Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Sinteza_Nationala_PMRI_Ciclul_II_2023.pdf

130033 (www.inundatii.ro) – lider de proiect Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, partener Administrația Națională „Apele Române” având sprijinul Băncii Mondiale. Planul de Management al Riscului la Inundații reprezintă un document de planificare strategică, care, în baza unei evaluări sistematice a riscurilor la inundații, propune măsuri de reducere a riscului la inundații la nivel local, în fiecare dintre zonele cu risc potențial semnificativ la inundații identificate și la nivel național. Programele de Măsuri reprezintă baza pentru planificarea operațională și investițională mai detaliată cu scopul de a reduce riscul la inundații. România este o țară cu risc semnificativ la inundații, cu Pagube Anuale Estimate de 1,72 miliarde Euro în cadrul celor 526 zone cu risc potențial semnificativ la inundații identificate. Având în vedere faptul că resursele financiare, dar și cele tehnice și instituționale sunt limitate, prioritizarea măsurilor de reducere a riscului la inundații, respectiv identificarea celor mai relevante și rentabile măsuri ce urmează a fi implementate cu prioritate are o importanță majoră. Prioritizarea, respectiv estimarea costurilor și beneficiilor aferente măsurilor trebuie să fie sistematice și suficient de detaliate pentru a putea lua decizii informate și întreprinde acțiuni în scopul inițierii și continuării implementării Directivei Inundații în România. Pagina 9 2. Cadrul Juridic Directiva cadru 2007/60/CE și Legea Apelor 107/1996 Răspunsul Uniunii Europene la numeroasele evenimente de inundații din anii ’90 și de la începutul acestui secol a fost elaborarea Directivei Inundații 2007/60/C.E., centrată pe ideea de management al riscului, prin asiguranrea cadrului legal pentru statele membre în vederea unei abordări a integrate și coordonate de evaluare și gestiune a riscului la inundații în cadrul districtului de bazin hidrografic al unității de management. Directiva Inundații oferă suficientă flexibilitate pentru ca statele membre să decidă care este cel mai potrivit mod de a o pune în aplicare, având în vedere istoricul şi contextul riscului la inundaţii în ţările respective. Directiva Inundaţii a intrat în vigoare în 2007 (2007/60/CE), în urma unui acord între Parlamentul European și Consiliul Europei. În calitate de stat membru al Uniunii Europene din 2007, România a implementat toate cele trei etape ale Directivei Inundații pentru Ciclul I. În anul 2016 au fost raportate Comisiei Europene primele Planuri de Management al Riscului la Inundaţii (P.M.R.I.) şi a fost lansată punerea lor în aplicare. Pentru Ciclul II de implementare al Directivei Inundații, România deja a finalizat (în septembrie 2019) Rapoartele de Evaluare Preliminară a Riscului la Inundații (E.P.R.I.) Ciclul II și a raportat zonele cu risc potențial semnificativ la inundații (A.P.S.F.R.), iar în 12 octombrie 2022 a raportat hărțile de hazard și hărțile de risc la inundații pentru Ciclul II. Directiva Inundații impune revizuirea și, dacă este necesar, actualizarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații o dată la șase ani. Directiva Inundații 2007/60/C.E. are ca obiectiv, în general, reducerea consecințelor negative asupra sănătății umane, mediului, patrimoniului cultural și activităților economice prin reducerea probabilității și/sau a impactului inundațiilor. Managementul eficient al riscului la inundaţii include măsuri din următoarele categorii: • Prevenire • Protecție • Pregătire • Refacere și evaluare Directiva Inundații încurajează implicarea activă a tuturor părților interesate relevante în vederea definirii de măsuri din toate categoriile de mai sus, în vederea elaborării Planurilor de Management al Riscului la Inundații la nivelul celor 11 Administrații Bazinale de Apă și la nivelul fluviului Dunărea. În plus, încurajează utilizarea infrastructurii verzi şi a soluţiilor bazate pe natură, pentru managementul riscului la inundații, și solicită o strânsă coordonare cu implementarea Directivei Cadru Apă. Legea Apelor 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, stabilește cadrul legal la nivel național pentru