Vezi raport

stratură, fără concurs) şi criteriul invocat (pe motivul vârstei), în sensul în care, în speţă, „vârstă” nu a constituit mobilul sau cauza respingerii cererii de numire ca judecător, fără concurs, de C.S.M. c) Probarea analogiei: nu pot fi reţinute elemente de analogie între cazurile supuse comparaţiei, în raport de motivele care au stat la baza modalităţii/felului de constatare prin cele două hotărâri ale pârâtului. V. Pentru toate aceste considerente expuse de către CNCD prin întâmpinare, precum şi pentru celelalte lucrări de apărare (note scrise, concluzii scrise), Curtea a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea CNCD nr. 218/27.02.2008, reţinând, în principal, că: „...în cauză, nu acelaşi a fost motivul respingerii cererii reclamantului, astfel încât susţinerea că pârâtul interpretează diferit disp. art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 este neîntemeiată, cele două speţe nefiind identice, neputându-se reţine că CNCD aplică diferit legea în cazuri similare sau comparabile...Curtea apreciază că nu se poate reţine existenţa faptei de discriminare invocată de reclamant, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art.1 din O.G. nr. 137/2000 .” „Building trust in human rights” 54  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII 2. Cauza: M.E.C.T. vs. CNCD Prezentare: I. Prin memoriul înregistrat cu nr. 12.501/17.10.2007, petenţii G. G. şi I. G. sesizau Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu privire la supunerea elevilor din cadrul şcolii de muzică la teste naţionale care nu ţin cont de specificul acestor elevi. Petenţii, în calitate de părinţi, arătau că fostul şi actualul ministru al educaţiei, cercetării şi tineretului sunt vinovaţi pentru nerespectarea legislaţiei în vigoare, în sensul obligării copiilor la susţinerea de teste naţionale similare altor copii, deşi copiii lor au aptitudini deosebite în domeniul muzicii, elevi premiaţi ai Liceului de muzică „George Enescu”. II. Analizând înscrisurile şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de către părţi şi dispoziţiile legale aplicabile, Colegiul Director al CNCD, prin Hotărârea nr. 61/09.01.2008, a decis că faptele prezentate constituie tratament diferenţiat, considerând că este nevoie de aplicarea unor măsuri afirmative pentru asigurarea egalităţii de şanse a elevilor din învăţământul vocaţional. III.Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului promovează acţiune în contencios administrativ (Curtea de apel Bucureşti) împotriva Hotărârii CNCD nr. 61/09.01.2008, solicitând anularea acesteia. În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamantul a susţinut că hotărârea contestată este nelegală fiind dată cu încălcarea prevederilor H.G. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.E.C.T., precum şi ale O.G. nr. 137/2000, întrucât în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, reclamantul a elaborat, şi ulterior a aprobat, potrivit art. 22 din L. 84/1995 metodologiile privind accesul elevilor în ciclul inferior al liceului. În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, H.G. nr. 366/2007, Legea nr. 84/1995, O.G. nr. 137/2000. IV. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul respingerii ca netemeinică şi nelegală a plângerii formulate împotriva actului dedus judecăţii. În motivarea întâmpinării sale, Consiliul învedera că, în scopul dreptei şi înţeleptei dezlegări a pricinii, instanţa ar trebui să reţină aspectele cauzei de legalitate incidente în strictă coroborare cu definiţia legală a discriminării, astfel cum este reglementată prin articolul 2 alin.1 şi alin. 2 din O.G. nr. 137/2000, în continuare trebuind să se raportează la modul în care sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale art. 2. Pentru a ne situa în domeniul de aplicare al art. 2, alin.1, deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1 şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menţionat anterior. Prin dispoziţiile Ordinului nr.5262 din 05.10.2006 privind aprobarea procedurilor de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2007-2008 şi a calendarului admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2007-2008, se prevede, pe de o parte, că la liceele vocaţionale nu pot fi admişi decât absolvenţii clasei a-VIII-a care promovează testele naţionale, în condiţiile în care pentru liceele din filiera vocaţională se vor organiza înainte de susţinerea testelor naţionale probe de aptitudini. Dispoziţiile cuprinse în Ordinul menţionat, referitoare la situaţia elevilor din licee vocaţionale încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, în condiţiile în care, în mod cert, situaţiile celor două categorii de elevi sunt distincte. Situaţiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de elevi trebuie să determine soluţii diferite privind examinarea lor. Aceste situaţii sensibil diferite au fost luate în „Building trust in human rights” 55  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII considerare doar în parte de legislaţia în vigoare în domeniu şi de metodologiile de predare şi evaluare a cunoştinţelor elevilor din învăţământul vocaţional. În aceste condiţii se impune aplicarea unui tratament juridic diferenţiat în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, impuse de numărul diferit de materii studiat de elevii din şcolile cu profil vocaţional, de timpul pe care aceştia îl pot aloca în considerarea celor expuse pregătirii pentru testele naţionale, dar şi de numărul de ore alocat materiilor care constituie probe ce se susţin în cadrul testelor naţionale. În lumina tuturor celor premise instanţei, consideram că este nevoie de aplicarea unor măsuri afirmative pentru asigurarea egalităţii de şanse a elevilor din învăţământul vocaţional, precum şi o expertiză de specialitate pentru stabilirea unei metodologii optime de evaluare a elevilor din învăţământul vocaţional. V.Pentru toate aceste considerente opinate de către CNCD, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea Consiliului. 3. Cauza: G.Ş. vs. CNCD Prezentare: I. Prin memoriul cu nr. 3465/05.06.2007, adresat spre competentă soluţionare Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, petenta V. A. arăta că este asistent medical principal, iar din anul 2003 a fost repartizată de către conducerea spitalului pentru a efectua sterilizarea la cabinetul ORL – coordonat de dr. L. B. şi la cabinetul Ginecologie – coordonat de dr Ş. G. Pe data de 7 iunie 2006, una din zilele în care medicul ORL L. B. nu era în spital, în timp ce efectua sterilizarea în cabinetul de ginecologie, medicul ginecolog Ş. G., care tocmai terminase consultaţiile, a încuiat uşa cabinetului şi a imobilizat-o într-un colţ, ţinând-o strâns de mâini. Petenta susţinea că a încercat să abuzeze de ea în timp ce îi tot repeta că a ajuns să o viseze noapte. Petenta preciza că a refuzat categoric, spunând că dacă nu o eliberează va striga pentru a o auzi colegii din cabinetul vecin, prezentând şi alte elemente care să suţină reclamaţia. În urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere, investigaţii), Colegiul Director al CNCD a decis că cele sesizate constituie tratament discriminatoriu. II. Analizând înscrisurile şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de către părţi şi dispoziţiile legale aplicabile, Colegiul Director al CNCD, prin Hotărârea nr. 212/30.07.2007, a decis că faptele prezentate constituie tratament diferenţiat potrivit prevederilor O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, şi i-a aplicat sancţiunea contravenţională cu avertisment numitului G. Ş. III.Numitul G. Ş., contravenient sancţionat prin Hotărârea nr. 212/30.07.2007, promovează acţiune în contencios administrativ împotriva hotărârii respective, solicitând anularea acesteia şi a sancţiunii contravenţionale aplicate. În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamantul susţinea: - necompetenţa CNCD în constatarea şi sancţionarea contravenţională a reclamantului G. Ş.; - prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale în cauză; - nulitatea acţiunii de investigare, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 şi Legea nr. 554/2004. IV.Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul respingerii ca netemeinice şi nelegale a plângerii formulate împotriva hotărârii sale. „Building trust in human rights” 56  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Consiliul arăta că, din analiza acţiunii se extrage tâlcul că reclamantul expune critici la adresa hotărârii contestate exclusiv de natură procedurală, care în esenţă erau prezentate, şi ulterior susţinute, sub titlu de excepţii. Cu privire la acestea, Consiliul, prin întâmpinare şi celelalte lucrări de apărare (note scrise, concluzii scrise), releva: IV.1. Necompetenţa CNCD în constatarea şi sancţionarea contravenţională a reclamantului G. Ş. În esenţă, reclamantul susţinea necompetenţa materială a CNCD în constatarea şi sancţionarea contravenţională a sa, având în vedere obiectul petiţiei: discriminare la locul de muncă pe criteriul de sex. În motivarea acestei prime excepţii, reclamantul arăta că în speţa respectivă erau aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. 3 din Legea nr. 202/2002 republicată, conform cărora constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 8, art. 9 alin. 1, art. 10 alin. 1 şi 3, precum şi ale art. 11-14, din acelaşi act normativ, s-ar face de către inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă. Vizavi de motivarea acestei excepţii, Consiliul opina următoarele: Din analiza textului art. 46 alin. 3 din Legea nr. 202/2002, aflăm că se stabileşte competenţa constatării şi sancţionării contravenţiilor prevăzute la art. 8, art. 9 alin. 1, art. 10 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 202/2002, precum şi ale art. 11-14, în sarcina inspectorilor de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă. Dar, pentru a desprinde tâlcul corect, exact al normei legale indicate, inclusiv întinderea efectelor acesteia, era necesară o analiză literală, cât şi teleologică în sistemul întregului act normativ şi în raport de materia în care dispune, inclusiv prin interpretarea coroborată a acestor texte de lege, procedeu tehnico-juridic din care rezulta neechivoc faptul că, competenţa de constatare şi sancţionare a faptelor încadrate de articlolele de lege invocate mai sus este limitată la relaţia juridică de muncă angajator– angajat (trimitem la cuprinsul/dispunerile textelor de lege în cauză). Aşadar, textele de lege induse de către reclamant ca incidente în cauză stipulează strict şi în concret, pe de o parte, obligaţii cu privire la egalitatea între sexe la locul de muncă, în sarcina angajatorului (art. 8, art. 9 alin. 1, art. 10 alin. 1 şi 3, art. 12- 14), nerespectarea acestora atrăgând sancţiuni, iar pe de altă parte, prin art. 11, se explică noţiunea de discriminare pe criteriul de sex, definită drept hărţuire sau hărţuire sexuală, dar tot în ceea ce priveşte raportul de serviciu angajator – angajat (interpretarea coroborată a lit. a cu lit b: tratamentul de hărţuire sau hărţuire sexuală „în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile ...”, factori ce ţin strict de raportul juridic de muncă dintre angajator şi angajat). IV.2. Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale în cauză În susţinerea acestei critici, invocată sub forma excepţiei, reclamantul arăta că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ar fi intervenit prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale în cauză. Instituţia pârâtul, în sens opus, învedera că art. 13 alin.1, în baza căruia era încadrată legal excepţia, prevede în mod expres: „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.” Or, raportat la cele dispuse prin actul dedus judecăţii: aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment, era extrem de evidentă inaplicabilitatea acestor dispoziţii. IV.3. Nulitatea acţiunii de investigare, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. IV.3.1. Procedurile prin care se respectă principiului contradictorialităţii şi garantarea dreptului la apărare, precum şi întinderea acestor obligaţii procedurale, în procesul de soluţionare/judecare, după caz, a unui conflict, diferă în funcţie de tipul de jurisdicţie. „Building trust in human rights” 57  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII În cadrul jurisdicţiei administrative speciale a CNCD, sub aspectul dat, incidenţă au prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată:” (4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminarii, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigura confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.” La