Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO7_Mures_2019.pdf

La nivelul întregii ţări, aplicarea metodologiei s-a făcut pe Modelul Digital al Terenului SRTM cu rezoluţia de 30 m, utilizând un prag de 59 şi unul de 51 (figura 4.3.2.2). În urma utilizării valorii prag de 59, se constată, la nivelul României, o suprafaţă inundabilă de circa 40.000 km2, din care circa 39.380 km2 sunt situaţi în lungul reţelei hidrografice cadastrate (cu bazine hidrografice mai mari de 10 km2 sau lungimea cursului de apă de peste 5 km), diferenţa fiind formată din zone identificate ca inundabile dar care nu au legătură cu albiile minore, situate de obicei pe terenurile plane interfluviale din arealele de câmpie. Pragul de 51 conduce la o creștere a zonei inundabile cu circa 4.000 km2. Chiar dacă rezultatele obţinute nu sunt la nivelul calitativ al modelării matematice care stă la baza realizării hărţilor de hazard, evaluarea susceptibilităţii la inundaţii la nivel naţional realizată prin aceasta metodologie contribuie la evidenţierea zonelor unde pot fi înregistrate consecințe semnificative pentru populație, obiective socio-economice, mediu și obiective de

patrimoniu cultural.

Figura 4.3.2.2 Aplicarea metodei GRASS GIS cu sistem „Fuzzy” la nivel naţional O altă metodologie care furnizează rezultate satisfăcătoare în procesul de delimitare a formelor de relief, inclusiv a albiilor majore, este bazată pe indicele TPI (Topographic Position Index). Indicele Poziţiei Topografice (TPI) a unei celule din MDT reprezintă diferenţa dintre altitudinea celulei respective şi media altitudinilor celulelor vecine, astfel că valorile pozitive indică faptul că celula este mai înaltă decât spaţiul vecin şi invers (figura 4.3.2.3). TPI este dependent de scară, respectiv de mărimea arealului definit ca vecinătate. Plecând de la acest considerent, autorul metodologiei implementează un algoritm de

45