Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO5_Buzu_Ialomita_2019.pdf

iva Inundații 2007/60/C.E. are drept scop reducerea consecințelor negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică asociate inundațiilor. Implementarea Directivei Inundații 2007/60/C.E. se realizează la nivel de bazin hidrografic sau Unitate de Management, respectiv în cazul României la nivel de Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.). Directiva Inundații 2007/60/C.E. presupune parcurgerea a trei etape de implementare, după cum urmează: 1. evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.); 2. elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații (H.H. și H.R.); 3. elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I); Pentru ciclu II de implementare al Directivei Inundații 2007/60/C.E. fiecare etapă de implementare trebuie revizuită și dacă este necesar actualizată și raportată la C.E. conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etape de implementare ale Directivei Inundații și termene de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în bazinul hidrografic Buzău-Ialomiţa conform articolului 4 al Directivei; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Buzău-Ialomiţa, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospsodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Buzău-Ialomiţa către către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediu GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul A.B.A. Buzău-Ialomiţa de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediu GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1. (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari;  Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție; 4   Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor;  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Romane"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Romane"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a bazinului hidrografic Buzău - Ialomița 3.1. Context fizico-geografic Suprafaţa spaţiului hidrografic administrat de Administrația Bazinale de Apă Buzău - Ialomița este de 25.695 mii km2. Spaţiul hidrografic aferent Administrației Bazinale de Apă Buzău - Ialomița este delimitat la nord – est de bazinul hidrografic Buzău - Ialomița, la nord de bazinul hidrografic Olt, la vest de bazinul hidrografic Argeş, iar la sud şi la est de fluvial Dunărea. Spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa se compune din cinci bazine hidrografice: Buzău, Ialomiţa, Călmăţui, Mostiştea şi Dunărea (afluenţii direcţi, mici). Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa se caracterizează prin trei mari trepte de relief: munţi, dealuri subcarpatice şi câmpie. Zona montană carpatică situată în nord-vestul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa include Masivele Leaota şi Bucegi ce fac parte din Carpaţii Meridionali, Munţii Baiului, Ciucaşului, Siriului, Podu Calului, Penteleu şi cei ai Vrancei, ce fac parte din Carpaţii de Curbură. Culmile acestor munţi au înălţimi cuprinse între 1.600 m şi 2.500 m. Zona subcarpatică urmează ca şi poziţionare linia de desfăşurare a zonei montane şi este reprezentată la rândul ei de 5 unităţi: Subcarpaţii Ialomiţei, Subcarpaţii Prahovei, Subcarpaţii Teleajenului, Subcarpaţii Cricovului Sărat, Subcarpaţii Buzăului. Aceste unităti de relief se află la altitudini cuprinse între 800-1.000 m şi coboară brusc, uneori lent, până 200-300 m. Zona de câmpie ocupă aproape 40% din teritoriu şi este formată din Câmpia Târgoviştei, Câmpia Ploieştilor, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Buzăului şi Râmnicului, variind de la altitudini de 100-150 m până la 10 m. În figura 3.1.1. se prezintă harta hipsometrică a bazinului hidrografic Buzău - Ialomița. Din punct de vedere geologic, spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa se compune dintr-o multitudine de formaţiuni aparţinând Paleozoicului, Mezozoicului sau Neozoicului. În zona montană sunt prezente şisturi cristaline şi granite, care suportă uneori roci sedimentare permo-mezozoice. Flişul intern ce capătă lăţimea maximă la Curbura Carpaţilor este constituit dintr-un complex inferior de marne, marne calcaroase, microconglomerate, peste care urmează un complex de şisturi argilo-marnoase cenuşii negricioase, cu intercalaţii de gresii şi calcare, la care se adaugă şisturi negre şi apoi complexul conglomeratic. Subunităţile depresiunilor intramontane s-au format ca unitate geomorfologică în Sarmaţian. În zona deluroasă subcarpatică aflată în spaţiul hidrografic Buzău - Ialomiţa se regăsesc depozite din miocen şi sarmato-pliocene. Aici se găsesc roci siliciose, carbonatice şi roci organogene. La câmpie apar în general, roci arenitice şi pelitice (bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri, marne, argile şi maluri), depozite ce datează din perioada începând din Paleozoic şi până în Neozoic. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică a bazinului hidrografic Buzău-Ialomița 7 3.2. Context climatic Spaţiul hidrografic Buzău - Ialomiţa are o climă temperat-continentală, cu diferenţieri între partea nord-vestică (temperaturi mici, precipitaţii multe) şi partea sud-estică (temperaturi mari, precipitaţii puţine). Temperaturile variază astfel: temperatura medie anuală este de -3oC la munte şi ajunge la +12oC la câmpie; temperatura maximă absolută de 44,5 oC iar cea minimă este de -29,6 oC. În ceea ce priveşte precipitaţiile, acestea sunt mai abundente în partea superioară (zona montană), comparativ cu partea de mijloc şi inferioară a bazinelor hidrografice ale Ialomiţei şi Buzăului. Bazinele Mostiştea, Călmăţui se încadrează într-un climat arid. Precipitaţiile medii anuale variaza de la 400 mm/an la 1.200 mm/an. 3.3. Resursele de apă Resursele de apă de suprafaţă ale spaţiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău- Ialomiţa, cuprind resursele de apă ale celor 5 bazine hidrografice: Ialomiţa, Buzău, Mostiştea, Călmăţui și Berza plus resursele de apă ale fluviului Dunărea. Lungimea totală a rețelei hidrografice a spaţiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău-Ialomiţa este de 5.373 km. Râul Ialomiţa (cod cadastral XI.1.) îşi culege izvoarle glaciare situate pe versantul sudic al Masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2.390 m, de sub Piatra Obârşiei. Acesta are o lungime de 417 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 10.350 km2. Râul Ialomiţa primeşte 142 afluenţi, dintre care amintim: Ialomicioara Mică (S = 95 km2; L = 24 km), Bizdidelul (S = 92 km2; L = 26 km), Cricovul Dulce (S = 611 km2; L = 71,7 km), Crivăţul (S = 85 km2; L = 32 km), Prahova (S = 3.735 km2; L = 169 km), Sărata (S = 1388 km2; L = 75 km) ş.a. Râul Buzău (cod cadastral XII.2.82.) este unul dintre afluenţii importanţi ai Buzău- Ialomiţa şi se formează în zona de curbură a Carpaţilor. Acesta are o lungime de 308 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 5.264 km2. Râul Buzău primeşte 102 afluenţi codificaţi, dintre care amintim: Strâmbul (S = 25 km2; L = 9 km), Buzoelul (S = 54 km2; L = 15 km), Coşoaca Mare (S = 57 km2; L = 15 km), Bâsca (S = 776 km2; L = 71,4 km), Bâsca Chiojdului (S = 348 km2; L =39 km), Sărăţel (S = 188 km2; L= 28 km) ş.a. Râul Mostiştea (cod cadastral XIV.1.35.) izvorăşte din apropierea comunei Moara Săraca, de lângă lacul Căldăruşani. Acesta are o lungime de 98 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 1.758 km2. Râul Mostiştea primeşte 13 afluenţi codificaţi, dintre care amintim: V. Livezilor (S = 27 km2; L = 6 km), Belciugatele (S = 92 km2; L = 16 km) ş.a. Râul Călmăţui (cod cadastral XIV.1.46.) îşi are originea la sud de oraşul Buzău, în apropierea Bălţii Plopului. Acesta are o lungime de 152 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 1.668 km2. Râul Călmăţui primeşte 4 afluenţi codificaţi. În tabelul 3.3.1. se prezintă principalele stații hidrometrice de monitorizare a reţelei hidrografice și parametri hidrologici caracteristici ai bazinului hidrografic Buzău - Ialomița. La nivelul spaţiului hidrografic Buzău - Ialomiţa se întâlnesc atât lacuri naturale cât şi lacuri de acumulare. 8  Lacurile naturale cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 20, unele cu folosinţă piscicolă (Strachina, Iezer Slobozia Nouă, etc) şi terapeutică (Amara, Fundata, etc.). Tabelul 3.3.1 Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici Parametri hidrologici Nr. F H Râul Stația hidrometrică Qmma Qmax1% R crt (km2) (m) 3 3 (m /s) (m /s) (kg/s) 1 Ialomița Bălenii Romani 901 761 9,17 770 16,1 2 Cricovul Dulce Vlădeni-Băltița 513 408 2,48 450 - 3 Ialomița Siliștea Snagovului 1.920 515 12,4 870 15,8 4 Doftana Teșila 288 1.200 4,70 390 1,39 5 Teleajen Moara Domnească 1.434 540 10,3 775 - 6 Cricovul Sărat Cioranii de Sus 601 300 1,79 490 - 7 Prahova Adâncata 3.682 549 27,3 1.165 113 8 Ialomița Coșereni 6.265 490 42,7 1.730 102 9 Ialomița Slobozia 9.154 365 41,7 765 63 10 Buzău Sita Buzăului