Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / PMRI_Ciclul_II_RO1000_Dunarea_2023.pdf

I (dată în folosinţă în anul 1986 cu un volum de 830 mil. m3). Aceste lacuri nu au volume de atenuare a viiturilor. Majoritatea lacurilor şi bălţilor naturale sunt localizate în lunca inundabilă a fluviului. Lacurile naturale din Lunca Dunării au o mare diversitate genetică. Dezvoltarea lor este bazată pe formarea reţelei hidrografice şi pe procesele de sufozie mecanică şi acumulare eoliană a nisipurilor. Procesul de alimentare a acestor lacuri este strâns legat de regimul hidrologic al fluviului, de condiţiile hidrogeologice şi de aportul cursurilor de apă care se varsă în acestea. Inundaţiile care se produc în lunca neîndiguită asigură umplerea şi întreţinerea cu apă a depresiunilor lipsite de un bazin de recepţie propriu. Prezenţa stratului freatic aproape de suprafaţă (0-2 m adâncime) contribuie la menţinerea apei lacurilor din luncă. Atât procesul de umplere cu apă a lacurilor, cât şi procesul de aluvionare a cuvetelor lacustre sunt dependente şi de durata menţinerii nivelurilor maxime ale Dunării. Aceste lacuri se găsesc pe teritoriile administrate de Administraţiile bazinale de apă Jiu, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa şi Dobrogea – Litoral. Apele subterane din zona de studiu sunt reprezentate atât de acvifere freatice (cu nivel liber) cât şi de acvifere de adâncime (cu nivel ascensional). Acestea constituie corpuri de apă subterană, identificarea şi delimitarea lor făcându-se conform prevederilor Directivei Cadru Apă 60/2000/EC. În lungul fluviului Dunărea au fost delimitate un număr de 10 corpuri de apă subterană, dintre care 4 corpuri sunt de tip poros permeabil delimitate în depozite de vârstă cuaternară şi hologenă, 4 corpuri de tip fisural-carstic, delimitate în depozite de vârstă triasică, 2 corpuri de tip carstic-fisural delimitat în depozite de vârstă jurasică – cretacică. Conform Planului de management actualizat (2021) al Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, spațiului hidrografic Dobrogea și apele costiere, al III-lea ciclu de planificare 2022 – 2027, pe setorul românesc al fluviului Dunărea au fost identificate 112 corpuri de apă de suprafață și 10 corpuri de apă subterană. Caracterizarea stării corpurilor de apă de suprafață s-a realizat prin evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic și stării chimice iar corpurile de apă subterană s-au caracterizarea prin evaluarea stării cantitative și stării chimice. În tabelul 4 sunt redate rezultatele evaluării stării ecologice / potențialului ecologic aferente celor 112 corpuri de apă de suprafață. În urma evaluării stării cantitative și a stării chimice a corpurilor de apă subterană aferente teritoriului riveran al fluviului Dunărea a rezultat faptul că toate corpurile de apă subterană sunt în stare cantitativă bună și în stare calitativă (chimică) bună. Reprezentarea pe hartă a stării ecologice / potențialul ecologic și starea chimică globală a corpurilor de apă de suprafață pentru fluvial Dunărea în sectorul romînesc se regăsește în capitolul 6 Monitorizarea şi caracterizarea stării apelor al documentului menționat și datele sunt disponibile la www.rowater.ro. Pagina 17 | I N U N D A T I I . R O  MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 19 Tabelul 4. Rezultatele evaluării stării ecologice/potențialului ecologic și a stării chimice la nivelul fluviului Dunărea Numărul Starea ecologică / potențial ecologic Starea chimică corpurilor Nu ating starea Foarte bună Bună Moderată Slabă Proastă Bună de apă chimică bună 112 83 - 18 5 6 112 - Biodiversitatea zonei riverane fluviului Dunărea pe sectorul românesc este foarte bogată, datorită unui mozaic de habitate diferite, dezvoltate pe o geomorfologie variată. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de păduri de fag, gorun, în amestec cu alte specii de foioase, cătină roşie, stejar pufos, cer, gârniţă, arţarul tătăresc, păducelul, lemnul câinesc, măceşul, etc. În lunca Dunării se întâlnesc păduri aluviale, cu o importanţă ecologică deosebită, de arin negru, frasin, salcie, plop, mojdrean, stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm de câmp, plop alb, plop negru, răchită, răchită albă, cer, gârniţă, cărpiniţă, sparanghel sălbatic, salcâm, salcie plângătoare, plop tremurător, plop hibrid, corcoduş, dud alb, tei, ulm, soc negru, măceş etc. Tufărişurile sunt reprezentate de specii precum cătina roşie şi cătina mică. Vegetaţia palustră, cantonată în microdepresiunile cu apă permanentă, în canalele colmatate sau în lungul apelor curgătoare, pe aluviunile permanent umede sau băltite, este reprezentata de stuf, papură, trestie, pipirig, rugină, sânziene de apă, etc. Speciile de amfibieni şi reptile sunt reprezentate de tritonul cu creastă dobrogean, izvoraşul cu burta roşie (specii de interes comunitar), broasca mare de lac, broasca mică de lac, şopârla de iarbă, guşterul, şarpele de apă, şarpele rău, şarpele de alun, buhaiul de baltă cu burta roşie, ţestoasa de uscat dobrogeană şi ţestoasa de apă. Pâlcurile de pădure reprezintă teritoriul de cuibărit pentru specii ca dumbrăveanca, silvia porumbacă, presura de grădină, sfrâncioc cu frunte neagră, fâsă de câmp, sfrâncioc roşiatic, codobatura albă şi cea galbenă, pupăza, cucul, porumbelul gulerat, privighetoarea roşcată, silvia mică, cea de câmp, cea de zăvoi şi cea cu capul negru, pitulicea mică, muscarul sur, cinteza de pădure, sticletele, botgrosul, presura sură, presura galbenă, cănăraşul, florintele, câneparul, acvila ţipătoare mică, şorecarul mare, etc. Avifauna zonei este bogată, fiind reprezentată prin specii care cuibăresc, precum pescăraşul albastru, pasărea ogorului, dumbrăveanca, stârcul de noapte, cormoranul pitic, presura de munte, presura bărboasă, rândunica roşcată, drepneaua mare, pietrarul mediteranean, lăstunul de stâncă şi prin specii migratoare ca chirighiţa cu obraz alb, chirighiţa neagră, lebăda de iarnă, loptătarul, chira cu fruntea albă, chira de baltă, fluierarul cu picioare verzi şi cu picioare roşii, fugaciul de ţărm, sitarul de mal, fugaciul roşcat, nagâţul, fluierarul de zăvoi, culicul mare, fugaciul mic, becaţina mare, prundăraşul gulerat mare, fugaciul pitic, fluierarul negru, stârci, egrete, raţe, lişiţe, pescăruşi, lopătari, culici, cormorani, corcodei, lebedele etc. Ihtiofauna zonei este bine reprezentată de specii de interes conservativ european precum cegă, scrumbia de Dunăre, avatul, zvârluga, porcuşorul de nisip, ţiparul, sabiţa, boarea, răspărul, pietrarul, fusarul, ghiborţul de râu. Alte specii de peşti identificate în cadrul sitului sunt ştiuca, babuşca, cleanul, văduviţa, obletele, plătica, morunaşul, somnul, sabiţă, crap, caras, lin, biban, şalău etc. Bibanul, şalău şi carasul fiind specii de apă stătătoare şi lin curgătoare şi-au găsit în zona Lacurilor de acumulare Porţile de Fier condiţii prielnice de trai şi reproducere iar plătica şi babuşca, fiind peşti generativ-limnofili, şi-au găsit condiţii prielnice doar de reproducere. Conform Registrului zonelor protejate1 dar și a unelor informații actualizate, după caz, în zona riverană a fluviului Dunărea pe sectorul românesc situația zonelor protejate este următoarea: - Zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării: în anul 2019 au fost inventariate 263 captări de apă pentru potabilizare. În funcție de sursa de alimentare cu apă au rezultat: o 16 captări de apă din sursele de suprafaţă pentru populației; o 247 captări de apă din sursele subterane pentru potabilizare (din care 222 pentru alimentarea cu apă a populației și 25 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare). Volumul total de apă pentru potabilizare 1 Registrului zonelor protejate este elaborat de Administrația Națională „Apele Române” și este întocmit art. 6 a Directivei Cadru Apă. Acest registru include următoarele categorii de zone protejate: zone protejate pentru captările de apă destinate potabilizării, zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic, zone protejate pentru habitate şi specii