Descărcați

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI Recomandările Comisiei pentru planul strategic PAC al României SDW (2020) 391 final Care însoţeşte documentul COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Recomandări adresate statelor membre cu privire la planurile lor strategice pentru Politica Agricolă Comună COM (2020) 846 EN EN  CUPRINS Recomandările Comisiei pentru planul strategic PAC al României ................................................................. 2 1.1 Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat, care garantează securitatea alimentară .......................................................................................................................................................................................................3 1.2 Stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă ...........................................................................................................................3 1.3 Consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale și abordarea preocupărilor societale ..............5 1.4 Modernizarea sectorului prin promovarea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării și încurajarea adoptării acestora ...........................................................................................................................................................6 1.5 RECOMANDĂRI ..............................................................................................................................................................................................7 Analiza agriculturii și a dezvoltării rurale în România ........................................................................................... 9 2.1 Sprijinirea veniturilor fiabile ale fermelor și a rezilienței pe întregul teritoriu al UE, în vederea îmbunătățirii securității alimentare .............................................................................................................................................10 2.2 Îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării .......................................................................................................11 2.3 Ameliorarea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric .............................................................................................12 2.4 Contribuția la energia durabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea 13 2.5 Promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul 15 2.6 Contribuția la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor ...................................................................................................................................................................16 2.7 Atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale ..............................19 2.8 Promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile .........................................................................................20 2.9 Îmbunătățirea răspunsului pe care agricultura UE îl oferă la cerințele societății în ceea ce privește hrana și sănătatea, inclusiv alimentele sigure, hrănitoare și obținute prin intermediul producției sustenabile, precum și bunăstarea animalelor. ....................................................................................................................22 2.10 Obiectiv transversal privind cunoașterea, inovarea și digitalizarea ........................................................................24 1  RECOMANDĂRILE COMISIEI PENTRU PLANUL STRATEGIC PAC AL ROMÂNIEI În cadrul dialogului structurat pentru pregătirea planului strategic PAC, prezentul document conține recomandările pentru planul strategic PAC al României. Recomandările se bazează pe analiza situației actuale, a nevoilor și priorităților pentru agricultură și pentru zonele rurale din România. Recomandările abordează obiectivele economice, de mediu și sociale specifice ale viitoarei politici agricole comune, în special nivelul de ambiție și obiectivele specifice ale strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030. Astfel cum se menționează în strategia „De la fermă la consumator”, Comisia invită România să stabilească în planul său strategic PAC valori explicite, aplicabile pe plan național, pentru obiectivele Pactului verde1, ținând seama de situația sa specifică și de aceste recomandări. 1 Acestea se referă la obiectivele legate de utilizarea pesticidelor și riscul aferent acestora, de vânzările de antimicrobiene, de pierderea de nutrienți, de suprafața consacrată agriculturii ecologice, de elementele de peisaj de mare diversitate și de accesul la internet rapid în bandă largă. 