Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / PMRI_Ciclul_II_RO1000_Dunarea_2023.pdf

elaţii de încălecare de vârstă alpină; - Platforma Scitică reprezentată de unitatea geologică a Depresiunii Pre-Dobrogene unde este situată Delta Dunării. Construcţia actuală a Deltei Dunării s-a făcut în cursul Pleistocenului Superior şi în Holocen, în cursul mai multor faze de progradare şi regresiune, caracterizate prin formarea unor lobi succesivi (Panin, 1989). Proprietăţile hidrofizice ale solului sunt un factor esenţial în circuitul apei, cu influenţă asupra infiltraţiei, scurgerii de suprafaţă şi a pierderii apei prin evaporaţie. Prezintă o importanţă deosebită textura şi structura, acestea influenţând puternic infiltraţia. Solurile dominante întâlnite în valea Dunării, aparţin următoarelor clase: - protisoluri şi antrisoluri cu tipurile erodisoluri, litosoluri, nisipuri, protosoluri aluviale, psamosoluri, soluri aluviale, stâncărie, cu textură de la argiloasă până la nisipolutoasă întâlnite în lungul cursurilor de apă şi la vărsarea Dunării în Marea Neagră; - hidrisoluri de tipul gleiosol cu textură de la argiloasă până la nisipoasă întâlnite în special în Balta mare a Ialomiţei, Balta mare a Brăilei şi Delta Dunării; - clase suplimentare (ape) cu tipurile lacuri şi bălţi, mlaştini întâlnite în lunca Dunării şi în Deltă; - cernisoluri cu tipurile cernoziom, rendzine, kastanoziom, cu textură de la argiloasă până la nisipolutoasă întâlnite, pe suprafeţe restrânse la est de Balta mare a Ialomiţei şi Balta mare a Brăilei şi în Delta Dunării - luvisoluri cu tipurile preluvosol şi luvosol cu textură de la lutoasă până la nisipoasă întâlnite în special în zona lacului de acumulare Porţile de fier II, dar şi pe zone restrânse în zona lacului de acumulare Porţile de Fier I - cambisoluri cu tipurile districambosol şi eutricambosol cu textură de la argiloasă până la lutoasă întâlnite în zona lacului de acumulare Porţile de Fier I - histisoluri de tipul histosol cu textură lutoargiloasă sau lutoasă întâlnite, pe areale restrânse în Delta Dunării; - salsodisoluri de tipul solonceac cu textură de la lutoargiloasă până la nisipoasă întâlnite, pe areale restrânse în Delta Dunării. Clima fluviului Dunărea în cursul inferior are în ansamblu caracter temperat-continental, peste care se suprapun influenţele generate de anumite tipuri de circulaţie a maselor de aer: influenţe oceanice şi submediteraneene, determinate de ciclonii de pe Atlantic şi cei de pe Mediterană, cu frecvenţă mai mare în sectorul de defileu şi în sud-vestul Olteniei, dar şi în aval până aproape de Giurgiu; influenţe de ariditate, generate de anticiclonii euro-asiatici, resimţite, mai ales, în sectorul Turnu Măgurele-Tulcea, dar şi dincolo de acestea, spre cele două extremităţi (până la Drobeta-Turnu Severin spre vest şi până la Sulina, spre est); influenţe pontice, generate de ciclonii mediteraneeni şi de pe Marea Neagră cu evoluţie retrogradă, mai pregnante în Delta Dunării, dar şi mai spre vest, în sectorul de Bălţi. Valorile medii anuale ale radiaţiei solare globale totalizează circa 120 kcal/cm 2 în Defileul Dunării fiind cele mai mici din tot cursul fluviului; >127,5 kcal/cm2 pe suprafaţa luciului apei, a luncii şi a teraselor (zona Câmpiei Române); >135 kcal/cm2 în sectorul fluvio–maritim, sub influenţa suprafeţelor de apă din Delta Dunării şi Marea Neagră, fiind cele mai mari din ţară. Fenomenul este în legătura directă cu durata mare de strălucire a Soarelui din cursul unui an, care în defileu este sub 2.100 ore (la Orşova ajunge la 1.911 ore) iar în sectorul cel mai sudic al fluviului este 2.250÷2.500 ore, fenomen specific zonelor de litoral, caracterizat prin descendenţa maselor de aer sub influenţa luciilor de apă. Contrastele termice dintre iarnă şi vară sunt mai atenuate (cu 2 – 3 0C) în sectorul vestic de defileu unde influenţa fluviului este dublată de influenţele submediteraneene (comparativ cu cel estic, de ariditate): ele cresc cu circa 2 – 3 0C în sectorul estic cu influenţe continentale de ariditate şi sunt din nou atenuate cu circa 2 0C în cel deltaic, datorită influenţelor pontice; de asemenea, fenomenele de îngheţ sunt mai întârziate toamna. Deasupra fluviului şi în teritoriul limitrof există o umezeală relativă