științei, pentru a lansa un atac asupra părții inamice prin mijloace militare. 30 VI. MIJLOACE ȘI METODE DE LUPTĂ 1. Arme interzise de lege Având în vedere obiectivul său de a limita suferința cauzată de conflictele armate, dreptul internațional umanitar reglementează atât comportamentul combatanților, cât și alegerea mijloacelor și metodelor de război, inclusiv a armelor. Astfel, DIU conține principiile și regulile de bază care guvernează alegerea armelor, respectiv interzice și restricționează utilizarea anumitor arme care cauzează suferințe inutile, efecte nediscriminatorii sau disproporționate. România este parte la majoritatea tratatelor internaționale din acest domeniu, inclusiv următoarele: - Convenția privind interzicerea dezvoltării, producției și stocării armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și distrugerea acestora (BWC), deschisă pentru semnare la Londra, Moscova și Washington, la 10 aprilie 1972, și ratificată prin Decretul nr. 253 / 1979; BWC este primul tratat multilateral de dezarmare care interzice dezvoltarea, producția, achiziționarea, transferul, stocarea și utilizarea unei categorii întregi de arme de distrugere în masă. Utilizarea potențialilor agenți biologici este interzisă, cu excepția cazului în care este justificată pentru activități de protecție sau prevenție, precum și pentru alte scopuri pașnice. - Convenția privind interdicțiile sau restricțiile utilizării anumitor arme convenționale care pot fi considerate a fi excesiv de vătămătoare sau care au efecte nediscriminatorii (CCW), cu Protocoalele I (fragmente nedetectabile), II (mine terestre, capcane și alte dispozitive) și III (arme incendiare), adoptate la Geneva, la 10 octombrie 1980, și ratificate prin Legea nr. 40/1995, precum și Protocolul IV (lasere orbitoare), adoptat la Viena la 13 octombrie 1995 și ratificat prin Legea 287/2003 și Protocolul V (resturi explozive de război), adoptat la Geneva, la 28 noiembrie 2003, și ratificat de Legea nr. 307 / 2007; Sistemul CCW își propune să protejeze forțele armate de răni inumane și să prevină rănirea sau uciderea accidentală a unor necombatanți cu anumite tipuri de arme care provoacă efecte traumatice excesive. - Convenția privind interzicerea dezvoltării, producției, stocării și utilizării armelor chimice și distrugerea acestora, semnată la Paris, la 13 ianuarie 1993, și ratificată prin Legea nr. 125/1994; 31  Convenția își propune să elimine o întreagă categorie de arme de distrugere în masă prin interzicerea dezvoltării, producției, achiziționării, stocării, reținerii, transferului sau utilizării armelor chimice. Statele părți trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a aplica această interdicție în ceea ce privește persoanele (fizice sau juridice) aflate sub jurisdicția lor. - Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producției și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora, adoptată la Oslo, la 18 septembrie 1997, și ratificată prin Legea nr. 204/2000. Convenția urmărește atât să pună capăt suferinței existente, cât și să prevină suferința viitoare cauzată de acest tip de arme. Instrumentul juridic în cauză interzice utilizarea, depozitarea, producția și transferul de mine antipersonal. În plus, statele părți se angajează să distrugă atât minele antipersonal stocate, cât și pe cele amplasate, precum și să asiste victimele minelor terestre. 2. Comerțul cu arme Prin Legea nr. 32/2014, România a ratificat Tratatul privind comerțul cu arme, adoptat la New York, la 2 aprilie 2013 ̶ cel mai important instrument juridic elaborat sub egida Națiunilor Unite în domeniul comerțului internațional cu arme convenționale, muniții și părți componente ale acestora. Tratatul impune statelor să refuze autorizarea exportului de arme dacă există un risc major ca acestea să poată fi utilizate pentru a comite sau a facilita o încălcare gravă a drepturilor omului sau a dreptului umanitar internațional. În consecință, Guvernul României a instituit un regim de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/1999. Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Departamentului pentru Controlul Exporturilor, este autoritatea națională în domeniul controlului exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare și produse cu dublă utilizare, fiind responsabil pentru punerea în aplicare a politicii guvernamentale în acest domeniu. 32 VII. PERSPECTIVE DIU nu mai este doar problema specialiștilor militari și juridici; face parte din știrile principale ale zilei și definește peisajul umanitar. DIU nu exclude războiul, ci stabilește limite în desfășurarea acestuia, reflectând astfel dilema reală a găsirii echilibrului între necesitatea militară și imperativul umanitar. DIU poate fi un instrument puternic dacă este aplicat cu bună-credință, interpretat și dezvoltat continuu pentru a răspunde noilor provocări. DIU nu trebuie să fie utilizat abuziv ca instrument politic împotriva adversarilor, exacerbând situații deja tensionate. România rămâne angajată să acționeze pentru a asigura respectarea DIU la toate nivelurile, încurajată de relevanța continuă a acestuia pentru protejarea civililor și păstrarea demnității umane în perioade de conflict armat. Pe baza experienței sale naționale, România va pleda în continuare pentru înființarea de comitete naționale cu sarcina de a monitoriza și ajuta la îmbunătățirea implementării interne a DIU, precum și de a promova cunoștințele despre acest set de norme. În acest spirit, România a decis să pregătească prezentul raport voluntar ca un alt mijloc de creștere a conștientizării cu privire la importanța DIU la nivelul sistemului național politico-administrativ și al opiniei publice. De asemenea, România va continua să fie un susținător activ al mandatului și bunei funcționări a Curții Penale Internaționale, a cărei activitate reprezintă o contribuție esențială în lupta împotriva impunității pentru cele mai grave infracțiuni, și va promova constant instrumentele juridice internaționale existente și viitoare menite a consolida dreptul internațional umanitar. 33  ANE X E 34  Lista principalelor instrumente juridice ANEXA din domeniul dreptului internațional I umanitar la care România este parte TITLU Transpus în dreptul intern prin: Convenția (II) cu privire la legile și obiceiurile de război pe uscat, Haga, 29 iulie 1899 Declarația (IV.2) privind interzicerea folosirii proiectilelor cu singur obiect de răspândire a gazelor otrăvitoare asfixiante, Decretul Regal nr. 2150/1900 (Buletinul Haga, 29 iulie 1899 Oficial nr. 68 din 25 iunie/8 iulie 1900) Declarația (IV.3) privind interzicerea utilizării gloanţelor care se lăţesc sau se turtesc uşor în corpul uman, Haga, 29 iulie 1899 Convenţia (III) referitoare la începerea ostilităţilor, Haga, Decretul Regal nr. 442/1912 (Monitorul 18 octombrie 1907 Oficial nr. 272 din 11/24 martie 1912) Convenţia (IV) privind respectarea legilor şi obiceiurilor războiului Decretul Regal nr. 442/1912 (Monitorul pe uscat, Haga, 18 octombrie 1907 (include Regulamentul Oficial nr. 272 din 11/24 martie 1912) privind respectarea legilor şi obiceiurilor războiului pe uscat) Protocolul privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor Decretul Regal nr. 3050/1929 (Monitorul sau a altor tipuri de gaz şi a mijloacelor bacteriologice de purtare Oficial nr. 128 din 1 octombrie 1929) a războiului, Geneva, 17 iunie 1925 Decretul Consiliului de Stat al Republicii Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, Socialiste România nr. 547/1969 (Buletin New York, 9 decembrie 1948 Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969) Convenţia (I) privind îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, Geneva, 12 august 1949 Convenţia (II) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor Decretul Marii Adunări Naţionale nr. şi naufragiaţilor forţelor armate pe mare, Geneva, 12 august 183/1954 (Buletin Oficial nr. 25 din 21 mai 1949 1954); Rezervele formulate de România cu ocazia ratificării au fost retrase - Legea nr. Convenţia (III) referitoare la tratamentul prizonierilor de război, 277/2002 (Monitorul Oficial nr. 368 din 31 Geneva, 12 august 1949 mai 2002) Convenţia (IV) privind protecţia persoanelor civile în timp de război, Geneva, 12 august 1949 Protocolul I adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale, Geneva, 