activitățile și responsabilităţile pentru managementul resurselor de apă la nivel naţional şi la nivel de bazin hidrografic. Prevederile Directivei Cadru Apă şi cele ale Directivei Inundaţii au fost transpuse în Legea Apelor 107/1996 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/8565). Ca urmare a schimbărilor de abordare a riscului la inundații, introduse prin Directiva Inundații, de la formele de acţiune defensive la cele de management al riscului la inundaţii, în 2010 o nouă Strategie Națională pentru Managementul Riscului la Inundații pe termen mediu și lung a fost adoptată în România. Strategia definește cadrul pentru coordonarea trans-sectorială a tuturor acţiunilor, în vederea prevenirii şi reducerii consecinţelor inudaţiilor asupra activităților socio - economice, vieţii şi sănătății oamenilor și mediului înconjurător. Organizarea managementului riscului la inundații În România, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (M.M.A.P.) este responsabil pentru elaborarea politicilor şi coordonarea activităţilor necesare pentru implementarea Directivei Inundații 60/CE/2007 Pagina 10 şi pentru raportare. Administrația Națională Apele Române (A.N.A.R.), cele 11 Administrații Bazinale de Apă (A.B.A.) și cu suportul tehnic al Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.) sunt responsabile pentru pregătirea informaţiilor ce trebuie raportate la Comisia Europeană. Managementul riscului la inundații necesită implicarea multor actori de pe diferite niveluri ale administrației publice (ministere şi instituţii sau autorităţi naţionale, regionale, judeţene sau locale). În acest sens, Strategia națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung stabilește rolurile, atribuțiile și responsabilitățile tuturor actorilor implicați în managementul riscului la inundaţii, inclusiv ale organizațiilor neguvernamentale și ale cetăţenilor. Deși M.M.A.P. și A.N.A.R. au un rol major în realizarea cerințelor de raportare ale Directivei Inundaţii, în acest proces, și ceilalți actori joacă un rol important în elaborarea, implementarea și/ sau monitorizarea programului de măsuri. Trei importante grupuri au un rol important în colaborarea inter - instituţională: (a) grupul de lucru naţional, format din experți desemnați de M.M.A.P. ca responsabili pentru implementarea Directivei Inundații (b) Consiliul Interministerial al Apelor , la nivel național și (c) Comitetele de Bazin , la nivel regional Consiliul Interministerial al Apelor are rolul de a coordona și monitoriza politicile și strategiile în domeniul resurselor de apă și al gestionării riscului de inundații, precum și de a stabili prioritățile și de a face propuneri pentru alocarea și mobilizarea resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităților stabilite. Acest comitet aprobă și monitorizează punerea în aplicare a Planurilor de Management al Riscului la Inundații și a Planurilor de Management al Bazinelor Hidrografice. În plus, acesta asigură colaborarea dintre instituții și facilitează schimbul de informații între acestea cu privire la punerea în aplicare a directivelor europene în domeniul apei, inclusiv comunicarea cu Comitetul directorilor de apă al Comisiei Europene și Grupul de experți în Managementul Apei din cadrul Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (I.C.P.D.R.), pentru implementare unitară şi coordonată a Directivei Cadru Apă şi Directivei Inundații. Comitetul de Bazin avizează planurile regionale în domeniul managementului resurselor de apă și al riscului la inundații şi informaţiile pentru implementarea Directivei Inundații, asigură colaborarea pentru elaborarea și actualizarea planurilor, monitorizează implementarea măsurilor propuse şi se asigură de informarea și consultarea publicului etc. Programul întâlnirilor Comitetelor de Bazin și toate informațiile şi datele întâlnirilor de consultare trebuie comunicate publicului cu cel puțin 30 de zile în avans. În procesul decizional, comitetele se consultă cu utilizatorii de apă, cu populația riverană direct implicată și publicul larg și încurajează implicarea activă a acestora. Pentru toate planurile propuse spre aprobare, se asigură participarea publicului la dezbateri și la documentele