Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO5_Buzu_Ialomita_2019.pdf

360 939 5,33 815 2,71 11 Bâsca Mare Varlaam 1 440 1.142 7,74 870 - 12 Bâsca Bâsca Roziliei 778 1.108 12,6 1.160 8,86 13 Buzău Nehoiu 1.549 1.020 21,7 1.730 18,4 14 Buzău Măgura 2.273 886 25,5 2.330 35,8 15 Buzău Săgeata – Banița 3.980 670 28,6 2.815 103 16 Buzău Racovița 5.238 530 27,6 2.375 92 Lacurile de acumulare cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 13: Bolboci, Pucioasa, Dridu, Paltinu, Măneciu, Tâncăbeşti, Gheorghe Doja, Fundulea, Gurbăneşti, Frăsinet, Iezer, Siriu şi Cândeşti. Resura de apă teoretică de suprafaţă pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui şi Mostiştea este de 197.411,097 mil.m3, iar cea utilizabilă este de 55.919,45 mil.m3. Resura de apă teoretică subterană pentru bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui şi Mostiştea este de 2.727,8 mil.m3, iar cea utilizabilă este de 1.004,55 mil.m3 3.4. Zone protejate În conformitate cu cerințele Directivei Cadru Apăi și a Legii Apelor (107/1996, modificată și completată prin Legea 310/2004) s-a elaborat registrul zonelor protejate care au strânsă legătură cu mediul acvatic. Registrul zonelor protejate elaborat de A.N.A.R. cuprinde toate categoriile de zone protejate conform cerințelor articolului 6 si anexei IV a Directivei Cadru Apă 2000/60/C.E. Registrul include următoarele categorii de zone protejate:  Zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării: există 26 captări de suprafaţă care deservesc un număr de 523.688 locuitori şi 221 captări din surse subterane;  Zone destinate pentru protecţia habitatului sau speciilor unde apa este un factor important: au fost identificate un număr de 25 de arii protejate cu statut legal şi alte încă 12 propuneri de noi arii; acestea au o suprafaţa totală de 13763.49 ha; 9   Zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic localizate pentru râuri: zonele pe cursurile de apă pentru protecţia păstrăvului comun şi lipanului au o lungime totală de 341 km, respectiv 15 km şi 6 lacuri de acumulare (cu o suprafaţă totală de 857 ha);  Zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți: au fost identificate 27 de comune ca fiind zone vulnerabile la nitraţi proveniţi din activităţi agricole, dintre acestea, 15 (55,6%) sunt zone vulnerabile din surse actuale, iar restul de 12 (44,4%) sunt zone vulnerabile la surse istorice.  Zone pentru îmbăiere - nu au fost desemnate. 3.5 Context socio-economic Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, spaƫiul hidrografic Buzău-Ialomiţa include teritorii din patru regiuni: 26,8 % din Regiunea Sud-Est, 41,4 % din Regiunea Sud, 2,4 % din Regiunea Centru şi 30,1 % din Regiunea Bucureşti-Ilfov. Din punct de vedere administrativ, spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa ocupă integral judeţele Buzău, Prahova, Ialomiţa şi părţial judeţele Braşov, Covasna, Brăila, Călăraşi, Dâmboviţa şi Ilfov. Populaţia totală aferentă spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa era conform recensământului din 2011 de 2.325.634 locuitori, din care 1.066.793 locuitori în mediul urban (45,87%) şi 1.258.841 locuitori în mediul rural (54,13%). Dintre aglomerările urbane importante enumerăm: Brăila, Buzău, Nehoiu, Pogoanele, Călăraşi, Fundulea, Moreni, Târgovişte, Slobozia, Urziceni, Sinaia, etc. În cadrul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa predomină terenurile arabile, care reprezintă 70% din total. Pe locurile următoare se situează zonele împădurite (predominând pădurile de răşinoase)care acoperă 20% şi culturile perene cu 3%. Celelalte categorii ocupă suprafeţe mult mai mici; zonele urbane ocupă o pondere de 3%, iar zonele industriale aproximativ tot 3%. Suprafaţa totală agricolă este de cca. 1,10 mil.ha. În spaţiul hidrografic Buzău - Ialomița activităţile economice sunt deosebit de diversificate: extracţia şi prelucrarea petrolului, metalurgie, produse chimice, industria extractivă de materiale de construcţii, prelucrarea lemnului, industria textilă şi alimentară, agricultură, silvicultură, viticultură etc. În figura 3.5.1. se prezintă utilizarea terenului din bazinul hidrografic Buzău-Ialomița. 