Vezi raport RO

motivate de ură din alte motive decât rasismul și xenofobia, în special motivele de sex, orientare sexuală, vârstă și dizabilitate și combaterea acestora „pe o bază comună”. 30

                                  b)          Raportarea infracţiunilor motivate de ură și colectarea de date

Standardele internaționale relevante subliniază necesitatea de a colecta date solide despre infracţiunile motivate de ură. Acestea includ Recomandarea CM/Rec (2010) 5 care prevede că „date relevante ar trebui colectate și analizate cu privire la prevalența și natura discriminării și intoleranței pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”. GPR nr.11 (2007) al ECRI se referă la necesitatea „de a dezvolta un sistem fiabil de înregistrare și monitorizare a incidentelor rasiste” (para. 68).

În contextul UE, Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a standardelor minime privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor infracțiunilor (denumită în continuare Directiva privind drepturile victimelor) a subliniat că „colectarea sistematică și adecvată a datelor statistice este recunoscută ca o componentă esențială a elaborării eficiente a politicilor în domeniul drepturilor stabilite în directivă” și solicită statelor membre „să comunice Comisiei datele statistice relevante legate de aplicarea procedurilor naționale privind victimele infracțiunilor” (pct. 64).

Statele participante la OSCE și-au asumat un angajament specific de a colecta date privind infracțiunile motivate de ură și de a lua măsuri adecvate pentru a încuraja victimele să raporteze infracțiunile motivate de ură.31 Drept urmare, OSCE ODIHR păstrează informații de la statele participante OSCE, societatea civilă și organizațiile interguvernamentale despre infracţiunile motivate de ură, inclusiv în secțiunea sa dedicată privind infracțiunile motivate de ură împotriva LGBTI32. În 2020, 21 de state participante33 furnizau astfel de informații. Raportul privind infracţiunile motivate de ură din 2019, publicat de OSCE ODIHR, a arătat că „orientarea sexuală sau identitatea de gen” a fost al treilea cel mai frecvent motiv dintre infracțiunile motivate de ură raportate (18,35%), o creștere față de 2018 (14,61%).

În același timp, subraportarea infracțiunilor motivate de ură a fost identificată de-a lungul anilor ca un obstacol persistent în combaterea eficientă a infracțiunilor motivate de ură.34 Doar un număr mic de victime raportează poliției incidente motivate de ură35. În plus, este posibil ca organele care aplică legea să nu recunoască anumite incidente ca având la bază prejudecăți sau să nu aibă instrumentul pentru a le semnala drept infracțiuni motivate de ură. Recomandarea CM/Rec (2010)5 abordează problema și recomandă statelor să se asigure că „structurile de aplicare a legii, inclusiv sistemul judiciar, au cunoștințele și abilitățile necesare pentru a identifica astfel de infracţiuni și incidente și

30
  În comunicarea sa, Comisia a subliniat, printre altele, necesitatea de a aborda fragmentarea actuală a cadrului penal existent privind
discursul instigator la ură și infracțiunile motivate de ură în rândul statelor membre UE. Potrivit Comisiei, o astfel de fragmentare duce la
„lipsa unor condiții de concurență echitabile pentru persoanele care pot deveni victime ale discursului instigator la ură și ale infracțiunilor
motivate de ură”.
31Decizia      Consiliului    Ministerial     al    OSCE      nr.9/09     privind       combaterea        infracţiunilor   motivate    de    ură,
https://www.osce.org/cio/40695?download=true
32Consultați secțiunea dedicată infracţiunilor motivate de ură împotriva LGBTI aici: https://hatecrime.osce.org/anti-lgbti-hate-crime.
33 Acestea sunt: Andorra, Belgia, Canada, Croația, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Lituania,

Țările de Jos, Polonia, Spania, Suedia, Ucraina, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii. 34 A se vedea, de exemplu, Înregistrarea infracțiunilor motivate de ură și practica de colectare a datelor în UE, Agenția pentru Drepturi

Fundamentale a UE, 2018. https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads /fra-2018-hate-crime-recording_en.pdf, a se vedea, de asemenea, Încurajarea raportării infracțiunilor motivate de ură - Rolul autorităților de aplicare a legii și a altor autorități, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2021-hate-crime-reporting_en.pdf. 35 Conform constatărilor sondajului FRA din 2019 privind persoanele LGBTI din UE și Macedonia de Nord și Serbia, frica sau lipsa de încredere

în poliție se prezintă ca motiv proeminent al nedeclarării, în special în rândul respondenților LGBTI și evrei, și în special în ceea ce privește infracțiunile violente motivate de ură (24 % și, respectiv, 25 %). Victimele LGBTI ale atacurilor motivate de prejudecată au indicat, de asemenea, că teama lor de o reacție homofobă sau transfobă din partea poliției a fost un motiv pentru neraportare, cu diferențe substanțiale între țările chestionate (media UE, 25 %). A se vedea Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, 2020, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2020-lgbti-equality-1_en.pdf.

13