Vezi raport

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

Măsuri: Prevederile art 1 alin. 1 şi art. 2 cuprinse în OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, sub aspectul modalităţii de tratament a magistraţilor şi a personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv şi legitim, potrivit: 1.1 art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, 1.2 art. 16 alin. (1) din Constituţia României, 1.3 art. 6 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, 1.4 art. 1 alin. (2) lit. i), art. 2 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. c) din O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată;

Recomandă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse să promoveze un proiect de act normativ care să reglementeze diferit cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de pînă la 2 ani şi în funcţie de latura contributivă a beneficiarilor de indemnizaţie.

Notă: Parlamentul României a procedat în toamna anului 2008 la modificarea actului normativ, acordând o îndemnizaţie de creştere a copilului 85% din venitul mediu al ultimelor 12 luni dinaintea naşterii. În 2009, Guvernul României a introdus o limită inferioară de 600 de lei şi o limită superioară de 4000 de lei în privinţa cuantumului îndemnizaţiei de creştere a copilului.

Hotărârea nr. 139 din 11.02.2008 – limitarea accesului la muncă pe criteriul vârstei - anunţ de angajare, cu includerea limitelor de vârstă pentru persoanele care urmează a fi mediate de firmă în vederea angajării

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă arată că în reclama firmei SC PHOENIXJOB SRL sunt precizate limite de vârstă în care persoanele ce urmează a fi mediate de firmă trebuie să se încadreze, având în vedere că participarea la o activitate economică sau exercitarea unei profesii nu trebuie conditionată de vârsta aspirantului.

Sub aspectul circumstanţei concretizate într-un tratament diferit, care întruneşte elementul constitutitv al art.2 alin.1, generic deosebire, restricţie, excludere, preferinţă, şi care faţă de obiectul dedus soluţionării trebuie să fie materializat, Colegiul director reţine că în fapt reclamata, prin anunţurile în cauza, impune o condiţie de vârstă, în speţă 25-50 ani pentru bărbaţi, 30-54 ani pentru femei. În acest sens, se reţine ipso facto materializarea unei circumstanţe care dă naştere unei preferinţe, respectiv a excluderii în raport cu două categorii de persoane. Astfel, în raport cu bărbaţii, condiţia de vârstă crează sine qua non preferinţă acelor persoane care îndeplinesc criteriul de vârstă, în eşantionul cuprins între 25-50 de ani, cu excluderea persoanelor sub 25 de ani, respectiv peste 50 de ani. În acelaşi sens, în raport cu femeile, condiţia de vârstă, determină preferinţa persoanelor care îndeplinesc criteriul de vârstă în eşantionul cuprins între 30-54 de ani, cu exluderea

persoanelor sub 30 de ani, respectiv 50 de ani.

Colegiul Director este de opinie că nu poate fi reţinut ca justificat obiectiv argumentul societăţii reclamate în sensul în care cerinţa impunerii limitelor de vârstă vine din partea unor angajatori străini. În acelaşi sens, argumentul că firma nu poate contracta persoane care nu îndeplinesc condiţiile cerute pentru că ar pierde contractele cu firmele solicitante, astfel încât s-ar solicita forţă de muncă de la alte firme contractante, nu poate fi reţinut ca întrunind un grad de obiectivitate, deoarece

„Building trust in human rights” 39