ridicată a aerului (76% media anuală): vaporii de apă rezultaţi sunt difuzaţi, prin intermediul brizelor deasupra uscatului limitrof pe circa 4 - 5 km distantă în interiorul Câmpiei Romane devenind astfel, o sursă permanentă de umezire a aerului. Pagina 14 | I N U N D A T I I . R O 16 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 Precipitaţiile cresc din amonte în aval, astfel în zona defileului fiind sub influenţa creşterii altitudinii munţilor limitrofi (care amplifică procesele frontale de dezvoltare a convecţiei termice şi activitatea ciclonică) acestea înregistrează valori de 610 mm la Moldova Veche, 625 mm la Berzasca şi 725 mm la Orşova. Apoi pe restul traseului valorile precipitaţiilor descresc ca în urma atenuării influenţei aerului maritim, de la vest la est şi a creşterii în acelaşi sens a gradului de continentalism înregistrând valori de 700 mm la Drobeta-Turnu Severin, 571 mm la Calafat, 552 mm la Corabia, 535 mm la Turnu Măgurele şi 507 mm la Călăraşi. De aici precipitaţiile scad sub 475 mm în sectorul de Bălti (Feteşti 470 mm, Cernavodă 445 mm, Hârşova 436 mm) ca o consecinţă a slăbirii convecţiei termice deasupra apei, rămânând asemănătoare pe tronsonul Galaţi (458 mm) – Isaccea (445 mm) şi scad sub 445 mm în sectorul deltaic (Tulcea 442 mm, Gorgova 410 mm) şi chiar sub 350 mm în zona litorală (Sulina 343 mm). Fluviul Dunărea colectează direct şi indirect prin Tisa, apele majorităţii râurilor din România (98% din suprafaţa ţării) cu excepţia unor râuri din Dobrogea, care se varsă în Marea Neagră sau în lacurile litoralului mării. Reţeaua hidrografică a bazinului hidrografic Dunărea (Anexa 2), de pe teritoriul României, este format din 179 cursuri de apă cadastrate fără afluenţii de ordinul 1 (Nera, Cerna, Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa, Siret şi Prut) cu o lungime totală de 4.540 km şi care drenează o suprafaţă de 33.250 km2, densitatea reţelei hidrografice fiind de 0,149 km/km2, faţă de media pe ţară de 0,33 km/km2. Din punct de vedere al resursei de apă, Fluviul Dunărea are la intrarea în ţară un stoc mediu de 174 mld.m3/an ar putea fi cea mai bogată sursă de apă. Caracterul său internaţional impune anumite limitări în utilizarea apelor sale şi din acest motiv se consideră ca resursă numai jumătate din volumul mediu multianual scurs pe Dunăre în secţiunea Baziaş, adică cca. 87 mld.m3. Raportul dintre debitele minime şi maxime variază între 1/5 şi 1/8. În prezent, reţeaua hidrometrică naţională a fluviului Dunărea pe sectorul românesc cuprinde 38 de staţii hidrometrice (Anexa 2), uniform amplasate pe tot cursul Dunării până la intrarea în deltă şi 68 în interiorul Deltei Dunării. Monitorizarea regimului scurgerii de apă, aluviuni şi săruri, precum şi a morfologiei albiei Dunării, a braţelor acesteia şi a reţelei de gârle şi canale din Delta Dunării se realizează, printr-un program complex de observaţii şi măsurători hidrometrice complete de către staţiile hidrologice ce aparţin Administraţiilor Bazinale de Apă Jiu, Argeş-Vedea şi Dobrogea-Litoral, respectiv: Staţia Hidrologică Drobeta Turnu Severin (tronsonul Baziaş – Calafat), Staţia Hidrologică Giurgiu (tronsonul Bechet – Chiciu Călăraşi şi Călăraşi), Staţia Hidrologică Cernavodă (tronsonul aval Chiciu Călăraşi – Grindu), Staţia Hidrologică Tulcea (tronsonul Isaccea – Ceatal Izmail şi interiorul Deltei Dunării), Staţia Hidrologică Sulina (tronsonul Crişan – Sulina Gură şi delta maritimă a braţului Sulina) Debitul mediu multianual al fluviului nu are o valoare constantă (tabelul 1), aceasta depinzând de lungimea perioadei de timp luată în considerare. Astfel conform celor prezentate în lucrarea Dunărea între Baziaş şi Ceatal Izmail editată în anul 1967, debitul mediu multianual la postul hidrometric Orşova era de 5.420 m3/s pentru un interval de calcul de 122 ani şi de 5.390 m3/s, dacă intervalul de calcul era de 42 ani (1921-1962). Alte studii ulterioare dau valori diferite pentru debitele medii multianuale. Tabelul 1. Debite medii multianuale ale fluviului Dunărea la principalele stații hidrometrice Debite medii multianuale Staţie hidrometrică Element hidrografic Perioadă de analiză m3/s)) (m Baziaş Fluviul Dunărea 1976 - 2019 5380 Orşova Fluviul Dunărea 1838 - 2019 5451 Drobeta - Turnu Severin Fluviul Dunărea 1971 - 2019 5370 Gruia Fluviul Dunărea 1932 - 2019 5503 Corabia Fluviul Dunărea 1931 - 2019 5694 Giurgiu Fluviul Dunărea 1931 - 2019 5945 Olteniţa Fluviul Dunărea 1931 - 2019 6052 Chiciu Călăraşi Fluviul Dunărea 1931 - 2019 6077 Pagina 15 | I N U N D A T I I . R O  MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 17 Debite medii multianuale Staţie hidrometrică Element hidrografic Perioadă de analiză m3/s)) (m Cernavodă Braţul Dunărea Veche 1960 - 2019 2397 Vadu Oii Fluviul Dunărea 1931 - 2019 6162 Smârdan Braţul. Macin 1966 - 2019 702 Brăila Fluviul Dunărea 1931 - 2019 6078 Isaccea Fluviul Dunărea 1976 - 2019 6493 Ceatal Izmail Fluviul Dunărea 1921 - 2019 6437 În cei mai mulţi ani, la sfârşitul primăverii se declanşează ploile de primăvară care pot genera viituri prin intensitatea lor sau prin suprapunerea apelor mari de primăvară rezultate din topirea zăpezilor. Uneori pot avea loc în continuarea lor, sau pot forma valuri de viituri (doua sau mai multe). Trecerea de la apele mari de primăvară la viiturile de primăvară se determină analizând sursa acestora: topirea zăpezii, alimentarea mixtă, alimentarea exclusivă din ploi. La începutul perioadei de vară, în condiţiile unor situaţii climatice şi hidrologice deosebite, pot apărea viituri de vară în continuarea celor de primăvară. Urmărind variaţia cronologică a debitelor maxime lunare se poate observa că scurgerea maximă (tabelul 2) prezintă caracteristica generală a hidrografului tip, iar valorile cele mai mari se înregistrează cu precădere în lunile aprilie-mai. De asemenea, se poate observa şi o tendinţă de creştere în timp a valorilor maxime înregistrate în lunile martie şi aprilie şi de descreştere în lunile mai şi iunie. Tabelul 2. Debite maxime ale fluviului Dunărea la principalele stații hidrometric Luna și an Staţie hidrometrică Element hidrografic Perioadă de analiză Debite maxime (m3/s) producere Baziaş Fluviul Dunărea 1976-2019 15800 IV.2006 Orşova Fluviul Dunărea 1838-2019 15900 IV.1895 Drobeta - Turnu Severin Fluviul Dunărea 1971-2019 15800 IV.2006 Gruia Fluviul Dunărea 1932-2019 15800 IV.2006 Corabia Fluviul Dunărea 1931-2019 16000 IV.2006 Giurgiu Fluviul Dunărea 1931-2019 16300 IV.2006 Olteniţa Fluviul Dunărea 1931-2019 16200 IV.2006 Chiciu Călăraşi Fluviul Dunărea 1931-2019 16200 IV.2006 Cernavodă Braţul Dunărea Veche 1960-2019 7000 IV.2006 Vadu Oii Fluviul Dunărea 1931-2019 16200 IV.2006 Smârdan Braţul. Macin 1966-2019 2080 V.1980 Brăila Fluviul Dunărea 1931-2019 15800 IV.2006 Isaccea Fluviul Dunărea 1976-2019 16940 VII.2010 Ceatal Izmail Fluviul Dunărea 1921-2019 15900 IV.2006 În general, în decursul unui an, scurgerea minimă (tabelul 3) pe Dunăre se înregistrează la începutul primăverii, toamna sau iarna, iar cele mai mici valori ale debitelor se produc în iernile cu temperaturi foarte scăzute, când sunt influenţate de evoluţia formaţiunilor de gheaţă. Pagina 16 | I N U N D A T I I . R O 18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. Vol.12 bis/00.X.2023 Tabelul 3. Debite minime ale fluviului Dunărea la principalele stații hidrometrice Debite Perioadă de Luna și an Staţie hidrometrică Element hidrografic minime analiză producere (m3/s) Baziaş Fluviul Dunărea 1976 - 2019 1400 I.1985 Orşova Fluviul Dunărea 1838 - 2019 1010 I.1985 Drobeta - Turnu Severin Fluviul Dunărea 1971 - 2019 1060 X.1985 Gruia Fluviul Dunărea 1932 - 2019 990 I.1985 Corabia Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1350 I.1954 Giurgiu Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1485 I.1954 Olteniţa Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1490 I.1954 Chiciu Călăraşi Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1530 I.1947 Cernavodă Braţul Dunărea Veche 1960 - 2019 226 XII.2011 Vadu Oii Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1540 I.1947 Smârdan Braţul. Macin 1966 - 2019 34.6 IX.1992 Brăila Fluviul Dunărea 1931 - 2019 1024 VI.1942 Isaccea Fluviul Dunărea 1976 - 2019 1970 IX.2003 Ceatal Izmail Fluviul Dunărea 1921 - 2019 1440 X.1921 Pe fluviul Dunărea există 2 acumulări permanente situate pe teritoriul Administraţiilor Bazinale de Apă Banat şi Jiu. Cele 2 lacuri de acumulare sunt Porţile de Fier I (realizat în anul 1972 cu un volum total de 2400 mil. m 3) şi Porţile de Fier I