oficiale rezultate. Fiecare comitet este format din maximum 21 de membri numiți în condițiile Legii apelor nr.107/1996 și este prezidat de un președinte și un vicepreședinte, aleși prin vot deschis din partea membrilor, cu majoritatea simplă a membrilor comisiei, pe o perioadă de 4 ani. Pentru coordonarea internațională privind managementul riscului de inundații, România este în strânsă legătură cu țările vecine, în baza acordurilor bilaterale și multilaterale, și cu Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea. În primul ciclu de raportare, România a respectat întru totul cerințele pentru cursuri de apă transfrontaliere, așa cum sunt stipulate în Directiva Inundații. Pagina 11 3. Situația curentă a managementului riscului la inundații în România 3.1. Situația curentă privind lucrările de protecție împotriva inundațiilor la nivel național România deţine un sistem complex de lucrări hidrotehnice cu rol de gestionare cantitativă a resurselor de apă, constând în: - 182 baraje de categoria A și B ce realizează acumulări permanente sau nepermanente, cu folosințe complexe, majoritatea se află în administrarea sau deținute de Administrația Națională „Apele Române”, Hidroelectrica S.A., TMK (cele mai multe se află pe teritoriile administrate de A.B.A. Olt și A.B.A. Argeș-Vedea, cele mai puține pe teritoriul administrat de A.B.A. Crișuri iar A.B.A. Dobrogea-Litoral nu prezintă niciun baraj din această categorie), - 2.020 baraje de categoria C și D ce realizează acumulări permanente, nepermanente sau de tip polder, majoritatea fiind deținute sau aflate în administrarea unor instituții publce, - administrații, asociații, Consilii locale etc. (cele mai multe se află pe teritoriile administrate de A.B.A. Argeș-Vedea și de A.B.A. Prut-Bârlad iar cele mai puține pe teritoriile administrate de A.B.A. Jiu și A.B.A. Dobrogea-Litoral), - 3.063 diguri de apărare (zona geografică de vest a României prezinta un grad de indiguire mai ridicat, însă cele mai multe diguri se află pe teritoriile administrate de A.B.A. Olt, urmată de A.B.A. Banat și A.B.A. Prut-Bârlad, iar A.B.A. Argeș-Vedea este cel mai puțin îndiguită), - 128 derivaţii de ape mari ce permit tranzitarea/diminuarea unui volum de apă dintr-un curs de râu (acestea putând fi folosite pe perioada apelor mari pentru diminuarea volumului de apă și pe perioada de secetă pentru suplimentarea volumului de apă); cele mai multe astfel de lucrări se regăsesc pe teritoriul administrat de A.B.A. Crișuri, - 44 noduri hidrotehnice (cele mai multe se regăsesc pe teritoriul administrat de A.B.A. Argeș- Vedea), - regularizări de albii, apărări de maluri, praguri de fund, consolidări maluri și albii (în special pe teritoriul administrat de A.B.A. Dobrogea-Litoral). Acumulările de categoriile A, B, C și D și digurile existente pe teritoriul României au fost evaluate din punct de vedere al siguranței în exploatare prin aplicarea unitară pentru toate Administrațiile Bazinale de Apă a unei metodologii. În Anexele A, B și C se prezintă lucrările de apărare împotriva inundațiilor – baraje categoria de importanță A și B, C și D, diguri. Ca şi în cazul barajelor, a fost elaborată o metodologie pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a digurilor de apărare bazată pe 5 criterii, constând în: starea tehnică şi funcţională, importanţa socio-economică, conformitatea cu legislaţia în vigoare, evenimente/incidente/accidente şi modul de refacere/remediere a digurilor, aprecieri privind siguranţa globală a digului de tip expert judgement. Pentru a realiza o prioritizare a digurilor din punct de vedere al exploatării în siguranţă, s- a calculat un indice global de siguranţă, cu valori posibile situate între 0 si 100, rezultat prin însumarea produselor dintre punctajul corespunzător fiecărui criteriu de evaluare (valori cuprinse între 0 si 100) ponderat cu un anumit factor. 