10 . Figura 3.5.1 Utilizarea terenului din bazinul hidrografic Buzău-Ialomița 11 3.6. Patrimoniu cultural Obiectivele culturale ce se află pe teritoriul A.B.A Buzău-Ialomiţa sunt numeroase. Astfel se pot enumera cele mai interesante obiective, ca de exemplu: Mânăstirile Zamfira, Cheia, Sinaia, Castelul Peleş, Castelul Pelişor, Muzeul Memorial „Nichita Stânescu” Ploieşti, Muzeul „Ion Luca Caragiale” Ploieşti, Ruinele Cetatea Doamnei Neaga,Castelul Cantacuzino, Complexul Brâncovenesc Râmnicu Sărat, Muzeul de chihlimbar etc. 3.7. Infrastructura de protecție împotriva inundațiilor Spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa deţine un sistem complex de lucrări hidrotehnice cu rol de gestionare cantitativă a resurselor de apă, constând ȋn acumulări, regularizări de albii, apărări de maluri, praguri de fund, ȋndiguiri etc. Ca principale lucrări de apărare ȋmpotriva inundaţiilor ȋn spaţiul hidrografic Buzău - Ialomiţa există 12 acumulări permanente, 600 km de diguri pe principalele cursuri de apă, 330 km de regularizări de albii, 8 derivaţii şi 261 km de consolidări albii şi maluri. Se face precizarea că pe teritoriul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa se află în exploatare un număr de 11 baraje de categorie A şi B, respectiv un numar de 9 baraje de categorie C şi D. Lucrările hidrotehnice existente sunt prezentate în figura 3.7.1 şi schema de gospodărire a apelor la nivelul spaţiului hidrografic Buzău - Ialomiţa este prezentată în figura 3.7.1. Sistemul actual de avertizare - alarmare a populației în aval de construcțiile hidrotehnice din administrarea A.B.A. Buzău-Ialomiţa permite o alarmare preventivă a populației în cazul apariției unei situații de urgență. Un rol important în gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă îl constituie sistemul informațional meteorologic și hidrologic. Informaţiile de bază necesare sistemului informaţional hidrometeorologic al gospodăririi apelor pe suprafaţa Administraţiei Bazinale de Apă Buzău-Ialomița, provin de la: radare meteorologice, stații hidrometrice clasice și automate, stații pluviometrice clasice și automate și de la stații meteorologice. 12 Figura 3.7.1 Amenajări hidrotehnice existente la nivel de A.B.A. Buzău-Ialomiţa 13 Figura 3.7.2 Schema de gospodărire a apelor existentă în bazinul hidrografic Buzău-Ialomița 14  4. Aspecte metodologice privind revizuirea și actualizarea E.P.R.I. 4.1. Actualizarea procesului de identificare a evenimentelor istorice semnificative şi a zonelor cu risc potenţial semnificativ la inundaţii Pentru revizuirea inundațiilor istorice semnificative si definirea zonele cu risc potențial semnificativ la inundații au fost parcurse în principal etapele menționate în Raportul - Evaluarea preliminară a riscului la inundații A.B.A. Buzău-Ialomița – ciclul I http://www.rowater.ro/EPRI%20Rapoarte/RO5_%20PFRA_Report_%2020130531.pdf, metodologia utilizată în acest ciclu fiind menținută în termeni generali (la nivel de principii de analiză), dar cu o detaliere și o îmbunătățire a metodologiei impusă de disponibilitatea informațiilor mult mai detaliate referitoare la consecințele negative produse de inundații, a rezultatelor unor proiecte și studii realizate în perioada 2010-2017, precum și a unor surse de date spațiale cu acuratețe mai mare și actualizate (spre exemplu ortofotoplanuri în loc de imagini SPOT). Principalele etape parcurse în elaborarea E.P.R.I. în cadrul ciclului I au fost următoarele:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice, respectiv identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative;  Structurarea informațiilor în fișiere spreadsheet; informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Cartografierea în mediul GIS a zonelor afectate de inundații istorice, realizată la nivelul A.B.A., verificată/corectată la nivelul I.N.H.G.A. și adaptată cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații (A.P.S.F.R.) pe baza datelor, studiilor, rezultatelor proiectelor disponibile. Se menţionează alte două surse de date (documentații, rapoarte și rezultate GIS), respectiv două proiecte, care au fost intens utilizate în ciclul I de raportare, în special pentru definirea A.P.S.F.R.