Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO8_Crisuri_2019.pdf

va 2007/60/C.E. privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații, cunoscută sub denumirea generică de Directiva Inundații 2007/60/C.E., are drept scop reducerea consecințelor negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică asociate inundațiilor. Implementarea Directivei Inundații 2007/60/C.E. se realizează la nivel de bazin hidrografic sau Unitate de Management, respectiv în cazul României la nivel de Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.). Directiva Inundații 2007/60/C.E. presupune parcurgerea a trei etape de implementare, după cum urmează: 1. evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.); 2. elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații (H.H. și H.R.); 3. elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I). Pentru ciclu II de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E. fiecare etapă de implementare trebuie revizuită și dacă este necesar actualizată și raportată la C.E. conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etape de implementare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. și termene de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în spațiul hidrografic Crișuri conform articolului 4 al Directivei Inundații 2007/60/C.E.; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Crișuri, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospsodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Crișuri către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediul GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul A.B.A. Crișuri de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediul GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1 (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari; 4   Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție;  Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor;  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Române"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Române"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a spațiului hidrografic Crișuri 3.1 Context fizico-geografic În administrarea A.B.A. Crișuri se află spaţiul hidrografic Crișuri, având o suprafaţă de 14860 km2 (reprezentând circa 6,3 % din teritoriul ţării). Bazinul Crișurilor este situat în partea vestică a României și este încadrat între 47°06' și 47°47' latitudine nordică și 20°04' și 23°09' longitudine estică. Se învecinează cu bazinele: Someş la nord şi nord - est, Mureş la sud şi sud - est, iar la vest cu Ungaria. Suprafaţa totală a spaţiului hidrografic este de 25537 km2, şi se desfăşoară pe teritoriul a două state: România şi Ungaria. Principalele râuri se unesc două câte două pe teritoriul Ungariei, formând un singur curs care confluează cu Tisa. Relieful spaţiului hidrografic Crișuri este compus din 3 zone geomorfologice: munţi (în proporţie de 22,4 %), dealuri (29, 2%) și câmpii (48,4 %), eșalonate în ordine de la est la vest și prezentând altitudini între 1842 m (Vârful Curcubăta Mare din Munţii Bihor) și 85 m (în Câmpia Crișului Alb). Zona de munte se încadrează în marea unitate a Carpaţilor Apuseni și este reprezentată prin munţi înalţi de 1600 – 1800 m (Munţii Bihorului), mijlocii de 800-1200 m (Munţii Metaliferi) și joși de 600-800 m (Munţii Zarand, Codru - Moma, Pădurea Craiului, Plopiș), despărţiţi prin depresiuni (Brad, Hălmagiu, Huedin, Gurahonţ, Beiuș, Borod) și teritorii joase colinare ce pătrund adânc în munţi ca niște golfuri de câmpie. Relieful acestei zone apare fragmentat fie de văi adânci și înguste cu versanţi împăduriţi (Munţii Bihorului, Zarand), fie de văi în formă de chei cu pereţi abrupţi în regiunile calcaroase (Munţii Metaliferi, Pădurea Craiului), fie de văi largi în zona munţilor cu altitudine joasă. Zona dealurilor formează o treaptă mai joasă și îngustă la poalele munţilor, cu înălţimi de 250 – 650 m, cu văi largi și terase. Astfel sunt Dealurile Pădurii Craiului între Crișul Negru și Crișul Repede, Dealurile Ghepișului între Crișul Repede și marginea Munţilor Plopiș, zona dealurilor cu aspect de platformă străbătută de râul Barcău. Zona de câmpie face parte din marea unitate a Câmpiei Tisa. Este o arie de aluvionare intensă, străbătută de ape curgătoare cu direcţia est – vest. Râurile cu albii abia schiţate fac meandre, unele dintre ele părăsite. În figura 3.1.1 se prezintă harta hipsometrică a spaţiului hidrografic Crișuri. Din punct de vedere geologic, teritoriul administrat de A.B.A. Crișuri prezintă particularităţi în funcţie de unităţile de relief peste care este suprapus. Carpaţii Apuseni sunt alcătuiţi din formaţiuni cristaline, sedimentare (de tip fliș), dar și vulcanice. Pătura sedimentară este de vârstă mezozoică și este dominată de calcare și dolomite. Dealurile de Vest au fundamentul cristalin (precambrian – paleozoic) faliat, nivelat și ulterior afectat de ridicări și scufundări diferite, reprezentat prin blocuri situate la adâncimi diferite, peste care sunt sedimente (gresii, marne, nisipuri etc.) dispuse monoclinal. Câmpia de Vest, suprapusă peste Depresiunea Panonică, prezintă fundamentul cristalin, peste care se găsește un sedimentar mezozoic, apoi o cuvertură sedimentară neozoică, și deasupra depozite mai noi pleistocene și holocene (argilă, loess, nisipuri eoliene, nisipuri lacustre), cu grosimi de până la 400 m. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică la nivelul A.B.A. Crișuri 7 3.2 Context climatic Din punct de vedere climatic, spaţiul hidrografic Crișuri beneficiază de un climat continental temperat, de tip panonic, caracterizat de o interferenţă a influenţelor de tip mediteranean, baltic și continental. Pentru acest spaţiu se remarcă următoarele caracteristici ale factorilor climatici:  precipitaţiile medii anuale prezintă valori de până la 1600 mm în zona montană, 650 – 800 mm în zona de dealuri și 550 – 600 mm în zona de câmpie;  temperatura medie multianuală variază între 4 0C în zona montană (la Stâna de Vale) şi peste 10 0C în zona de câmpie (la Oradea, Salonta, Chişineu Criș);  evapotranspiraţia este maximă în sezonul cald. Evaporarea potenţială atinge sub 600 mm în zona de deal și în jurul valorii de 650 mm în zona de câmpie, iar în zona montană ajunge la 450 mm. 3.3 Resursele de apă Spaţiul hidrografic Crișuri cuprinde apele unei reţele hidrografice cadastrate însumând 365 cursuri de apă cadastrate cu o lungime de 5785 km (7,3% din lungimea totală a reţelei cadastrate în ţară și o densitate de 0,39 km/km2, superioară faţă de media pe ţară – 0,33 km/km2, și variază între 0,7 - 0,9 km/km2 în zona montană și 0,1 - 0,3 km/km2 în zona de câmpie). Principalul râu din spaţiul hidrografic Crișuri este considerat Crișul Alb din cauza lungimii sale maxime de la izvor. Acesta confluează pe teritoriul Ungariei cu Crișul Negru, formând Crișul Dublu. Acesta colectează o serie de pâraie de câmpie din România, de pe interfluviul Crișul Negru - Crișul Repede, cum sunt: Culișerul, Barmodul și Ghepeșul. Mai în aval în Crișul Dublu se varsă și Crișul Repede, după ce acesta a primit pe Barcău cu Ier. Crișul Alb (cod cadastral III – 1) izvorăște de pe pantele estice ale Munţilor Bihorului, râul având o lungime de 234 km pe teritoriul României, panta medie de 4‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,92, iar suprafaţa bazinului colector este de 4240 km2. Colectează 42 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Sebiș, Sighișoara, Cigher (L = 56 km, S = 856 km2), Matca (L = 41 km, S = 257 km2), Canalul Morilor (L = 45 km, S = 630 km2), Canalul Militar (L = 23 km, S = 175 km2) și Budieru. Crișul Negru (cod cadastral III –1.42) izvorăște de pe versantul nordic al Vârfului Curcubăta, de la altitudinea de 1 460 m, din apropierea izvoarelor Arieșului Mic. Râul are o lungime de 164 km pe teritoriul României, panta medie de 8‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,50, iar suprafaţa bazinului colector este de 4237 km2. Colectează câte 16 afluenţi de pe ambele părţi, cei mai importanţi fiind: Crișul Pietros (L = 32 km, S = 229 km2), Valea Roșie/ Roșia (L = 28 km, S = 298 km2), Holod (L = 60 km, S = 560 km2), Țopa/ Râu (L = 38 km, S = 276 km2), Valea Nouă/ Valea cea Mare, Beliu (L = 46 km, S = 395 km2), Teuz (L = 87 km, S = 725 km2), Frunziș. Crișul Repede (cod cadastral III –1.44) izvorăște de la o altitudine de 710 m în apropiere de localitatea Izvorul Crișului, dintr-o zonă deluroasă de pe marginea nordică a Depresiunii Huedinului. Râul are o lungime de 171 km pe teritoriul României, panta medie de 3‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,47, iar suprafaţa bazinului colector este de 2986 km2. 8 Colectează 36 de afluenţi, dintre care cei mai important sunt Călata, Săcuieu/ Henţ (L = 31 km, S = 226 km2), Drăgan (L = 42 km, S = 254 km2), Iad (L = 46 km, S = 220 km2), Peţa, Corhana (L = 38 km, S = 418 km2). Barcăul (cod cadastral III –1.44.33) își are obârșia în platoul calcaros de sub Ponor, din apropierea satului Tusa. Râul are o lungime de 134 km pe teritoriul României, panta medie de 4‰ și un coeficient de sinuozitate de 1,72, iar suprafaţa bazinului colector este de 2005 km2. Colectează 28 de afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt Bistra (L = 47 km, S = 175 km2), Valea Fâneţelor/ Ghepeș (L = 30 km, S = 178 km2). Ierul / Eriul (cod cadastral III – 1.44.33.28) are o lungime de 100 km pe teritoriul României, panta medie de 1‰ şi un coeficient de sinuozitate de 1,55, iar suprafaţa bazinului colector este de 1392 km2. Colectează 11 afluenţi, dintre care cei mai importanţi sunt: Checheţ (L = 33 km, S = 151 km2), Santău/ Ceha (L = 35 km, S = 169 km2), Rât, Salcia. În tabelul 3.3.1 sunt prezentaţi principalii parametri hidrologici ai celor mai importante cursuri de apă din spaţiul hidrografic Crișuri. Tabelul 3.3.1 Principalele sta