unde apa este un factor important, zone vulnerabile la nitraţi și zone sensibile la nutrienţi, zone pentru îmbăiere. Pagina 18 | I N U N D A T I I . R O 20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 captat din sursele de suprafaţă a fost de 21.971,44 mil.m3, iar cel din sursele subterane a fost de 102.402,87 mil.m3. - Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic: zonele în care se practică pescuitul comercial pe baza capturilor semnificative ale speciilor de pești de apă dulce interioară (crap, caras, plătică, morunaș, mreană, babușcă, roșioară, bâtcă, avat, somn, șalău, știucă, biban, lin, săbiță, novac, cosaș, ciprinide asiatice, scrumbie de Dunăre) raportate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în anul 2019 sunt Delta Dunării și fluviul Dunărea; - Zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde apa este un factor important: ariile naturale protejate care au legătură cu apa identificate au fost grupate în 18 zone (46 de arii protejate) pentru protecţia habitatelor şi speciilor dependente de apă. Suprafaţa acesteia este aproximativ 12.094 km2. În ceea ce privește corpurile de apă subterană, toate cele 4 corpuri de apă subterană freatică, un număr de 5 au fost identificate cu dependență probabilă de ecosisteme terestre din 13 situri de importanță comunitară. Traversând toate formele de relief fluviului Dunărea a favorizat instituirea unor arii protejate în imediata apropiere a sa, dintre acestea evidenţiindu- se cele trei arii protejate, din trei sectoare diferite ale Dunării, respectiv: Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. La acestea se adaugă alte rezervaţii şi arii protejate de dimensiuni mai mici, majoritatea incluse în cele trei arii protejate de mai sus, precum şi o serie de parcuri naturale şi naţionale (de exemplu: Parcul Natural Comana, Parcul Naţional Munţii Măcin, Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior). - Zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți: datorită poziţionarea României în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea şi bazinul Mării Negre, cât şi necesitatea protecţiei mediului în aceste zone, România a declarant întregul său teritoriu ca zonă sensibilă la nutrienți - Zone pentru îmbăiere – zonă de îmbăiere este localizată în orașul Tulcea (Lacul Ciuperca). Caracteristici sociale și economice Din punct de vedere administrativ, zona riverană fluviului Dunărea cuprinde 139 de unităţi administrativ teritoriale din judeţele Brăila, Constanţa, Galaţi, Tulcea (aparţinând regiuni de dezvoltare Sud-Est), Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman (aparţinând regiuni de dezvoltare Sud-Muntenia), Dolj, Mehedinţi, Olt (aparţinând regiuni de dezvoltare Sud-Vest Oltenia) şi Caraş-Severin (aparţinând regiuni de dezvoltare Vest). În cele 139 de unităţi administrativ teritoriale se găsesc 341 de localităţi din care 11 sunt municipii, 10 sunt oraşe (în a căror componenţă intră pe lângă localităţile de reşedinţă şi un număr de 18 sate) şi 117 de comune (având în componenţă pe lângă localităţile de reşedinţă şi 185 de sate). Populaţia totală aferentă celor 139 de unităţi administrativ teritoriale riverane fluviului Dunărea era, conform recensământului din 2011, de 1.292.115 locuitori (reprezentând 6,4 % din populaţia totală a României), din care 886.839 locuitori în mediul urban (69 %) şi 405.276 locuitori în mediul rural (31 %). Zona riverană fluviului Dunărea aparţine predominant mediului rural, fiind ocupat cu terenuri agricole (arabil, păşuni, fâneţe, vii şi pepiniere viticole, livezi şi pepiniere pomicole) - 57% din suprafaţa totală a zonei riverane fluviului Dunărea (Anexa 3). Terenurile arabile ocupă cea mai mare suprafaţă (49% din suprafaţa totală a zonei riverane fluviului Dunărea), pe care se cultivă în special porumb boabe, grâu, secară, floarea soarelui, legume şi cartofi. Restul suprafeţei de 43% din suprafaţa totală a zonei riverane fluviului Dunărea este ocupată cu ape, bălţi (54%), păduri şi altă vegetaţie forestieră (31%), construcţii (7%), terenuri degradate şi neproductive (4%) şi căi de comunicaţii şi căi ferate (4%). Activitatea economică a zonei riverane fluviului Dunărea este reprezentată în special de activităţile din domeniul agricol, precum cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor. Activităţile industriale sunt concentrate în special în apropierea zonelor urbane şi sunt reprezentate de industria chimică, producţia şi prelucrarea metalelor, industria prelucrării hârtiei şi a lemnului, gestionarea deşeurilor şi a apelor uzate, producţia de energie electrică, industria alimentară etc. Infrastructura rutieră şi feroviara existentă în zona riverană fluviului Dunărea ocupă cca. 1% din suprafaţa totală a unităţilor administrativ teritoriale riverane fluviului Dunărea. Reţelele stradale au ponderea cea mai mare (41% din lungimea totală a infrastructuri rutiere), fiind urmate de drumurile comunale (20% din lungimea totală a infrastructuri rutiere), drumurile naţionale (19% din lungimea totală a infrastructuri rutiere), drumurile judeţene (15% din lungimea totală a infrastructuri Pagina 19 | I N U N D A T I I . R O  MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 21 rutiere), drumuri europene (4% din lungimea totală a infrastructuri rutiere) şi autostrada A2 Bucureşti-Constanţa „Autostrada Soarelui” (1% din lungimea totală a infrastructuri rutiere). Reţeaua feroviară reprezintă circa 12% din lungimea totală a căilor de comunicaţie şi cuprinde porţiuni din magistralele 700 Bucureşti Nord–Galaţi, 800 Bucureşti Nord– Mangalia şi 900 Jimbolia–Bucureşti Nord. Regiunea este deservită de aeroportul ''Delta Dunării'' Tulcea situat la 15 km faţă de Municipiul Tulcea iar, la Feteşti, se găseşte Baza Aeriană 86 Feteşti cu regim militar. Transportul naval reprezintă o ramură importantă fiind asigurată de cea mai importantă cale navigabilă din România, pe o lungime de 1.691 km din care 1.075 km Dunărea navigabilă internaţională, 524 km braţele navigabile ale Dunării şi 92 km căi navigabile artificiale (canalele Dunărea – Marea Neagră şi Poarta Albă - Năvodari).. Principalele porturi fluviale în partea românească, din acest sector sunt: Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi şi Cernavodă. Porturile fluvio-maritime - Galaţi, Brăila, Tulcea - sunt porturi interioare cu tradiţie, situate la intersecţia celor doua tipuri de cai navigabile, maritimă şi fluvială. Cele două amenajări hidrotehnice Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II asigură şi condiţii de navigaţie. În ceea ce priveşte punctele de traversare a Dunării pe sectorul românesc, acestea sunt: podul Giurgiu – Ruse, punct de trecere a frontierei România – Bulgaria (rutier şi feroviar), podurile Feteşti – Cernavodă (rutier şi feroviar), podul Calafat – Vidin (rutier şi feroviar), podul Giurgeni - Vadul Oii (rutier) şi barajul Porţile de Fier I (rutier), punct de trecere a frontierei între România şi Serbia. Un alt mod de trecere a Dunării este realizat prin traversarea cu bacul: la Moldova Veche, Sviniţa şi Orşova între România şi Republica Serbia, la Calafat, Bechet, Turnu Măgurele, Giurgiu, Olteniţa şi Călăraşi între România şi Republica Bulgaria şi pe teritoriul României: la Brăila, Galaţi şi Tulcea. Principalele zone de recreere din zona riverană fluviului Dunărea sunt reprezentate de ariile protejate, parcurile din zonele urbane şi siturile arheologice. Pe teritoriul zonei riverane fluviului Dunărea se găsesc 248 unităţi de cazare (la nivelul anului 2013). Cele mai multe dintre acestea se găsesc în perimetrul ariilor protejate Cursul Dunării (între Baziaş şi Porţile de Fier) şi Delta Dunării, iar restul sunt situate de regulă în zonele urbane sau în vecinătatea acestora. În zona riverană fluviului Dunărea există 762 situri arheologice, situate pe teritoriul a 109 unităţi administrativ teritoriale conform Repertoriul Arheologic Naţional, din care 302 sunt considerate monumente istorice. Cele mai multe se găsesc în unităţile administrativ teritoriale ale judeţelor Constanţa şi Caraş -