Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO7_Mures_2019.pdf

Din analiza distribuției în timpul anului a debitelor maxime anuale a rezultat că pentru perioada de referință 19712000 cele mai multe viituri (respectiv Qmax) s-au obținut primăvara și la începutul toamnei în timp ce în cazul perioadei 20212050 cele mai multe viituri s-au obținut la începutul primăverii, la sfârșitul varii și la începutul toamnei; în perioada 20212050 față de perioada de referință 19712000 se va înregistra o creștere a numărului de viituri în lunile februarie, martie, august, noiembrie și decembrie și o scădere în lunile aprilieiunie și în octombrie, creșterea cea mai importantă fiind în luna martie iar scăderea cea mai importantă în luna octombrie. Din analiza debitelor maxime cu diferite probabilități de depășire în secțiunile staților hidrometrice de pe cursul principal a rezultat că debitele maxime cu probabilitățile de depășire 0,1%, 1%, 2%, 5% și 10% au o tendință de scădere, de maxim -4% în zona superioară și de maxim -9% în cea inferioară, și o tendință de creștere, de maxim 5%, în zona mijlocie.

Metodologia aplicată pentru estimarea impactului schimbărilor și variabilităților climatice asupra regimului debitelor maxime dintr-un bazin hidrografic, pe baza simulării scurgerii pe lungă perioadă efectuată cu ajutorul unui model hidrologic, utilizând ca date de intrare seriile de precipitații și temperaturi rezultate din simulările de evoluție climatică realizate cu ajutorul unui model meteorologic regional, poate fi aplicată și pe alte bazine hidrografice din țară. De asemenea, într-un studiu al Băncii Mondiale (2015) realizat pentru Guvernul României pentru „dezvoltarea şi operaţionalizarea unei strategii naţionale cuprinzătoare privind schimbările climatice şi dezvoltarea „verde” cu emisii reduse de carbon”, se face referire la principalele constatări ale celui de-Al 5-lea raport al IPCC, publicat la începutul anului 2014. Impacturile ce apar în urma schimbărilor climatice estimate pentru regiunea Europei de Est din care face parte România fac referire la:

      Temperatură: Este de aşteptat ca ţările Europei de Est şi de Sud să aibă parte de
       creşteri mai mari ale temperaturii decât Europa de Nord. Dar în ceea ce priveşte hărţile
       din proiectul CE „Costuri climatice,” acele părţi ale Europei de Est unde este situată şi
       România sunt văzute a fi într-o zonă relativ mai caldă, sugerând că vor avea parte de
       creşteri ale temperaturilor cam cu un grad mai mari decât media globală;
      Precipitaţiile: În privinţa precipitaţiilor, ţările Europei de Est au pentru precipitaţiile de
       iarnă prognoze similare cu media globală, însă precipitaţiile de vară sunt prognozate a
       fi mult sub medie şi mult sub nivelurile actuale. Aceste schimbări au implicaţii
       semnificative pentru gestionarea apelor în regiune şi în ţară;
      Creşterea nivelului mării: Nu există diferenţe sistematice în creşterea proiectată a
       nivelului mării pentru Europa faţă de restul Lumii, însă există probleme specifice
       pentru diversele zone litorale din regiune. În cazul României, apa relevantă este Marea

Neagră, iar în acea regiune eroziunea este actualmente cea mai semnificativă problemă climatică. Mai mult decât atât, zona este vulnerabilă în faţa impacturilor creşterii nivelului mării asupra habitatelor şi ecosistemelor intermareice din cauza domeniului intermareic scăzut şi ariei limitate pentru migraţia pe coastă. Estimările arată că în acea porţiune a Mării Negre care reprezintă litoralul României nivelurile pagubelor

94