Raport de activitate_SRI_2012.pdf

 CUPRINS CAPITOLUL I EVOLUŢII RELEVANTE ALE MEDIULUI DE SECURITATE ÎN 2012….........3 CAPITOLUL II PRINCIPALELE COORDONATE ALE ACTIVITĂŢII DERULATE ÎN 2012……………………………………………………………………………......... 6 CAPITOLUL III PARAMETRI AI ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE ..............................................9 III.1. Activitatea de informaţii .........................................................................9 III.2. Valorificarea informaţiilor .................................................................. 12 2.1. Informarea factorilor de decizie ............................................... 12 2.2. Măsuri specifice de prevenire ................................................... 15 2.3. Informarea şi sesizarea organelor de cercetare şi urmărire penală ................................ 16 III.3. Protecţia împotriva riscurilor şi ameninţărilor teroriste .................. 17 III.4. Prevenirea şi combaterea ameninţărilor cibernetice........................ 19 III.5. Protecţia informaţiilor clasificate ..................................................... 21 CAPITOLUL IV COOPERAREA INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ ...................................... 22 IV.1. Cooperarea inter-instituţională .......................................................... 22 IV.2. Cooperarea externă ............................................................................ 24 2.1. Cooperarea bilaterală …............................................................. 25 2.2. Cooperarea multilaterală............................................................ 25 CAPITOLUL V COORDONAREA ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢII SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII ..................................................... 27 V.1. Coordonarea strategică a activităţii de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ................................... 27 1/40 V.2. Controlul democratic ........................................................................... 29 2.1. Controlul parlamentar................................................................. 29 2.2. Controlul de legalitate................................................................. 29 2.3. Controlul financiar...................................................................... 30 CAPITOLUL VI COOPERAREA CU SOCIETATEA CIVILĂ ...................................................... 31 VI.1. Relaţiile cu societatea civilă şi educaţia de securitate .....................31 VI.2. Relaţiile cu publicul şi mass-media .................................................. 32 VI.3. Predarea arhivelor fostei Securităţi .................................................. 33 CAPITOLUL VII MANAGEMENTUL RESURSELOR.............................................................. 34 VII.1. Managementul resurselor umane ......................................................34 1.1. Parametri ai resurselor umane ale Serviciului ..........................34 1.2. Activităţi de pregătire profesională .............................................. 35 VII.2. Managementul resurselor financiare şi logistice .............................36 CAPITOLUL VIII PRIORITĂŢI PENTRU ANUL 2013............................................................... 37 VIII.1. Repere generale................................................................................. 37 VIII.2. Obiective şi direcţii de acţiune pentru 2013.....................................38 2/40 CAPITOLUL I EVOLUŢII RELEVANTE ALE MEDIULUI DE SECURITATE ÎN 2012 În perioada de referinţă, SRI a depus eforturi susţinute pentru gestionarea unei situaţii operative complexe şi dinamice, adaptându-şi demersurile specifice pentru prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. În contextul instabilităţii din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, una dintre evoluţiile cele mai relevante în plan securitar a fost creşterea riscurilor pe profil antiterorist, în sensul că ameninţarea la adresa României a devenit directă, deşi în absenţa iminenţei unui atac terorist. Transformarea ţării noastre din ţintă generică în ţintă explicită a fost pusă în evidenţă atât de atentatul de la Burgas, cât şi de declaraţiile ideologului jihadist Omar Bakri (care a indicat ţara noastră ca posibilă ţintă). Angajamentele strategice ale României, care definesc profilul euro-atlantic al ţării noastre – implicarea în lupta împotriva terorismului global, participarea militară în diferite zone de conflict/teatre de operaţiuni –, contribuie la menţinerea ţării noastre în atenţia entităţilor teroriste şi impun aplicarea de măsuri preventive în consecinţă. Preocupări suplimentare în asigurarea stării de securitate au fost determinate de amplificarea fluxurilor de migraţie ilegală originare din zone afectate de instabilitate (MENA, Afganistan-Pakistan) şi situarea pe un trend ascendent a fenomenului de propagandă islamică (principalul suport de diseminare a mesajelor islamiste rămânând Internetul). Acestor evoluţii li se adaugă şi menţinerea unor vulnerabilităţi interne de reglementare, procedurale sau chiar determinate de eludarea unor prevederi legale (unele dintre acestea regăsindu-se şi în alte state comunitare). Concret, se înscriu în această categorie deficienţe în monitorizarea video a spaţiilor publice şi a altor obiective de interes public care ar putea fi vizate de atentate teroriste, respectiv încălcarea regulilor de înregistrare a turiştilor. În aceste condiţii, menţinerea nivelului de alertă teroristă – Albastru-Precaut a fost posibilă prin adoptarea de măsuri preventive în cazul unor persoane suspectate de intenţii ori activităţi teroriste (declararea ca indezirabili, nepermiterea intrării în ţară, determinări la renunţare etc.) şi de cooperare internă (în cadrul SNPCT) şi externă. În condiţiile în care, în ultima perioadă, mediul virtual a devenit cadrul de desfăşurare a unui nou tip de război, în care sunt angrenaţi atât tradiţionalii actori statali, cât şi cei non-statali, o preocupare în creştere a devenit ameninţarea cibernetică. Agresiunile cibernetice la care au fost supuse, în 2012, instituţii cu atribuţii în politică externă şi securitate naţională din ţara noastră (la a căror anihilare SRI a contribuit) evidenţiază că România reprezintă o ţintă pentru entităţi ostile active în spaţiul virtual, interesate de obţinerea accesului la sisteme informatice de interes naţional şi culegerea de informaţii. În 2012 s-au remarcat prin agresivitate atacul cibernetic Red October, spionajul cibernetic, activităţile de criminalitate organizată informatică, şi, în plan secundar, hacktivismul. Serviciul a fost implicat în contracararea acestora prin asigurarea de expertiză tehnică instituţiilor publice afectate, cooperarea cu organele de urmărire penală şi, după caz, colaborarea cu parteneri externi. 3/40 Agresiunile de această natură sunt potenţate de nivelul insuficient de securitate cibernetică a sistemelor informatice gestionate de operatorii autohtoni, mai ales în contextul unei dezvoltări semnificative a sistemelor informatice şi de comunicaţii şi al creşterii gradului de utilizare a tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii în România (de exemplu, punerea în exploatare a sistemelor informatice în domeniul sănătăţii). Mai mult, multiplicarea în ultima perioadă a bazelor de date gestionate de instituţiile şi autorităţile naţionale, dar mai ales perspectiva interconectării acestora reclamă o abordare coordonată şi coerentă în implementarea atât a proiectelor majore destinate creării societăţii informaţionale, cât şi a celor de securitate cibernetică (vulnerabilităţile uneia devenind ale sistemului). Suplimentar, concurenţa mediului privat determină migrarea resursei umane specializate din cadrul entităţilor de stat (în principal din cauza salarizării reduse), posturile astfel vacantate fiind dificil de acoperit pe fondul restricţiilor în ceea ce priveşte încadrările în domeniul public. Uzura morală a dotărilor hardware şi software (dar şi incoerenţa acestora) raportat la evoluţiile rapide ale noilor tehnologii afectează şi capacitatea de securizare a sistemelor informatice. Au continuat să fie identificate şi acţiuni de spionaj, derulate prin mijloace clasice de structuri de informaţii din diverse state, care s-au subsumat acţiunilor de politică externă promovate de statele de origine, fiind racordate la evoluţiile majore din plan regional/internaţional. Statutul de membru NATO şi UE, participarea României la procesele şi mecanismele de adoptare a deciziei în spaţiul euro-atlantic, la edificarea scutului antirachetă al SUA (prin găzduirea pe teritoriul naţional a unor componente ale acestuia) şi prezenţa pe teritoriul naţional a facilităţilor militare americane plasează ţara noastră în atenţia unor actori cu interese divergente. În