Vezi raport RO

I. ARTICOLUL 2 ALIN. 2 ( a şi b) DIN DIRECTIVA

2000/78/CE

Transpunerea conceptului de discriminare directă şi indirectă. Interzicerea concedierii. Interpretare concept.

6.7. Colegiul Director ia act de prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă. În acest sens, potrivit art. 2 privind conceptul de discriminare: (1) în sensul prezentei directive, „principiul egalităţii” reprezintă absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menţionate în art. 1. 6.8. Potrivit alin. 2 lit. a al art. 2: „În sensul alin. (1): o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într-o manieră mai puţin favorabilă decât este, a fost sau va fi tratată într-o situaţie asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menţionate în art. 1 (religie sau convingeri, handicap, vârstă, orientare sexuală). Potrivit art. 2

alin. 2 lit. b din Directivă „o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziţie, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecinţă un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, în raport cu altă persoană, cu excepţia cazului în care: i) această dispoziţie, acest criteriu sau această practică este corect justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate şi necesare sau: ii) în cazul persoanelor cu un anume handicap, angajatorul, sau oricare persoană sau organizaţie care intră sub incidenţa prezentei directive, este obligat, conform legislaţiei naţionale, să ia măsurile respective conform principiilor prevăzute în art. 5 în scopul de a elimina dezavantajele care rezultă din această dispoziţie, criteriu sau practică”.

6.9. Conform art. 5 din Directivă „în scopul garantării respectării principiului egalităţii de tratament faţă de persoanele cu handicap, sunt prevăzute amenajări corespunzătoare. Aceasta înseamnă că angajatorul ia măsuri corespunzătoare, în funcţie de nevoi, într-o situaţie concretă, pentru a permite unei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să avanseze sau să aibă acces la formare, cu condiţia ca aceste măsuri să nu presupună o sarcină disproporţionată pentru angajator. Această sarcină nu este disproporţionată atunci când este compensată, în mod suficient, prin măsuri existente în cadrul politicii statului membru în cauză în favoarea persoanelor cu handicap”. 6.10. În ceea ce priveşte nediscriminarea pe criteriul de handicap, Codul muncii a inclus ca principiu fundamental al relaţiilor de muncă

principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, interzicând orice fel de discriminare, fie ea directă sau indirectă (art. 5 din Codul muncii). Potrivit art. 59 alin.1 din Codul Muncii „Este interzisă concedierea salariaţilor: a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice,

101