2  1.1 Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat, care garantează securitatea alimentară Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat cu scopul de a îmbunătăți securitatea alimentară reprezintă o provocare pentru România, din cauza structurii extrem de polarizate a fermelor. În ciuda reducerii cu o treime a numărului de ferme în ultimii 10 ani, România continuă să fie țara cu cel mai mare număr de ferme din UE. Cu toate acestea, doar un sfert din ferme primesc plăți directe. Marea majoritate sunt ferme de subzistență și de semisubzistență, care produc în principal pentru consumul propriu. Acestea sunt slab echipate și nu sunt orientate către piață. La polul opus, doar o mică parte din ferme sunt mari, competitive și orientate spre piață. În medie, fermierii români obțin un venit al factorilor relativ scăzut (aproximativ o treime din media UE), înregistrându-se diferențe semnificative între fermele de diferite dimensiuni, din diferite sectoare și tipuri de zone, cu condiții meteorologice diferite, precum și între regiuni. Veniturile cresc odată cu dimensiunea fermelor. Cuantumul unitar al sprijinului public per hectar (plăți directe și ajutoare naționale), care include plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale (ZCN), este mai mare în zonele cu constrângeri naturale și pentru unitățile zootehnice. Deși poziția geografică și clima României favorizează o producție agricolă diversificată, producția vegetală a țării este mai competitivă, reprezentând trei sferturi din producția agricolă. În schimb, creșterea animalelor a înregistrat o tendință descendentă în ultimii ani. România are un climat favorabil pentru cultivarea plantelor proteice, de exemplu soia, pentru care este deja al treilea producător ca mărime din UE în ceea ce privește suprafața. Încorporarea altor culturi proteice în rotația culturilor va crea oportunități de piață, deoarece acest lucru va îmbunătăți calitatea solului și va reduce utilizarea îngrășămintelor. Atât productivitatea totală a factorilor, cât și productivitatea muncii au crescut în cea mai recentă perioadă, dar se situează încă sub media UE. Investițiile în noi tehnologii inovatoare, inclusiv în agricultura de precizie, ar trebui să îmbunătățească competitivitatea fermelor românești. Balanța comercială a României este negativă. Aceasta exportă în principal materii prime (cereale, oleaginoase, animale vii) în afara UE și importă produse cu o valoare adăugată mai mare, inclusiv carne de porc, alimente prelucrate și băuturi, în principal din alte state membre ale UE. Organizarea producătorilor în cooperative a rămas în urmă. Numărul organizațiilor de producători sau al grupurilor de producători recunoscute este cel mai scăzut din UE, rezultatul fiind că accesul fermierilor la piețe și puterea lor de negociere sunt scăzute. 1.2 Stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă Obiectivele de mediu sunt deosebit de relevante, dar și dificile pentru agricultura românească. Acest lucru se datorează faptului că în România agricultura ecologică reprezintă o proporție foarte mică din suprafața agricolă totală, precum și intenției acestui stat membru de a dezvolta sectorul creșterii animalelor. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (GES) și de amoniac (NH3) din agricultură sunt la un nivel relativ scăzut, fermentațiile enterice contribuind cu peste 50 % la emisiile de GES, urmate de gestionarea solurilor agricole și a gunoiului de grajd. Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) reprezintă un absorbant net de carbon, cea mai mare contribuție provenind de la păduri, produse forestiere recoltate și terenuri cultivate. România ar trebui să promoveze mai bine practicile agricole și investițiile care au ca scop final reducerea la minimum a emisiilor, cum ar fi agricultura de precizie sau instrumentele care vizează GES, disponibile în cadrul fermelor, pentru a identifica punctele critice de emisie și a pune în aplicare măsuri eficace. Având în vedere că România intenționează să își dezvolte 3 sectorul zootehnic, aceasta ar trebui să investească în gestionarea durabilă a șeptelului și a gunoiului de grajd (de exemplu, gestionarea sănătății animalelor, aditivii furajeri, biogazul din gunoiul de grajd) pentru a atenua creșterea preconizată a emisiilor care ar rezulta din creșterea numărului de animale. Activitățile de formare și serviciile de consiliere ar trebui să joace un rol important în promovarea acestor practici. Producția și consumul de energie în agricultură prezintă o tendință relativ stabilă, sub media UE. Capacitatea României de a produce energie din agricultură nu este utilizată la întregul său potențial, lăsând loc pentru îmbunătățiri. Calitatea solului este sub media UE, în principal din cauza intensificării agriculturii, a diversificării reduse a culturilor și a interesului scăzut al fermierilor pentru măsurile de îmbunătățire a solului. Măsurile care urmează să fie prioritizate în acest context ar trebui să includă rotații mai lungi și mai diversificate ale culturilor, culturi intermediare și de acoperire, precum și abordări vizând sechestrarea carbonului în solurile agricole, ce au drept scop remunerarea sechestrării carbonului în agricultură. În prezent, nu toate corpurile de apă au o stare bună, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind apa (DCA), iar agricultura este identificată ca fiind a doua cea mai mare presiune. Există încă zone în care se practică agricultura intensivă și în care poluarea cu nitrați este ridicată; prin urmare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită acestor zone. Pentru a îndeplini cerințele DCA, este necesară o mai bună integrare a obiectivelor privind apa în alte domenii de politică, cum ar fi agricultura. Sinergiile ar trebui optimizate prin intermediul politicilor, inclusiv al PAC. În ceea ce privește disponibilitatea apei, România se numără printre țările cu resurse medii de apă, disponibilitatea acestora fiind influențată de condițiile meteorologice. Cantitatea de apă utilizată în agricultură a fluctuat în ultimii ani și depinde, de asemenea, de condițiile meteorologice. Frecvența fenomenelor climatice nefavorabile (secete, inundații, furtuni) a crescut în ultimii ani. Acest lucru a afectat productivitatea agricolă și veniturile fermierilor români și a afectat, de asemenea, calitatea solului, unele zone confruntându-se cu o degradare și o ariditate tot mai mari ale solului. În ciuda stării bune a biodiversității din România, (95 % din habitatele de tip „pajiști” din România sunt într-un stadiu de conservare corespunzător), presiunile și amenințările la adresa biodiversității persistă în pajiștile, terenurile cultivate și pădurile din cadrul rețelei Natura 2000. Indicele privind păsările specifice terenurilor agricole este în unele cazuri în creștere, în timp ce în altele acesta este în scădere. În câmpiile din România, unde predomină agricultura intensivă, lipsesc elementele de peisaj liniare (cum ar fi gardurile vii) și pârloagele. Ar trebui depuse mai multe eforturi pentru introducerea și conservarea elementelor de peisaj în zonele de câmpie din România. Punerea în aplicare a directivelor privind natura rămâne o provocare considerabilă în România. Există probleme din cauza lipsei de cunoștințe și de date. România a înregistrat unele progrese în pregătirea planurilor de gestionare a siturilor Natura 2000. Furnizarea de resurse adecvate pentru punerea lor în aplicare va fi importantă pentru a menține speciile și habitatele de interes comunitar și/sau pentru a le readuce la un stadiu de conservare corespunzător în aria lor naturală de răspândire. România ar trebui să evite finanțarea investițiilor și a practicilor agricole cu impact negativ asupra siturilor Natura 2000 și nu numai; de asemenea, ar trebui să stabilească cerințe ambițioase privind bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) în ceea ce privește biodiversitatea și să aplice pe deplin cerințele legale în materie de gestionare (SMR) din directivele privind natura. Productivitatea pădurilor din România este amenințată de frecvența crescută a evenimentelor devastatoare și a infestărilor cauzate de diverși agenți patogeni. Prin urmare, dezvoltarea sistemelor de protecție a pădurilor este o necesitate din perspectiva adaptării. Stimulentele bazate pe rezultate pentru sechestrarea carbonului prin împădurire („sechestrarea carbonului în solurile agricole”) ar contribui la menținerea ecosistemelor forestiere în scopul conservării, la protejarea bazinelor hidrografice și la producția de lemn, oferind, în același timp, alte beneficii comune, cum ar fi reducerea eroziunii solului, prevenirea alunecărilor de teren și prevenirea inundațiilor. 4 Statisticile arată că suprafața actuală destinată agriculturii ecologice este cu mult sub media UE. Având în vedere beneficiile agriculturii ecologice în domenii precum calitatea solului și efectul pozitiv al acesteia asupra reducerii utilizării pesticidelor chimice și a utilizării îngrășămintelor anorganice, creșterea suprafeței destinate agriculturii ecologice în România ar contribui la un sistem de producție alimentară mai durabil. Pentru a asigura o creștere efectivă a ofertei de produse ecologice și pentru a menține rentabilitatea agriculturii ecologice, ar trebui să se depună eforturi pentru a stimula cererea locală de produse ecologice cu scopul de a echilibra creșterea ofertei, aprovizionând totodată piețele de export. 1.3 Consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale și abordarea preocupărilor societale Construirea unui sistem alimentar rezilient și robust necesită, de asemenea, acordarea unei atenții speciale noilor cerințe societale, inclusiv reducerea utilizării antimicrobienelor și a pesticidelor și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale. Zonele rurale și populația rurală reprezintă un procent foarte ridicat în România. Nevoile specifice ale zonelor rurale din România sunt multiple. Rata ocupării forței de muncă în zonele rurale este mai scăzută decât media națională și nivelurile UE, în special în rândul femeilor. Populația rurală îmbătrânește, rata sărăciei este printre cele mai ridicate din UE, condițiile de viață sunt mai precare decât în zonele urbane, în timp ce venitul pe cap de locuitor este sub media UE și a nivelurilor naționale. Condițiile precare de viață și lipsa oportunităților economice au condus la un exod masiv, în special al populației active. Creșterea atractivității zonelor rurale și reducerea migrației necesită investiții în serviciile de bază și în infrastructura rurală în zonele rurale, precum și sprijin pentru crearea de noi oportunități economice pentru populația rurală (inclusiv pentru persoanele defavorizate). De asemenea, trebuie să se acorde o atenție deosebită nevoilor specifice ale femeilor din agricultură și din zonele rurale pentru a obține rezultate în ceea ce privește egalitatea de gen și pentru a elimina disparitățile de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea, pensiile, responsabilitățile de îngrijire și luarea deciziilor. În același timp, asigurarea protecției lucrătorilor agricoli, în special a celor cu locuri de muncă precare, sezoniere și nedeclarate, va juca un rol major în asigurarea respectării drepturilor consacrate în legislație, care este un element esențial al sistemului alimentar echitabil al UE prevăzut de strategia „De la fermă la consumator”. România are una dintre cele mai scăzute ponderi de tineri fermieri din numărul total de administratori de ferme. Iar această pondere este în scădere din 2010. Lipsa accesului la finanțarea terenurilor și la educație reprezintă principalele provocări cu care se confruntă tinerii fermieri. Fermele gestionate de tineri fermieri, care sunt mai deschiși către tehnologii noi și inovatoare, sunt mai eficiente și mai