legătură cu aceste activităţi o vulnerabilitate internă continuă să o reprezinte deficienţele în materia protecţiei informaţiilor clasificate la nivelul entităţilor deţinătoare. În calitate de stat de frontieră al UE, România a fost vizată de reţelele de criminalitate organizată transfrontalieră specializate în contrabandă (cu produse accizate, contrafăcute, ţigarete), diverse tipuri de trafic (de droguri, armament) sau migraţie ilegală (constatându-se intensificarea presiunii migraţioniste la graniţele non-UE pe fondul perpetuării tensiunilor din MENA). Grupările autohtone de criminalitate au acţionat, în continuare, preponderent în state europene, însă şi-au extins aria de acţiune şi în Canada şi SUA (suplimentar activităţilor din sfera criminalităţii informatice fiind identificate şi semnalate organelor judiciare activităţi de migraţie ilegală şi trafic de persoane). Acestea au consecinţe negative considerabile inclusiv asupra imaginii externe a României cu implicaţii asupra libertăţii de circulaţie a cetăţenilor români în spaţiul american. Pe de altă parte, a fost reconfirmată tendinţa pentru recurgerea la violenţă inclusiv armată de către unele grupări de crimă organizată, concomitent cu eforturi permanente de protejare a propriilor domenii de acţiune. Din perspectiva contra-proliferării armelor de distrugere în masă şi a armamentului convenţional, principalele riscuri şi ameninţări la adresa securităţii României au derivat din programele de înarmare ale unor state supuse embargourilor internaţionale, respectiv turbulenţele înregistrate în mediul de securitate din Orientul Mijlociu. Un rol important care a revenit Serviciului, împreună cu autorităţile abilitate, a fost evitarea riscului de încălcare a sancţiunilor impuse 4/40 statelor proliferante, mai ales în contextul în care portul Constanţa se situează printre rutele vizate de exponenţii intereselor în domeniu. Deşi în scădere faţă de perioada anterioară, economia subterană s-a menţinut la un nivel ridicat, în pofida măsurilor de contracarare a fenomenului evaziunii fiscale adoptate inclusiv în format interinstituţional. Principalele domenii de manifestare au fost: produse alimentare şi energetice, construcţii, alcool şi produse derivate, turism, transporturi, material lemnos, forţa de muncă (la „negru” şi la „gri”). Prejudicii semnificative au fost cauzate bugetului de stat prin tranzacţiile intra- comunitare, operaţiunile de tip „suveică” sau „carusel”, dar şi prin angrenarea pe circuitele evazioniste a unor firme-fantomă sau solicitarea nejustificată de rambursări de TVA. Entităţile evazioniste au beneficiat constant de sprijinul reprezentanţilor instituţiilor cu atribuţii de control şi sancţionare, presiuni semnificative fiind exercitate pentru punerea în dependenţă a funcţionarilor din instituţii cu atribuţii în securizarea frontierei. Cu toate că reprezintă o oportunitate deosebită de contracarare a efectelor crizei economice, absorbţia fondurilor comunitare a rămas deficitară, cu consecinţa perpetuării decalajelor de dezvoltare faţă de UE, mai ales în condiţiile aplicării tot mai consecvente de corecţii financiare din partea Comisiei Europene. Pe acest fond, precum şi în condiţiile în care resursele financiare interne au fost limitate, iar investiţiile străine s-au situat la un nivel redus, procesul de reluare a creşterii economice s-a derulat lent, ceea ce a permis menţinerea efectelor negative, inclusiv în plan social, ale crizei. Pauperizarea populaţiei pe fondul prelungirii dificultăţilor economico-financiare creează premise pentru manifestarea tensiunilor sociale cu cauzalitate economică, dar şi pentru propagarea unor ideologii extremiste. Riscul deturnării mişcărilor protestatare legitime de către exponenţi ai curentelor extremiste şi/sau degenerării acestora în acţiuni cu caracter violent face necesară cooperarea structurilor naţionale cu atribuţii în asigurarea ordinii publice, respectiv a securităţii naţionale. Deşi până în prezent în România nu au fost organizate manifestări extremiste de amploare, acţiunile derulate de organizaţii de factură similară în străinătate constituie pentru adepţii autohtoni o sursă de inspiraţie, fiind de natură să influenţeze semnificativ nivelul de activism şi modul de exprimare publică, erodând credibilitatea autorităţilor autohtone şi a acţiunii acestora în interes public. O formă particulară de manifestare a extremismului, cel de factură