Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO7_Mures_2019.pdf

e Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.). Directiva Inundații 2007/60/C.E. presupune parcurgerea a 3 etape de implementare, după cum urmează: 1. evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.); 2. elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații (H.H. și H.R.); 3. elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I). Pentru ciclu II de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E. fiecare etapă de implementare trebuie revizuită și, dacă este necesar, actualizată și raportată la Comisia Europeană (C.E.) conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etapele de implementare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. și termenele de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în bazinul hidrografic Mureș conform articolului 4 al Directivei Inundații 2007/60/C.E.; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare ale Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Mureș, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Mureș către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediul GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul A.B.A. Mureș de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediul GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, gestionarea riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1. (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în gestionarea riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari;  Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție;  Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor; 4  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Române"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Române"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a bazinului hidrografic Mureș 3.1. Context fizico-geografic Bazinul hidrografic Mureș este situat în partea centrală şi de vest a României, având pentru extremităţi următoarele coordonate: longitudine: 20o 11'- limita vestică; 25o 44'-limita estică și latitudine: 45o 14'- limita sudică și 47o 08'- limita nordică. Bazinul hidrografic Mureș se învecinează la nord cu spațiile hidrografice Crișuri și Someș, la sud cu spațiul hidrografic Banat, bazinele hidrografice Jiu și Olt, la vest bazinul hidrografic Siret, iar la est granița cu Ungaria. Bazinul este amplasat în spațiul delimitat de Carpații Orientali, Meridionali și Apuseni, iar sectorul sau inferior este amplasat în centrul câmpiei Tisei. Relieful prezintă o mare varietate de la câmpie la munţi (altitudinea minimă este de 80m, la ieşirea din ţară, în Câmpia de Vest, iar cea maximă de 2509m, în Munţii Retezat). Aproximativ 25% din suprafaţa bazinului revine munţilor, 55% dealurilor şi podişurilor, 15% văilor şi luncilor şi 5% câmpiilor. Ansamblul fizico-geografic se caracterizează prin existenţa mai multor unităţi de relief: 1. Unitatea Carpatică montană compusă din Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali și Carpaţii Occidentali; 2. Podişul Transilvaniei care cuprinde: dealurile înalte piemontane din estul Transilvaniei (Hm 650-700m); podişul înalt al Târnavelor (Hm 600-700m). podişul înalt al Târnavelor; podişul Bistriţei ardelene (Hm 850-900m); câmpia Transilvaniei şi podişul Secaşelor; podişul de jos al Târnavelor (Hm 500-600m); 3. Unitatea Piemontană (Hm 200-250m) o treaptă de relief intermediară între Carpaţii Occidentali şi Câmpia Tisei, constituită parţial din albia majoră a Mureșului şi versantul nordic al dealurilor Lipovei; 4. Unitatea de Câmpie - o mică parte din sectorul estic al Câmpiei Tisei. În figura 3.1.1 se prezintă harta hipsometrică a bazinului hidrografic Mureș. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică a bazinului hidrografic Mureș 7  Râul Mureșul mijlociu, amplasat în zona centrală a Podișului Transilvaniei între Deda și Alba Iulia (266 km), este situat în Podișul Transilvaniei care, datorită mișcărilor neotectonice din cuaternar, este structurat în trei mari fișii (domuri, diapir și monoclin) fiind repartizat pe 8 niveluri de terase. Depozitele din terase sunt de origine aluvială, granulometric predominând pietrișurile și nisipurile. Culoarul Mureșului inferior, situat între Munții Apuseni și Munții Poiana Ruscăi, între Alba Iulia și Lipova (255 km) se încadrează din punct de vedere morfostructural, în subunitățile Munților Metaliferi, a depresiunilor intramontane și a Subcarpatilor de Curbura și este alcătuit din depozite de conglomerate, marne, gresii, masive de sare, tufuri și nisipuri. Sarea, formată în tortolian, străpunge formațiunile mai noi sub formă de diapir. Mureșul inferior din Câmpia de Vest, cuprins între Lipova și granița cu Ungaria (117 km), se situează la marginea estică a Depresiunii Panonice. Fundamentul cristalin este la mică adâncime (300-400 m) și este acoperit de depozite tortolian-pliocene. 