Descărcați

femei, iar 34 % dintre administratorii de ferme erau femei, procent care depășea media UE de 28 %92. În agricultură sunt utilizați zilieri, în afară de lucrătorii cu normă întreagă. Între 2011 și 2016, numărul zilierilor a crescut de la 170,5 mii la 803,6 mii de persoane. Ponderea acestora în totalul forței de muncă a crescut de la 1,2 % în 2011 la 6,7 % în 2016. 80 % din munca cu ziua se desfășoară în agricultură (incluzând plantațiile viticole, livezile și creșterea animalelor), silvicultură și pescuit. Acest sector angajează de obicei persoane cu un nivel mai scăzut de educație, care uneori combină munca sezonieră în străinătate cu munca ocazională în România. 93 Chiar dacă rata sărăciei la nivel național, precum și rata sărăciei în zonele rurale au scăzut din 2010 cu 7 % și respectiv cu 22 %, valorile acestora rămân mai ridicate decât media UE. În 2018, rata sărăciei în zonele rurale din România a fost de aproximativ 46 %, cu mult peste rata medie a sărăciei din zonele rurale din UE (24 %). Zonele rurale din România au, de asemenea, o rată a sărăciei mai ridicată decât media din țară (33 %)94. Persoanele cele mai vulnerabile din zonele rurale sunt persoanele în vârstă, părinții unici susținători ai familiilor monoparentale, persoanele cu handicap și minoritățile (în special romii)95. În România PIB-ul pe cap de locuitor a crescut constant în ultimii ani, dar rămâne sub media UE (66,8 % în 2018). În ceea ce privește regiunile rurale, PIB-ul pe cap de locuitor este chiar mai scăzut (57,2 % din PIB-ul mediu pe cap de locuitor din UE în 2018). Chiar dacă diferența dintre PIB-ul pe cap de locuitor din regiunile rurale din România și media națională a scăzut între 2012 și 2018 cu 11 puncte procentuale, există în continuare un decalaj ridicat96. Valoarea adăugată brută (VAB) aproape s-a dublat între 2010 și 2019, ajungând la 202 miliarde EUR în 2019. VAB în zonele rurale a urmat aceeași tendință, dar creșterea a fost limitată la 24 % în perioada 2010-2016, ajungând la 56 de miliarde EUR97. În ceea ce privește turismul, capacitatea totală de cazare turistică din România a crescut între 2012 și 2018 cu 22 % în toate tipurile de zone. Cea mai mare creștere relativă s-a înregistrat în zonele rurale (+ 41 % între 2012 și 2018). Majoritatea locurilor de cazare sunt în zone intermediare 98. Calitatea vieții în zonele rurale este mult mai scăzută decât în zonele urbane. Infrastructura rutieră este slabă (doar 19 % din drumurile rurale fiind modernizate 99); condițiile de locuit sunt proaste (50 % dintre gospodăriile rurale au băi în interior și 47 % dintre gospodăriile rurale au toalete în interior100), iar nivelul serviciilor de bază este scăzut (doar 7 % dintre creșe și grădinițe sunt situate în zone rurale101). Suprafața acoperită de strategiile de dezvoltare locală a crescut în perioada de programare actuală, în comparație cu cea anterioară, acoperind 92 % din suprafața eligibilă și 86 % din populația eligibilă. Bugetul total alocat LEADER este de aproximativ 636 de milioane EUR. 31 % din proiectele finanțate în cadrul LEADER sunt investiții în îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii și serviciilor rurale, urmate de investiții în activități neagricole. 21 Suprafața forestieră a crescut din 2010 cu 1 %, ajungând la 6,9 milioane ha în 2020, acoperind 30 % din suprafața totală102. În aceeași perioadă, volumul arborilor pe picior a crescut de la 1 377 milioane m3 cu scoarță la 2 354 milioane m3 cu scoarță103, iar volumul de lemn recoltat a crescut cu 15 %, ajungând la 19,46 milioane m3.104 În 2 017 400 000 ha de păduri de foioase au fost afectate de insecte defoliatoare, iar 2 % din păduri au fost afectate de fenomenul uscării timpurii din cauza fenomenelor climatice nefavorabile, cum ar fi: creșterea temperaturii, secete succesive și pe termen lung, înghețuri timpurii, ploi acide și scurte, precum și ploi abundente105. În 2018, 0,6 % din totalul locurilor de muncă au fost în sectorul forestier (numărul persoanelor angajate în acest sector a crescut cu 22 % față de 2010). Chiar dacă productivitatea muncii în sectorul forestier a crescut cu 11 % din 2012, ajungând la 23 806 EUR//UMA în 2018, aceasta rămâne mult sub media UE (44 %)106. După o scădere importantă (de 22 %) în 2009, cifra de afaceri aferentă bioeconomiei a crescut între 2010 și 2015 cu 26 %, ajungând la 37 de miliarde EUR. Agricultura și alimentația contribuie cu peste 70 %107. În 2017, 2,4 milioane de persoane erau angajate în sectorul bioeconomiei. Valoarea adăugată pe persoană angajată în sectorul bioeconomiei este foarte scăzută, situându-se la 5 000 EUR, comparativ cu media UE de 35 000 EUR108. 2.9 Îmbunătățirea răspunsului pe care agricultura UE îl oferă la cerințele societății în ceea ce privește hrana și sănătatea, inclusiv alimentele sigure, hrănitoare și obținute prin intermediul producției sustenabile, precum și bunăstarea animalelor. Odată cu creșterea averii, cererea consumatorilor din România a evoluat. Cererea de carne (proteine animale) și fructe și legume a crescut substanțial în 2018 comparativ cu 2014 (cu 30,6 kg/locuitor pentru fructe și produse din fructe, cu 16 kg/locuitor pentru carne și produse din carne109) și a scăzut pentru cereale (4,6 kg/cap de locuitor pentru cereale în ultimii 4 ani) și cartofi (5,3 kg/cap de locuitor în cursul perioadei examinate). Ponderea consumului de alimente în cheltuielile gospodăriilor a scăzut în ultimii ani, de la 43,4 % în 2014 la 37,0 % în 2018, dar rămâne foarte ridicată în comparație cu celelalte țări din UE și este marcată de diferențe mari între zonele urbane și cele rurale. România se confruntă cu o povară foarte mare asociată bolilor netransmisibile cauzate de factori de risc de natură alimentară, exprimată ca an de viață ajustat pentru dizabilitate (Disability Adjusted Life Year - DALY) per 100 000 de locuitori, care poate fi atribuită alimentației110. Valoarea DALY este influențată de o serie de factori de natură alimentară. România a fost statul membru cu cele mai slabe rezultate în ceea ce privește consumul de fructe și legume 111. În timp ce prevalența medie estimată a supraponderalității în rândul adulților din UE este de aproximativ 52 %, dintre care 14,9 % sunt obezi112, ratele echivalente raportate în România sunt în prezent de 62,9 % pentru supraponderalitate și de 10,4 % pentru obezitate113. Eforturile ar trebui să se concentreze pe trecerea la o alimentație sănătoasă și durabilă, în conformitate cu recomandările naționale, pentru a contribui la reducerea ratelor foarte ridicate de supraponderalitate și de obezitate, precum și a incidenței bolilor netransmisibile, îmbunătățind în același timp impactul global al sistemului alimentar asupra mediului. Aceasta ar include o alimentație bazată în mai mare măsură pe plante, cu mai puțină carne roșie și cu mai multe fructe și legume, cereale integrale, leguminoase, fructe cu coajă lemnoasă și semințe. Consumatorii români par să acorde o mare importanță calității114 și etichetelor și o importanță relativ mai redusă originii. Vânzările de agenți antimicrobieni exprimate în mg per unitate de corecție a populației (population correction unit - PCU) au scăzut din 2015, ajungând la 82,7 mg/PCU în 2018, și rămân sub media UE de 118,3 mg/PCU. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a menține această tendință descendentă și pentru a contribui la obiectivul global al UE de reducere cu 50 % a vânzărilor de antimicrobiene destinate animalelor de fermă și acvaculturii până în 2030. Antimicrobienele de importanță critică utilizate cel mai frecvent la animale în România sunt polimixinele și fluorochinolonele. Majoritatea antimicrobienelor din România sunt utilizate în sectorul ovinelor/caprinelor și al bovinelor, urmate de sectorul păsărilor și de cel al porcinelor115. 22 În 2018, vânzările de produse de protecție a plantelor (PPP) au totalizat 11 107 tone116, ceea ce reprezintă o scădere față de 2017. Deși există variații evidente în ceea ce privește utilizarea PPP, vânzările de pesticide au rămas în mare parte stabile din 2011 și sunt în mare măsură sub media UE 117. Erbicidele și fungicidele reprezintă cea mai importantă categorie în cadrul vânzărilor de PPP, însă vânzările de insecticide au înregistrat cea mai rapidă creștere în ultimii ani. Având în vedere că retragerea PPP de pe piața UE reprezintă una dintre sursele unei utilizări mai reduse a produselor de protecție a plantelor în statele membre, faptul că România tinde să acorde autorizații în regim de urgență poate fi considerat un obstacol în calea unei scăderi mai pronunțate a utilizării PPP. Aceste decizii și lipsa controlului asupra punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor au încetinit reorientarea fermierilor către practici agricole și fitosanitare mai bune. Evaluarea de către Comisie a Planului național de acțiune al României (PNA) și constatările auditului realizat de DG SANTE arată că situația generală în ceea ce privește utilizarea durabilă a pesticidelor este nefavorabilă și ridică semne de întrebare cu privire la conformitatea legislației naționale cu normele UE și cu privire la punerea în aplicare a acesteia. Problemele identificate au o importanță deosebită, având în vedere amploarea culturilor agricole din România. Risipa alimentară reprezintă o problemă majoră în România. Principalele surse ale risipei sunt: consumatorii (50 %), producătorii/prelucrătorii (44 %) și sectorul comerțului cu amănuntul (6 %)118. Statisticile indică 5 milioane de tone de deșeuri alimentare în fiecare an, reprezentând între o treime și jumătate din cantitatea totală de alimente destinate consumului uman produsă într-un an, și anume aproximativ 250 kg/locuitor119 (peste media UE de 179 kg/locuitor). Deși risipa alimentară după poarta fermei este bine abordată în legislația recent adoptată privind deșeurile, nu se acordă suficientă atenție pierderilor și risipei de alimente care apar la nivelul producției primare și în primele etape ale lanțului de aprovizionare. Această problemă ar putea fi abordată prin punerea în aplicare a programului național de prevenire a risipei alimentare prevăzut la articolul 29 alineatul (2a) din Directiva-cadru privind deșeurile 2008/98/CE. România are o serie de probleme în ceea ce privește respectarea cadrului juridic pentru bunăstarea animalelor. De exemplu, codotomia este o practică de rutină în cazul porcinelor, iar procentul de porci crescuți cu cozi intacte nu s-a schimbat aproape deloc din 2016. Condițiile din ferme trebuie să se îmbunătățească, dacă se dorește scăderea numărului de porci supuși practicii de codotomie. România a programat aproape 1 miliard EUR pentru măsura privind bunăstarea animalelor pentru porcine și păsări de curte în cadrul PDR pentru perioada 2014-2020. Biosecuritatea reprezintă o provocare majoră, având în vedere că România se numără printre țările afectate de pesta porcină africană (PPA), situație în care fermele cu un nivel scăzut de biosecuritate și cu controale deficitare prezintă un risc mai mare de infectare cu boli ale animalelor și de răspândire a acestora. Prin urmare, sunt necesare acțiuni ferme pentru a stabili, a revizui și a îmbunătăți biosecuritatea, înregistrarea fermelor, identificarea și circulația animalelor, în special în fermele de porcine. 23 Sursă: DG AGRI pe baza datelor ESVAC, Sursă: EUROSTAT [aei_hri]120 Al zecelea raport ESVAC (2020)121 2.10 Obiectiv transversal privind cunoașterea, inovarea și digitalizarea Sistemul AKIS din România este slab și fragmentat. Nu există o politică coerentă care să vizeze dezvoltarea și funcționarea AKIS, ceea ce are drept rezultat faptul că subsistemele sale se află în mare măsură sub influența politicilor sectoriale, iar legăturile dintre diferiții actori sunt destul de slabe. De exemplu, universitățile de științe agronomice rămân separate de institutele de cercetare agricolă. În plus, cooperarea cu societățile de consultanță agricolă care oferă formare directă fermierilor este redusă. În ultimii ani au fost realizate unele investiții limitate pentru a îmbunătăți funcționarea efectivă a sistemului de cunoștințe agricole. Consultanța și formarea profesională a fermierilor sunt asigurate în principal de rețeaua publică de consultanță de la nivel județean și de centrele de consultanță agricolă care funcționează la nivel comunal. Aceste organisme oferă formare profesională, precum și sprijin și asistență tehnică pentru accesarea fondurilor UE, consultanță managerială, informații și cursuri de perfecționare. Cu toate acestea, accesul la aceste servicii este fragmentat, iar participarea la activități de formare este scăzută122. Consultanța agricolă privată se ocupă în principal de elaborarea cererilor financiare pentru finanțare din partea UE. În cazul proiectelor de mare anvergură, consultanții privați pot ajuta antreprenorul/fermierul din mediul rural cu expertiza lor pe toată durata proiectului. Învățământul agricol constă în învățământul superior în domeniul agriculturii, învățământul liceal și formarea profesională. În ultimii ani, numărul absolvenților de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploatațiilor agricole; de exemplu, doar 0,4 % dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârșitoare a acestora au doar experiență practică123. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient. Cercetarea agricolă este realizată în cea mai mare parte de institute publice de cercetare sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice. Dacă numărul instituțiilor publice de cercetare a rămas relativ constant în ultimii 10 ani, numărul întreprinderilor private active în domeniul cercetării agricole a scăzut cu peste 50 %124. Bugetul alocat de România pentru cercetare și dezvoltare (C&D) a scăzut în ultimii 10 ani cu 35 %125. Bugetul pentru cercetarea agricolă a urmat aceeași tendință, dar scăderea a fost de numai 6 %. Sectorul C&D din România în ansamblul său nu beneficiază de suficiente investiții, această țară dispunând de unul dintre cele mai scăzute bugete științifice din UE pentru cercetarea agricolă (1,1 EUR/locuitor față de 6,4 EUR în UE-27126). Cercetarea se axează pe dezvoltarea și evaluarea tehnologiilor agricole, pe furnizarea de instrumente și metode care ar îmbunătăți gestionarea adecvată a sectorului agricol și evaluarea eficacității practicilor agricole și a politicii agricole. Cu toate acestea, există o lipsă de cooperare între centrele de cercetare agricolă și părțile interesate din domeniul agricol pentru a pune în aplicare rezultatele cercetării. România se situează pe locul 26 din cele 27 de state membre ale UE în cadrul Indicelui economiei și societății digitale (DESI) pentru 2020127. În ciuda faptului că România are cea mai mare viteză de conexiune la internet, acoperirea este mai scăzută decât media UE. 70 % din gospodăriile rurale aveau acces la internet în 2019, ceea ce reprezintă o creștere cu 275 % față de 2010, dar este încă sub media UE (80 %). 78 % din gospodăriile conectate utilizează conexiunea fixă în bandă largă, iar 64 % utilizează conexiunea mobilă în bandă largă128. Doar 52 % din gospodăriile rurale au un computer, față de 76 % în zona urbană129. 49 % din gospodăriile din România dispun de o conexiune în bandă largă ultrarapidă (> 100 Mbps), în timp ce, pe de altă parte, o cincime dintre români nu au utilizat niciodată internetul. În interiorul UE, în România se înregistrează cele mai reduse servicii publice de internet și cea mai redusă utilizare a serviciilor de internet. De exemplu, doar 11 % dintre români utilizează servicii bancare electronice. Conectivitatea în zonele rurale a rămas în urmă față de media națională, întrucât doar 39 % din gospodăriile rurale dispun de o conexiune fixă la internet. Acoperirea 4G în România este de 85 %, sub 24 media UE de 95 %. Pregătirile pentru tehnologia 5G sunt în concordanță cu cele din alte state ale UE. Abilitățile digitale și informatice de bază din România sunt printre cele mai scăzute din UE 130. Nu există date oficiale, dar, potrivit unui expert în agricultura digitală, 50 % dintre fermieri utilizează sistemele de direcție GPS și măsurarea randamentului la recoltare, în timp ce numai 10 % utilizează echipamente pentru agricultura de precizie131. S-ar putea obține creșteri ale productivității prin adoptarea mai largă a soluțiilor digitale și prin investiții în abilitățile digitale. Acestea ar crea oportunități pentru producția animalieră și vegetală. România nu a optat încă pentru utilizarea mijloacelor bazate pe sateliți pentru monitorizarea punerii în aplicare a PAC, dar face în prezent parte din proiectele UE care vizează adoptarea de noi tehnologii pentru modernizarea administrațiilor PAC, a controalelor din cadrul PAC și a interacțiunilor cu fermierii. Cheltuielile pentru formare, transferul de cunoștințe și serviciile de consiliere în cadrul PDR pentru perioada 2014-2020 sunt scăzute. În perioada de programare 2014-2020, România a programat 1,2 % din finanțarea dezvoltării rurale pentru acțiuni de transfer de cunoștințe și acțiuni de informare, pentru servicii de consiliere, gestionarea fermelor, servicii de înlocuire în cadrul fermelor și cooperare în contextul parteneriatului european pentru inovare (PEI); acest procentaj este cu mult sub media UE de 3,6 %. Scopul acestei finanțări este de a sprijini activități de formare pentru 96 000 de persoane, servicii de consiliere pentru peste 48 000 de fermieri și proprietari de microîntreprinderi și întreprinderi mici din zonele rurale, precum și de a stimula inovarea și cooperare