etnică, este reprezentată de acţiunile extensiilor din ţara noastră ale structurilor revizioniste ungare. La menţinerea dificultăţilor în plan socio-economic a contribuit semnificativ şi nivelul ridicat al corupţiei în instituţiile publice, grupuri de interese nelegitime acţionând pentru deturnarea, în beneficiu propriu, a procesului decizional din diverse domenii (în principal administraţie publică – direcţionare preferenţială de fonduri, atribuire discreţionară de contracte de achiziţii publice etc.) şi a actului de justiţie. Nerespectarea cadrului legal privind asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor/funcţiilor publice, cazurile de incompatibilitate ori de conflict de interese au reprezentat constante ale perioadei analizate, interesul public fiind astfel grav afectat. Astfel de situaţii au avut ca efect şi afectarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor la învăţământ şi sănătate, alături de subfinanţarea cronică, 5/40 managementul defectuos (concretizat în numeroase situaţii în gestionarea nejudicioasă a resurselor disponibile) şi deficienţele în ceea ce priveşte resursa umană (pregătirea inadecvată, deficitul de personal calificat). Dinamica riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale impune o permanentă adaptare a misiunilor specifice Serviciului – de la prevenire la contracarare – şi configurarea flexibilă a capabilităţilor acestuia în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale ale instituţiei, îndeosebi prin managementul resurselor umane, însă condiţionat şi de asigurarea necesităţilor materiale şi financiare la un nivel cel puţin satisfăcător. CAPITOLUL II PRINCIP ALELE COORDONATE ALE ACTIVITĂŢII DERULATE ÎN 2012 În continuarea demersurilor iniţiate în anul precedent pentru operaţionalizarea Viziunii Strategice 2011-2015 „SRI în era informaţională”, în 2012 a fost parcursă o etapă a noului ciclu strategic, principalele eforturi fiind centrate pe: – menţinerea parametrilor de performanţă operaţională – chiar şi în condiţiile unor resurse limitate, prin valorificarea sistemului de planificare la nivel instituţional, ce a permis reaşezări şi realocări în funcţie de priorităţi; – consolidarea colaborării la nivel inter-instituţional, inclusiv în plan operativ; – extinderea cooperării internaţionale în format bi- şi multilateral, cu beneficii directe asupra consolidării profilului Serviciului la nivelul comunităţii informative europene şi euro-atlantice, precum şi în planul reprezentării adecvate a intereselor României; – implementarea noului sistem de management al resurselor umane; – dezvoltarea relaţiilor cu societatea civilă şi mediul academic, ca parte a obiectivului asumat de Serviciu privind promovarea culturii de securitate, respectiv consolidarea componentei de comunicare publică. Printre evoluţiile semnificative aferente anului 2012 sunt de relevat: ► pe dimensiunea instituţională – menţinerea rolului de instituţie-pivot a securităţii naţionale, printr-o racordare foarte precisă a activităţii la evoluţiile multiple ale contextului de securitate, astfel încât nu s-au înregistrat surprize strategice cărora Serviciul să nu le facă faţă; – consolidarea capacităţii de coordonare a politicilor şi strategiilor Serviciului, inclusiv prin planuri dedicate de implementare/operaţionalizare a acestora şi mecanisme de valorificare a „lecţiilor învăţate” şi, respectiv, de diseminare a „bunelor practici”; – continuarea demersurilor de flexibilizare şi debirocratizare, prin noi intervenţii normative sau de ordin procedural, cu relevanţă îndeosebi pe dimensiunea informativ-operativă; – fundamentarea, testarea şi definitivarea unor instrumente de analiză şi evaluare a riscurilor de securitate în scopul prioritizării efortului operaţional şi alocării de resurse; 6/40 ► pe dimensiunea operaţională – menţinerea parametrilor ridicaţi de performanţă operaţională, în condiţiile unor resurse limitate (fiind valorificat sistemul de planificare la nivel instituţional, ce a permis unele reaşezări sau realocări, în funcţie de priorităţi); – continuarea procesului de evaluare structural-funcţională şi reconfigurare organizatorică, fiind vizată gestionarea optimă a resurselor prin corelare cu amplitudinea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale; – abordări unitare la nivelul structurilor teritoriale şi racordarea mai bună a acestora la priorităţile stabilite de unităţile centrale, concomitent cu