3.2. Context climatic Bazinul hidrografic Mureș se află în sectorul de climat continental-moderat cu veri călduroase și ierni lungi și reci, cu precădere în zonele montane din nord-estul bazinului, iar în vest climatul prezintă nuanțe de ariditate, verile fiind în general mai secetoase și mai calde. În bazinul hidrografic al Mureșului superior temperaturile medii multianuale oscilează între 5°C – 6°C în sectorul depresionar și cu puțin peste 0°C în sectorul muntos, cu luna cea mai rece, ianuarie (-6°C … -7°C) și luna cea mai calda, iulie (12°C … 17°C). Climatul în bazinul mijlociu al Mureșului este caracterizat prin valori medii anuale ale temperaturii de aproxmativ 8°C, temperaturile medii lunare coboară până la -4°C în luna ianuarie și depășește pe alocuri 18°C - 19°C în iulie. Culoarul Mureșului inferior, situat între Munții Apuseni și Munții Poiana Ruscăi, între Alba Iulia și Lipova se caracterizează din punct de vedere climatic prin temperaturi anuale sub 6°C în sectorul montan și 9°C - 10°C în lungul văii Mureșului. În zona Mureșului inferior din Câmpia de Vest temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 10°C - 11°C. Temperatura medie lunară în ianuarie este de –2 - 3°C și de 18°C -21°C în luna iulie. Cantitatea de precipitații medie multianuală este cuprinsă între 480 mm și 980 mm, cu o medie de 610 mm pe bazin. 3.3. Resursele de apă Râul Mureș (cod cadastral: IV.1) are izvorul propriu-zis în sudul Depresiunii Giurgeului, la o altitudine de 850 m, lângă comuna Izvorul Mureșului. Bazinul hidrografic al râului Mureș are o suprafață de 28.310 km2, inclusiv Canalul Ier, ceea ce reprezintă 11,7% din suprafața țării. Mureșul curge în cea mai mare parte pe teritoriul țării noastre pe o lungime de 761 km. Rețeaua hidrografică codificată însumează 758 cursuri de apă și 10861 km. Principalii afluenți ai râului Mureș sunt: r. Gurghiu (L=53 km, S=563 km2); r. Arieș (L=166 km, S=3005 km2); r. Niraj (L=82 km, S=651 km2); r. Târnave (L=246 km, S=6253 km2), denumită de la izvor r.Târnava Mare L=223 km, S=3666 km2 până la confluența cu r. Târnava 8 Mică); r.Târnava Mică (L=196 km, S=2071 km2); r. Ampoi (L=57 km, S=576 km2); r. Sebeș (L=96 km, S=1304 km2) si r. Strei (L= 93 km, S=1983 km2). Cursul Mureșului de la obârșie până la vărsare se poate împărți în patru sectoare caracteristice: • Mureșul superior ce cuprinde Depresiunea Giurgeului și defileul Toplița-Deda; • Mureșul mijlociu axat pe zona centrală a Podișului Transilvaniei, între Deda și Alba Iulia; • Culoarul Mureșului inferior, cuprins între Munții Apuseni, Carpații Meridionali și Munții Banatului, între Alba Iulia și Lipova; • Mureșul inferior din Câmpia de Vest, între Lipova și granița cu Ungaria. În cadrul bazinului hidrografic Mureș se desfăşoară activitate hidrometrică pe 64 cursuri de apă, la 109 staţii hidrometrice de bază unde se efectuează complexul de observații și măsurători, având ca scop cunoașterea regimului hidrologic. În tabelul 3.3.1. se prezintă principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici ai bazinului hidrografic Mureș. Tabelul 3.3.1. Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici Parametri hidrologici Nr. F H Râul Stația hidrometrică Qmma Qmax 1% R Crt. (km2) (m) (m3/s) (m3/s) (kg/s) 1 Mureș Glodeni 3781 849 39.8 1195 13.1 2 Mureș Alba Iulia 18055 625 103.6 2455 55.1 3 Mureș Arad 27280 618 186.0 2390 69.6 4 Arieș Turda 2403 897 25.3 1170 Târnava 5 Blaj 3653 558 14.9 925 13.2 Mare 6 Strei Petreni 1948 928 25.5 680 12.8 În bazinul hidrografic Mureș există un număr de 47 lacuri naturale, printre care putem enumera: Lacul Ursu, Lacul Roșu, Lacul Iezer, Lacul Ana, Lacul Tăul etc. Resursele totale de apă de suprafaţă din bazinul hidrografic Mureş însumează cca. 5876,3 mil. m3/an, din care resursele utilizabile sunt cca. 1054,07 mil. m3/an. Acestea reprezintă cca. 88,9% din totalul resurselor şi sunt formate în principal de râurile Mureş, Târnave, Arieş, Strei, Cerna şi afluenţii acestora. Raportată la populaţia bazinului, resursa specifică utilizabilă este de 544,14 m3/loc/an, iar resursa specifică calculată la stocul disponibil teoretic (mediu multianual) se cifrează la 3033,5 m3/loc/an. Resursele de apă cantonate în arealul