Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

73.          Consiliul acordă asistenţă de specialitate victimelor discriminării (art. 19 al.1 lit.e) conform cu Recomandarea ECRI
nr. 7 (Capitol 5, pct. 24) şi cu Directiva Consiliului nr. 43/2000 (art. 13 alin. 2 teza întâi).
74.          Consiliul investighează, constată şi monitorizează fapte de discriminare (art.19 alin.1 lit.c, lit.d din Legea nr.
324/2006) în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 43/2000 (art.13 alin.2, teza a doua), Recomandarea ECRI nr. 7
(Capitol 5, pct. 24), Rezoluţia Adunării Generale ONU nr. 48/134 din 1993 (vezi în acest sens Rezoluţia la Anexa 10, Capitolul
Principii cu privire la statutul comisiilor cu competenţe cvasi-jurisdicţionale).
75.          Consiliul elaborează şi aplică politici publice, este responsabil cu armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor
normative sau administrative în domeniul nediscriminării (art. 18 alin.1 şi alin.2 din Legea nr. 324/2006) în conformitate cu
Directiva Consiliului nr. 43/2000 (art.13 alin.2 teza finală) şi Recomandarea ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct.24), Rezoluţia Adunării
Generale ONU nr. 48/134 din 1993 (vezi în acest sens Rezoluţia la Anexa 10, Capitolul Competenţe şi responsabilităţi, pct. 3
lit. a) şi lit. b).
76.          Transpunerea prevederilor Directivelor Consiliului European nr. 43/2000 şi nr. 78/2000 prin adoptarea Legii nr.

324/2006 asigură alinierea legislaţiei din domeniul nediscriminării din România la acquis-ul comunitar în materia
nediscriminării.
77.          Astfel, aşa cum prevede art. 6 alin.1 şi alin.2 din Directiva Consiliului nr. 43/2000, trebuie avut în vedere că România
a introdus prevederi mai favorabile în vederea asigurării protecţiei principiului tratamentului egal faţă de prevederile
stipulate în Directivă, sub aspectul organismului specializat în combaterea discriminării, astfel încât, în nicio circumstanţă,
implementarea Directivei, prin modificarea legislaţiei nediscriminare, nu poate constitui un motiv pentru o reducere a
nivelului protecţiei împotriva discriminării deja prevăzut în România.

XII. Sancţiuni în Directiva rasială (ARTICOLUL 15) şi legea naţională de transpunere

A. „SANCŢIUNI” ÎN DIRECTIVA RASIALĂ

78.      Potrivit art. 15 din Directiva rasială:

Statele membre trebuie să stabilească norme privind sancţiunile care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor de drept intern adoptate în aplicarea prezentei directive şi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile, care pot cuprinde plata de compensaţii pentru victimă, trebuie să fie eficiente, proporţionale şi să descurajeze discriminarea. Statele membre trebuie să aducă aceste dispoziţii la cunoştinţa Comisiei până la 19 iulie 2003 şi să comunice, fără întârziere, orice modificări ulterioare ale acestora.

B. SANCŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ

79.     Potrivit art. 26 din O.G. nr. 137/2000 republicată, săvârşirea contravenţiilor prevăzute de acest act normativ atrage,
după caz, sancţionarea cu avertisment sau amendă de la 400 lei la 4.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică,
respectiv cu amendă de la 600 lei la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

 RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
  Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                        24                    „building trust in human rights”
               www.cncd.org.ro