o primă analiză aplicată textului de lege, observăm că legiuitorul a ţinut ca, în procesul de soluţionare a petiţiilor, să se respecte principiile fundamentale ale soluţionării pe cale jurisdicţională a unui conflict (respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare), în sensul îngăduirii părţilor să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul soluţionării conflictului, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri/soluţii legale şi temeinice. Art. 20 alin. 5 prevede inclusiv posibilitatea efectuării unor investigaţii/inspecţii (la sediul instituţiei sau în alt loc), daca este cazul, de către Colegiul Director sau personalul de specialitate delegat, în scopul unei cât mai competente soluţionări a speţei. Aşadar, legiuitorul instituie o obligaţie (alin. 4), respectiv de citare a părţilor în sensul arătat mai sus, şi naşte o posibilitate (alin. 5), aceasta din urmă numai în situaţia în care Colegiul Director decide că o astfel de lucrare de specialitate este utilă soluţionării competente a petiţiei. Mai mult, aşa cum a reţinut în nenumărate rânduri şi Curtea de Apel Bucureşti (ex. S.C. nr. 1702/04.06.2008), legea nu obligă Consiliul la citarea părţilor, în scopul respectării principiilor în cauză, cu ocazia efectuării anumitor lucrări, precum investigaţiile deoarece, din natura acestor lucrări rezultă ca acestea trebuie efectuate inopinat, având rolul de a surprinde anumite elemente de fapt, considerate utile soluţionării petiţiei. IV.3.2. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte nulitatea investigaţiei, deoarece ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., învederăm că aceste dispoziţii legale internaţionale, aşa cum reiese în mod clar din cuprinsul acestora, se răsfrâng strict asupra domeniului justiţiei. Acestea stipulează principiile după care trebuie să fie judecată cauza unei persoane de către instanţe. Or, aşa cum am învederat şi demonstrat în tot până acum, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se înfiinţează şi funcţionează ca autoritate de stat autonomă, administrativă, având inclusiv atribuţii administrativ-jurisdicţionale sub aspectul atribuţiilor de investigare, constatare şi sancţionare a faptelor de discriminare/contravenţii, conform art. 16-20. din O.G. nr. 137/2000, republicată, nefiind instanţă de judecată. V. Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea Consiliului, reţinând întru totul cele expuse de către CNCD. „Building trust in human rights” 58  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII CAPITOL VII. Cheltuieli bugetare, date de ordin logistic şi financiar În anul 2008, aparatul de lucru al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost constituit din 91 de posturi finanţate de la bugetul de stat, din care 65 au fost efectiv ocupate. În anul 2008, media de vârstă a angajaţilor CNCD a crescut de la 28 (cât era în anul 2007) la 34 de ani. În anul 2008 angajaţii cu studii superioare reprezentau un procent 90% acestea crescând cu 5% faţă de anul precedent. În anul 2008, instituţia a organizat 25 de concursuri pentru ocuparea posturilor vacante din care au fost ocupate 19 posturi. În cursul anului Consiliul a făcut demersuri pentru a suplimenta schema de personal pentru anul 2009 cu 6 posturi, acest lucru nefiind acceptat de Ministerul Finanţelor Publice. Pe parcursul anului 2008 aproximativ 50% din totalul angajaţilor au urmat cursuri de perfecţionare în domeniul legislativ, achiziţiilor publice, economic şi resurselor umane. Din totalul de 91 de posturi prevăzute de organigrama Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au fost ocupate 65 de posturi, dintre care: - demnitari (secretari de stat) – 9 - secretar general - 1 - funcţionari publici – 44 - personal contractual – 11; Din totalul funcţiilor publice ocupate, 9 sunt funcţii publice de conducere: 3 posturi de director şi 6 de şef serviciu. Din numărul total al posturilor ocupate de personalul contractual, unul este de conducere. O problemă importantă, care s-a identificat şi menţinut din anii precedenţi, este funcţionarea instituţiei în condiţii improprii, într-un sediu necorespunzător, cu risc seismic ridicat. Birourile sunt dispersate