-urilor, nemaifiind necesare în ciclul II:  Proiectul PHARE 2005/017-690.01.01 - Contribuții la dezvoltarea strategiei de management al riscului la inundații (beneficiar – M.M.P. și A.N.A.R.);  Proiectul DANUBE FLOODRISK - Stakeholder oriented flood risk assessment for the Danube floodplains (South - East Europe Transnational Cooperation Programme). Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul I se prezintă schematic în figura 4.1.1. 15  Figura 4.1.1 Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul I Referitor la prima etapă de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E. în România, Comisia Europeană a analizat acest aspect şi a prezentat rezultatele în Raportul special Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, punctând următoarele aspecte:  buna coordonare la nivel național (abordare similară în toate cele 11 subunități) și la nivel internațional (sub îndrumarea ICPDR - Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea, existența acordurilor bilaterale);  România a raportat evaluarea riscului de inundații pentru toate tipurile de inundații care se pot produce: fluvială, pluvială, din ape subterane, din accidente/ avarii ale infrastructurii de apărare la inundații, în funcție de condițiile specifice ale sub- bazinelor;  Nu a fost luat în considerare impactul schimbărilor climatice asupra dezvoltării pe termen lung, tendințele impactului schimbărilor climatice asupra apariției și magnitudinii inundațiilor la nivel național nu sunt clar descrise. Spre deosebire de ciclu I, când au fost identificate inundații istorice semnificative din sursă fluvială, în ciclu II a fost luată în considerare și analizată și sursa pluvială a inundațiilor, identificând zonele urbane afectate în perioada 2010-2016 de ploi abundente de scurtă / lungă durată. Într-o primă etapă, s-a realizat o analiză a inventarului de inundații istorice la nivel de evenimente istorice, prin aplicarea criteriului hidrologic (probabilitatea de depășire a debitului viiturii) și cel privind cele patru categorii de consecințe (stabilite în cadrul 16 Directivei Inundații 2007/60/C.E.: sănătate umană, activitate economică, mediu și patrimoniu cultural), acestea păstrându-și pragurile de valori stabilite în ciclul I. Se face mențiunea că în cazul râurilor nemonitorizate hidrologic, specialiștii din cadrul A.B.A. au estimat magnitudinea evenimentelor istorice ținând cont de precipitațiile înregistrate și de alte informații avute la dispoziție (radarele meteorologice, avertizări de tip nowcasting). Spre deosebire de ciclul I de implementare a Directivei Inundații 2007/60/CE, când au fost analizate inundații istorice petrecute într-o perioada mai îndepărtată față de momentul prezent, pentru care nu s-au indentificat informații foarte detaliate în legătură cu consecințele negative produse de acestea, în ciclul II, informațiile referitoare la consecințele din perioada analizată, respectiv 2010-2016, sunt mult mai bine documentate. Acest fapt a permis o analiză mai amănunțită cu privire la consecințele negative semnificative produse de inundațiile istorice. Astfel în ciclu II, ulterior identificării evenimentelor istorice semnificative preliminare, s-a urmărit o selecție a localităților și a sectoarelor / tronsoanelor de râu / afluenților afectați de evenimentul istoric semnificativ considerat prin aplicarea la nivel de tronson a aceluiași criteriu hidrologic și a unui nou set de criterii privind consecințele. Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul II, în ceea ce privește evenimentele istorice semnificative din sursă fluvială şi pluvială, se prezintă schematic în figura 4.1.2. 