10 iunie 1977 Decretul Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională nr. 224/1990 (Monitorul Oficial Protocolul II adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august nr. 68-69 din 14 mai 1990) 1949, privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale, Geneva, 10 iunie 1977 Protocolul III adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august Legea nr. 21/2015 (Monitorul Oficial nr. 174 1949, privind adoptarea unui semn distinctiv adiţional, Geneva, din 13 martie 2015) 6 decembrie 2005 35  TITLU Transpus în dreptul intern prin: Convenţia privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 14 mai 1954 Regulamentul privind punerea în aplicare a Convenţiei pentru Decretul Marii Adunări Naţionale nr. protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, 14 mai 605/1957 (Buletinul Oficial nr. 6 din 1954 28 ianuarie 1958) Primul Protocol la Convenţia de la Haga din 1954 privind protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, 14 mai 1954 Cel de-al doilea Protocol la Convenţia de la Haga privind protecţia Legea nr. 285/2006 (Monitorul Oficial bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga la 26 martie 1999 nr. 621 din 18 iulie 2006) Convenţia privind interzicerea perfecţionării, fabricării şi stocării Decretul Consiliului de Stat al Republicii de arme bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea Socialiste România nr. 253/1979 (Buletinul acestora, Londra, Moscova şi Washington, 10 aprilie 1972 Oficial nr. 57 din 7 iulie 1979) Convenţia privind interzicerea utilizării în scopuri militare sau Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului nr. 100/1983 (Buletinul Oficial nr. 23 din înconjurător, Geneva, 18 mai 1977 1 aprilie 1983) Convenţia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, Geneva, 10 octombrie 1980 Protocolul (I) privind fragmentele nedetectabile, Geneva, Legea nr. 40/1995 (Monitorul Oficial nr. 103 10 octombrie 1980, modificat la Geneva, la 21 decembrie 2001 din 29 mai 1995) şi Legea nr. 287/2003 Protocolul (II) privind interzicerea sau limitarea folosirii minelor, (Monitorul Oficial nr. 505 din 14 iulie 2003) armelor-capcană şi a altor dispozitive, Geneva, 10 octombrie 1980, modificat la Geneva, la 3 mai 1996 Protocolul (III) privind interzicerea sau limitarea folosirii armelor incendiare, Geneva, 10 octombrie 1980 Protocolul (IV) privind armele laser care provoacă orbirea, Viena, Legea nr. 287/2003 (Monitorul Oficial 13 octombrie 1995, adiţional la Convenţia din 1980 nr. 505 din 14 iulie 2003) Protocolul (V) privind resturile explozive de război, Geneva, Legea nr. 307/2007 (Monitorul Oficial 28 noiembrie 2003, adiţional la Convenţia din 1980 nr. 794 din 22 noiembrie 2007) Protocol facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, Legea nr. 567/2001 (Monitorul Oficial la Convenţia privind drepturile copilului, New York, 25 mai 2000 nr. 692 din 31 octombrie 2001) Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării Legea nr. 125/1994 (Monitorul Oficial nr. şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora, Paris, 356 din 22 decembrie 1994) 13 ianuarie 1993 Semnată de România la Ottawa la Convenţia privind interzicerea utilizării, stocării, producerii şi 3 decembrie 1997 şi ratificată prin Legea transferului de mine antipersonal şi distrugerea acestora, Oslo, nr. 204/2000 (Monitorul Oficial nr. 590 din 18 septembrie 1997 22 noiembrie 2000) Legea nr. 111/2002 (Monitorul Oficial Statutul Curţii Penale Internaţionale, Roma, 17 iulie 1998 nr. 211 din 28 martie 2002) Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave încălcări Legea nr. 159/1998 (Monitorul Oficial ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei nr. 283 din 31 iulie 1998) Iugoslavia începând cu 1991, înfiinţat în temeiul Rezoluţiei 827/1993 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru urmărirea persoanelor răspunzătoare de genocid şi alte încălcări serioase ale dreptului internaţional umanitar comise pe teritoriul Rwandei O.U.G. nr. 31/2002 (Monitorul Oficial şi a cetăţenilor din Rwanda răspunzători pentru genocid şi alte nr. 214 din 28 martie 2002) asemenea încălcări comise pe teritori