3.2. Evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.) cu definirea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații (A.P.S.F.R.) O primă acțiune în implementarea Directivei Inundații în primul Ciclu din România a avut loc în februarie 2010 și a constat în desemnarea autorităților responsabile. Pentru a îndeplini cerințele Directivei Inundații, România a desemnat 12 unități de management, 11 reprezentate de fiecare Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.) și una corespunzătoare fluviului Dunărea. La nivelul fiecărei unități de management, România elaborează studii suport și întocmește rapoarte pentru cele trei Pagina 12 etape ale Directivei Inundații – Evaluarea preliminară a riscului la inundații, Realizarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații, Elaborarea planurilor de management al riscului, cu actualizare la fiecare 6 ani. În cadrul Directivei sunt evaluate diferite surse de inundare , incluzând inundații din sursă fluvială, viituri rapide, inundații în mediul urban (pluviale) și din surse marine în zonele de coastă. De asemenea, pagubele produse în timpul inundațiilor diferă semnificativ de la o zonă la alta. Prin urmare, este necesar, în temeiul articolului 4 și al articolului 13 alineatul (1) litera (a) și al articolului 13.1.b să se cartografieze zonele de risc din toate sursele aferente unităților de management. Identificarea inundațiilor istorice semnificative din România reprezintă o activitate ce răspunde articolului 4 al Directivei Inundații 2007/60/C.E., care “solicită tuturor statelor membre o descriere a inundațiilor care au survenit în trecut și care au avut impact negativ asupra sănătății umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice și pentru care probabilitatea de apariție a unor evenimente viitoare similare este încă relevantă, incluzând informații referitoare la zonele inundate precum și o evaluare a efectelor negative pe care acestea le-au produs”. În etapa de evaluare preliminară a riscului la inundații s-au analizat sursele posibile de inundații – fluvial, pluvial, subteran, marin, funcție de condițiile specifice ale fiecărui din cele 11 bazine/spații hidrografice și ale fluviului Dunărea. Pentru detalii a se consulta site-ul Institutului Național de Hidrologie și Gospodăriea Apelor (https://www.hidro.ro/evaluarea-preliminara-a-riscului-la- inundatii-rapoarte/). Analiza a urmărit și identificarea sursei, mecanismului și caracteristicilor inundațiilor semnificative recente (conform Art. 4), elementele celor trei categorii fiind ilustrate în Tabelul 1, cu posibilitatea ca un eveniment să fie caracterizat de mai multe surse/mecanisme. Tabelul 1. Surse, mecanisme și caracteristici ale inundațiilor Sursă Mecanism Caracteristici Fluvială Depășirea capacității Viitură rapidă (flash flood) Pluvială de transport a albiei Viitură de primăvară datorată Apă subterană Depășirea topirii zăpezii Marină infrastructurii de Viitură cu dezvoltare (timp de Barare artificială, sistemul de apărare creștere) rapidă, alta decât canalizare Distrugerea infrastructurii de viitura rapidă apărare Viitură cu timp de creștere mic Blocare / Viitură cu timp de creștere restricționare mediu Viitură cu niveluri remarcabile În etapa de Evaluare Preliminară a Riscului la Inundații Ciclul I s-au identificat 36 evenimente istorice semnificative pe râurile interioare și 3 pe fluviul Dunărea, pentru perioada 1970 – 2010, având la bază criterii hidrologice și de volum al pagubelor. În consecință au fost identificate și raportate la Comisia Europeană 375 de zone A.P.S.F.R. pe râurile interioare și 24 pentru fluviul Dunărea (din care o zonă este de tip litoral), cu o lungime totală de 17.520 km (sectoare cursuri de apă), în martie 2012. Ulterior, anumite zone A.P.S.F.R. au fost eliminate sau unite și a rezultat un număr de 373 de zone cu risc potențial semnificativ la inundații. Față de Ciclu I în care au fost identificate inundații istorice semnificative din sursă fluvială, în Ciclul II a fost luată în considerare și analizată și sursa pluvială a inundațiilor, identificând zonele urbane afectate în perioada 2010-2016 de ploi torențiale cumulate și cu creșteri de debite care au dus la producerea de pagube însemnate în localitățile respective, și ale căror efecte au fost, în general, amplificate de funcționarea deficitară a sistemelor de canalizare. Spre deosebire de Ciclul I de implementare a Directivei Inundații 2007/60/CE, când au fost analizate inundații istorice petrecute într-o perioada mai îndepărtată față de momentul prezent, pentru care nu