Vezi raport RO

și Administrația Națională a Penitenciarelor, familia persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal cu privire la situaţia respectivă. Mai mult, în cazul în care constată urme de violență sau persoana condamnată acuză violențe, medicul care efectuează examenul medical are obligația de a consemna în fișa medicală cele constatate și declarațiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune și de a sesiza de îndată procurorul, iar persoana condamnată are dreptul de a solicita să fie examinată, în penitenciar, de un medic legist.

ANP ne-a comunicat în cadrul consultărilor pe baza acestui raport că pentru combaterea torturii, tratamentelor inumane sau degradante şi a altor rele tratamente, începând cu data de 1 februarie 2022, la nivelul aparatului central a fost înființată camera operațională, ce reprezintă un mecanism prin care ofițerii specialiști siguranța deținerii și regim penitenciar verifică toate incidentele produse în unitățile subordonate, modul de gestionare a acestora, imaginile video surprinse și conformitatea documentelor întocmite. Personalul desemnat în această cameră operațională decide când un eveniment negativ se poate declara ca soluționat, iar în cazurile în care sunt necesare efectuarea unor verificări suplimentare sau transmiterea de noi documente și imagini video, are posibilitatea de a dispune polițiștilor de penitenciare din unități să nu părăsească serviciul până la lămurirea incidentelor sub toate aspectele.192 Nu avem mai multe informaţii în legătură cu baza legală şi de reglementare a acestui mecanism şi eficacitatea sa practică.

VIII. Secțiunea VI: Conștientizare și formare

CM/Rec (2010)5, Secțiunea IA3

3. (…) în acest scop, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că structurile de aplicare a legii, inclusiv sistemul judiciar, au cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a identifica astfel de infracţiuni și incidente […].”

           A.         Măsuri de conștientizare

De la primele cercetări sociologice ale societății românești care pun întrebări despre homosexuali, în 1993, s-a înregistrat un progres semnificativ și constant în atitudinile sociale – de la 75% din populație care nu dorea să aibă un vecin gay193 în 1993, la 65% în 1999-2000 și 56% în 2010-2012.194 Cel mai recent sondaj național realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, din 2018, a constatat că 52% dintre respondenți au indicat că orientarea sexuală nu este importantă pentru ei atunci când se referă favorabil sau nefavorabil la o altă persoană și 80% dintre respondenți ar accepta ca o persoană cu orientare homosexuală să locuiască în România, 73% să locuiască pe aceeași stradă și 63% să fie coleg de muncă.195

Nu există campanii de conștientizare și educare care să vizeze publicul larg cu privire la infracțiunile motivate de ură împotriva LGBTI (ca parte a unei campanii generale împotriva infracţiunilor motivate de ură sau specifică LGBTI). Spre deosebire de alte țări europene, România nu a organizat sub egida Consiliului Europei o campanie națională NoHate. Dimpotrivă, așa-numita „Coaliție pentru Familie” a

192 Aceste informaţii au fost oferite de ANP, în urma Mesei rotunde de consultare asupra Analizei tematice preliminare, 4 octombrie 2022,

Biblioteca Naţională, Bucureşti. 193Ovidiu Voicu, Dinamica gradului de acceptare/respingere a persoanelor homosexuale în societatea românească, în ultimii 20 de ani, 2017. 194Dagmar Herzog, Sexuality in Europe, Cambridge University Press, 2011, p.185. 195România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Sondaj la nivel național privind discriminarea în România și percepțiile

actuale asupra infracțiunilor motivate de ură, 2018.

43