17 Figura 4.1.2 Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul II, în ceea ce privește evenimentele istorice semnificative din sursă fluvială 18  4.2. Aspecte metodologice privind procesul de identificare a evenimentelor istorice semnificative În acest capitol se prezintă aspectele metodologice care au stat la baza identificării inundaţiilor istorice semnificative din România, metodologie elaborată şi aplicată unitar la nivel naţional, pentru a răspunde articolului 4 al Directivei Inundaţii, care “solicită tuturor statelor membre o descriere a inundaţiilor care au survenit în trecut şi care au avut impact negativ asupra sănătăţii umane, mediului, patrimoniului cultural şi activităţii economice şi pentru care probabilitatea de apariţie a unor evenimente viitoare similare este încă relevantă, incluzând informaţii referitoare la zonele inundate precum şi o evaluare a efectelor negative pe care acestea le-au produs”. De asemenea, având în vedere scopul evaluării inundaţiilor istorice semnificative, şi anume acela de a fundamenta decizii de management al riscului la inundaţii, este necesară analiza relevanţei consecinţelor negative semnificative produse de evenimente viitoare similare cu cele din trecut. Inundaţiile istorice semnificative reprezintă unul din principalele criterii care stau la baza stabilirii zonelor cu risc potenţial semnificativ la inundaţii (A.P.S.F.R.). Astfel, se recomandă ca informaţiile despre inundaţiile semnificative să fie utilizate ca bază pentru identificarea tronsoanelor / zonelor / arealelor în care pot apărea inundaţiile în viitor. În acest fel, o serie de informaţii de bază, relativ uşor de obţinut cu costuri reduse, pot contribui la prioritizarea măsurilor de reducere a riscului la inundaţii. În vederea îndeplinirii obligaţiilor pe care România şi le-a asumat ca stat membru al Comisiei Europene, respectiv implementarea Directivei 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscului la inundaţii, s-a realizat un inventar al inundaţiilor istorice produse în perioada 2010-2016 în vederea identificării evenimentelor istorice semnificative necesare în cadrul ciclului II de raportare. 4.2.1. Identificarea şi evaluarea inundaţiilor istorice semnificative din sursă fluvială România este predispusă în special inundațiilor provocate de revărsarea cursurilor de apă (inundații de tip fluvial), acestea producând pagubele cele mai importante. În continuare se prezintă metodologia care stă la baza procesului de identificare a inundațiilor istorice și de desemnare a celor semnificative atât din punct de vedere a consecințelor produse pe durata evenimentului, cât și a relevanței consecințelor în cazul în care astfel de fenomene se vor repeta. Principalele cauze care pot provoca inundații de tip fluvial pot fi:  viituri produse pe areale hidrografice mari (bazine şi subbazine hidrografice), cauzate de precipitaţii sau topirea zăpezii;  viituri punctuale (viituri rapide) produse pe zone restrânse, cauzate de precipitaţii cu intensitate mare;  blocaje naturale (zăpoare, zai, pornire de zăpor);  blocaje artificiale la poduri sau avarii ale lucrărilor hidrotehnice (baraje, diguri) sau deversări (de regulă controlate la baraje). 19  Principalele documente (rapoarte, studii, planuri, proiecte etc.) utilizate / valorificate în E.P.R.I. au fost:  Rapoartele operative care se elaborează pe toată perioada producerii fenomenelor şi Rapoartele de Sinteză care se întocmesc în termen de 30 zile de la încetarea fenomenului şi cuprind pe lângă descrierea fenomenului, cauza producerii acestuia şi pagubele fizice şi valorice înregistrate;  Studiile hidrometrice anuale din perioada 2010-2016 ale staţiilor hidrometrice din reţeaua naţională;  Baza de Date Hidrologică şi Hidrogeologică;  Planurile de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcţii hidrotehnice şi poluărilor accidentale, existente la nivel bazinal, judeţean şi local;  Studii elaborate în cadrul Administraţiilor Bazinele de Apă şi a Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor