Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO10_Siret_2019.pdf

cesar actualizată și raportată la C.E. conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etape de implementare ale Directivei Inundații și termene de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în bazinul hidrografic Siret conform articolului 4 al Directivei; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Siret, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospsodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Siret către către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediu GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul A.B.A. Siret de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediu GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă (figura 2.1 - A.B.A. Someș- Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș- Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari; 4   Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție;  Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor;  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Romane"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Romane"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a bazinului hidrografic Siret 3.1 Context fizico-geografic Spaţiul hidrografic aferent Administrației Bazinale de Apă Siret se suprapune parțial bazinului hidrografic Siret. Suprafaţa spaţiului hidrografic administrat de Administrația Bazinală de Apă Siret este de 28.651 km2 din cei 42.890 km2 aflați pe teritoriul românesc. Aceste bazine hidrografice sunt situate în partea de nord – nord–est a țării între meridianele: 24050' E şi 28000' E şi paralele: 45005' N şi 48015' N. Sunt delimitate la nord de graniţa de stat a Ucrainei, la vest de bazinele Someş - Tisa, Mureş şi Olt, la sud de bazinul Ialomiţa – Buzău, iar la est de bazinul Prut. Relieful este caracterizat de prezenţa a regiunilor de deal și câmpie în 75% din suprafaţa bazinului, iar 25% reprezintă regiunea de munte. Suprafaţa întinsă a spațiului hidrografic Siret presupune o mare varietate a tuturor elementelor cadrului fizico - geografic. Regiunea montană este caracterizată prin o scurgere bogată iar zona de podiş este importantă pentru caracterul puternic torenţial al scurgerii. Principalele forme de relief prezente sunt următoarele: lanțul muntos al Carpaţilor Orientali –masivul Călimani, munţii Maramureşului, munţii Suhardului, munţii Bistriţei, munţii Hăghimaş, Obcinile Mestecăniş şi Feredeu, Culmea Stânişoarei, Masivul Ceahlău Munţii Tarcău, Nemira, Oituz, Vrancei etc., zona subcarpatică - Depresiunea Neamţului, Cracău- Bistriţa, Tazlău – Caşin, Podișul Central Moldovenesc, zona de câmpie. Altitudinea medie a bazinului este 507 m (figura 3.1.1). Din punct, de vedere geologic, suprafaţa bazinului hidrografic se suprapune peste 3 unităţi geologice distincte: una aparţine domeniului geosinclinalului Carpaţilor Orientali cu structura cutată până la pânze de şariaj şi roci dure (respectiv Carpaţii şi Subcarpaţii), iar celelalte, domeniului de platformă (Platforma Moldovenească şi Depresiunea Bârladului) cu o structură în monoclin sau orizontală şi cu roci moi, friabile. În alcătuirea şi structura geologică a geosinclinalului Carpaţilor Orientali se disting mai multe unităţi cu caracteristici diferite, drenate parţial sau integral de afluenţii de pe dreapta ai râului Siret - unitatea munţilor vulcanici, unitatea cristalino-mezozoică, unitatea de fliş, subcarpaţi, podişul Moldovei. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică la nivelul A.B.A. Siret 7 3.2 Context climatic Clima este continentală, cu excepţia regiunii de munte unde predomină climatul specific de munte, şi al zonei de câmpie unde este influenţată de climatul de stepă. Clima bazinului este individualizată pe marile unităţi de relief, de la cea umedă şi rece în zona montană, la cea de tranziţie în Subcarpaţi şi la cea continentală în Podişul Central Moldovenesc şi Lunca Siretului. Precipitaţiile medii multianuale descresc din zona montană înaltă spre zona de câmpie. Zonalitatea climatică altitudinală se caracterizează astfel: - climat de munte: Tmed. 2 – 6 0C; Precipitaţii 800-1.000 l/mp; - climat de deal şi podiş: Tmed. 7 – 90C; Precipitaţii 500-700 l/mp; - climat de câmpie: Tmed. 100C; Precipitaţii 450-550 l/mp. 3.3 Resursele de apă Lungimea reţelei hidrografice codificată aferente spaţiului hidrografic administrat de Administraţia Bazinală de Apă Siret este de 10.861 km. Densitatea acesteia este mai mare în zona montană, înaltă (1-2 km/km2) și mult mai redusă în zonele de podiș (0,8 – 1,5 km/km2 si de câmpie (0,2-0,5 km/km2). Din punct de vedere hidrografic, teritoriul ocupat de spațiul hidrografic Siret prezintă o asimetrie evidentă. Principalii săi afluenți (cu excepția Bârladului) se dispun pe partea dreaptă (Suceava, Somuzurile, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău). În suprafață totală, ponderea afluenților de dreapta este de peste 70%. Râurile principale sunt: Suceava (L=173 km, S=2,298 km²), Moldova (L=213 km, S= 4,299 km²), Bistrița (L=283 km, S=7,039 km²), Trotuș (L=162 km, S=4,456 km²), Putna (L= 153 km,S=2,480 km²) și Râmnicu Sărat (L=137 km, S=1,063 km2). În tabelul 3.3.1 se prezintă principalele staţii hidrometrice de monitorizare a reţelei hidrografice şi parametri hidrologici caracteristici ai bazinului hidrografic Siret. Tabelul 3.3.1 Principalele staţii hidrometrice şi parametri hidrologici caracteristici Parametri hidrologici Nr. F H Râul Staţia hidrometrică Qmma Qmax 1% R Crt. (km2) (m) 3 3 (m /s) (m /s) (kg/s) 1 Siret Lespezi 5874 513 36,6 1825 67,6 2 Siret Drăgeşti 11811 525 76,8 2650 126 3 Siret Lungoci 36030 539 208 3950 349 4 SV Iţcani 2330 629 16,4 1725 15,1 5 Moldova Roman 4285 678 32,0 1925 40,0 6 Bistriţa Frumosu 2816 1172 37,5 1320 7,42 7 Trotuş Vranceni 4077 734 35,4 2500 37,8 8 Putna Botarlau 2518 554 16,5 1790 87,2 Pe teritoriul aferent spațiului hidrografic Siret se afla 8 lacuri naturale: lacul Lala pe pârâul Lala, Lacul Cuejdel pe pârâul Cuejdel, Lacul Roşu pe pârâul Oii, lacurile Bolătău, Vintileasca şi Cărpănoaia, lacul Patruati și lacul Balcu. Nici unul dintre aceste lacuri nu au suprafaţă mai mare de 50 ha. 8  În bazinul hidrografic Siret se găsesc un număr de 30 de lacuri de acumulare cu caracter permanent. Dintre cele mai importante acumulări amintim: Izvorul Muntelui, Poiana Uzului, Rogojești ş.a. Resursa de apă de suprafață a bazinului hidrografic Siret, din râurile interioare, este de 5.800 mil.m3, iar resursa de apă din apele subterane este de 1.068 mil.m3. 3.4 Zone protejate În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru a Apei şi a Legii Apelor (107/1996, modificată şi completată prin Legea 310/2004) s-a elaborat registrul zonelor protejate care au strânsă legătură cu mediul acvatic. Registrul zonelor protejate elaborat de A.N.A.R. cuprinde toate categoriile de zone protejate conform cerințelor articolului 6 si anexei IV a Directivei Cadru Apă 2000/60/C.E. Registrul include următoarele categorii de zone protejate:  Zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării. La nivelul spațiului hidrografic Siret, în anul 2013 au fost inventariate 21 captări de apă din sursele de suprafaţă pentru potabilizare (din care 21 pentru alimentarea cu apă a populației și 0 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare) și 204 captări de apă din sursele subterane pentru potabilizare (din care 197 pentru alimentarea cu apă a populației și 7 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare). Volumul total de apă pentru potabilizare captat din sursele de suprafaţă a fost de 76,00 mil mc, iar cel captat din sursele subterane a fost de 92,56 mil mc.  Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic identificate zone localizate pe cursurile de apă și lacurile din zona montană în care predomină speciile de salmonide, cu o lungime totală de 1497,9 km (râuri) și o suprafață de 3907.ha (lacuri);  Zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde apa este un factor important - au fost grupate în 80 zone pentru protecţia habitatelor şi speciilor dependente de apă cu suprafaţa totală de 451.530 ha. Lungimea corpurilor de apă de suprafață care se află în aceste zone protejate reprezintă aproximativ 16,7.% din lungimea totală a corpurilor de apă, adică 1715,6 km. În ceea ce priveşte lacurile naturale şi acumulările, aproximativ 44% din suprafaţa totală a acestora fac parte din arii naturale protejate care au legătură cu apa. În ceea ce privește corpurile de apă subterană din cele 5 corpuri de apă subterană freatică un număr de 2 au fost identificate cu dependență probabilă de ecosisteme terestre din 5 situri de importanță comunitară;  Zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți. Programul de Acțiune privind implementarea Directivei Nitrați se aplică fără