Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO4_Arges_Vedea_2019.pdf

cului la inundații, cunoscută sub denumirea generică de Directiva Inundații 2007/60/C.E. are drept scop reducerea consecințelor negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică asociate inundațiilor. Implementarea Directivei Inundații 2007/60/C.E. se realizează la nivel de bazin hidrografic sau Unitate de Management, respectiv în cazul României la nivel de Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.). Directiva Inundații 2007/60/C.E. presupune parcurgerea a 3 etape de implementare, după cum urmează:  evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.);  elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații (H.H. și H.R.);  elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I). Pentru ciclu II de implementare al Directivei Inundații 2007/60/C.E. fiecare etapă de implementare trebuie revizuită și, dacă este necesar, actualizată și raportată la Comisia Europeană conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etape de implementare ale Directivei Inundații și termenele de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.) presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în spațiul hidrografic Argeș-Vedea conform articolului 4 al Directivei; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Argeș-Vedea, evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.) a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și compilarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospsodărire a Apelor; informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Argeș-Vedea către A.N.A.R./I.N.H.G.A., identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea, în mediul GIS, a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative, realizată la nivelul A.B.A. Argeș-Vedea de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediu GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846 /2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent, autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Romane” (A.N.A.R.) prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1 (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut- Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral), și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.). 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a Municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere), precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, condus de primari;  Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție;  Ceilalți deținători de lucrări cu rol de apărare împotriva inundațiilor; 4   Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări de apă mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități: M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor care elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Romane"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Române"; realizează studii care stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a spațiului hidrografic Argeș-Vedea 3.1. Context fizico-geografic Spațiul hidrografic Argeș-Vedea situat în partea de sud a României are o suprafață de 21 479 km² și include bazine hidrografice ale râului Argeș (12 550 km²), râului Vedea (5 430 km²), râului Călmățui (1 413 km²) și o parte din bazinul fluviului Dunărea (2.086 km²). Suprafața administrată de către A.B.A. Argeș-Vedea este de 21 479 km2. Bazinul hidrografic al râului Argeş este cuprins între 43º54’50" - 45º36’30" latitudine nordică şi 24º30’50" - 26º44’25" longitudine estică, se învecinează la nord cu bazinul hidrografic Olt, la vest cu bazinele hidrografice Olt şi Vedea, la sud cu bazinul Dunării, iar la est cu bazinul hidrografic al Ialomiţei, având o suprafaţă de 12 550 km2. Bazinul hidrografic al râului Vedea, component al bazinului Dunărean şi situat în partea de sud a ţării, are o suprafaţă de 5 430 km2 şi este cuprins pe direcţia nord-sud între paralele de 45o03’20’’ şi 43042’13’’ latitudine nordică, iar pe direcţia vest-est între meridianele de 24027’26’’ şi 25036’56’’ longitudine estică, fiind limitat de bazinele hidrografice ale Oltului, Călmăţuiului şi Argeşului. Bazinul hidrografic al râului Călmăţui este limitat de bazinele hidrografice ale râului Olt (la vest), râului Vedea (la est) şi fluviul Dunărea la sud. Are o suprafaţă mai mică, de numai 1 413 km2. Restul suprafeţei spaţiului hidrografic este reprezentat de o parte a bazinului fluviului Dunărea (între confluenţa cu râul Olt şi cea cu râul Argeş – 2 086 km2). În ceea ce privește relieful, spaţiul hidrografic Argeș - Vedea se caracterizează printr-o mare varietate a formelor de relief, începând cu înălţimile muntoase ale Făgăraşului (altitudine maximă 2 544 m – zona de obârşie fiind la 2 140 m) şi terminând cu cea mai joasă treaptă de relief de pe teritoriul ţării - Lunca Dunării (altitudine minimă 12 m). Regiunea montană, care ocupă 8% din totalul suprafeţei bazinului, este situată în nord şi include cele mai înalte culmi ale Carpaților Meridionali cu Masivul Făgăraşului şi partea vestică a Masivului Bucegi (Leaota) despărţit de culoarul tectonic Rucăr – Bran. Urmează zona subcarpatică şi colinară a Piemonturilor Cotmenei şi Cândeştiului (care acoperă 28% din total – 6% Subcarpați şi 22% piemont), formată dintr-o asociaţie de muscele şi dealuri orientate în sens latitudinal, care includ între ele depresiuni intracolinare, cu altitudini ce variază între 1 200 m în nord şi 600 m în sud. Spre sud se dezvoltă, pe o întindere mult mai mare, podişuri piemontane bine reprezentate care constituie Piemontul Getic. Sudul spaţiului hidrografic este format din câmpie, care reprezintă cea mai joasă şi mai uniformă formă de relief. Sectorul cursului inferior este format dintr-o asociaţie de interfluvii, văi şi terase în cadrul căreia se diferenţiază suprafeţe distincte - câmpuri, terase, lunci - respectiv Câmpia înaltă a Dâmboviţei şi Ialomiţei, Câmpia Găvanu – Burdea, Câmpia Burnazului, precum şi lunca Dunării. Suprafaţa ocupată de câmpie reprezintă 64% din totalul spaţiului hidrografic. Gradul de fragmentare al reliefului este de 350 – 450 m, iar energia maximă variază între 200 – 300 m. În figura 3.1.1. se prezintă harta hipsometrică a spațiului hidrografic Argeș-Vedea 6 Figura 1.1.1 Harta hipsometrică a spaţiului hidrografic Argeș-Vedea 7  Din punct de vedere geologic, în zonă, se dezvoltă formaţiuni cu aspecte petrografice și tectonice specifice care determină aspectul geomorfologic al regiunii. În zona montană apar, în principal, șisturi cristaline reprezentate prin micaşisturi şi paragnaise cu intercalații de calcare cristaline şi amfibolite, cu orientare generala pe direcţia vest – est. În partea sudică gnaisele au o largă dezvoltare, iar în partea de nord-est afloreaz, în zona Piatra Craiului, se găsesc depozite calcaroase. La sud, în zona dealurilor subcarpatice, se dezvoltă depozite mai noi reprezentate prin depozite paleogene şi miocene slab cutate, care alcătuiesc fundamentul regiunii, peste care s- au depus conglomerate şi gresii eocene, nisipuri, gresii şi pietrişuri mio-pliocene. Depresiunile intracolinare sunt alcătuite din conglomerate, nisipuri şi pietrişuri, peste care s-au depus aluviuni recente, cuaternare. Piemontul are o structură monoclinală cu un fundament cristalin acoperit cu formaţiuni constituite din conglomerate fine, gresii cenuşii, marne, nisipuri şi pietrişuri. Câmpia este formată din pietrişuri şi depozite exclusiv cuaternare reprezentate prin loess şi lehm loessoid cu grosimi foarte mari, iar depozitele aluvionare sunt formate din nisipuri fine şi grosiere, argile şi pietrişuri (Formatiunea de Frăteşti). 3.2. Context climatic Situat în partea de sud a ţării, spaţiul hidrografic Argeş - Vedea are o climă temperat - continentală, cu unele particularităţi. Precipitaţiile anuale înregistrează valori cuprinse între 1000 - 1400 mm pe culmile munţilor, între 600– 800 mm în zonele subcarpatice, colinare şi piemontane și scad sub 550 mm în zona de câmpie. În bazinul superior al spaţiului Argeş–Vedea–Călmăţui, în cursul anului, valorile medii lunare ale temperaturii sunt destul de diferite: iarna temperaturile medii lunare multianuale au valori negative, cele mai scăzute înregistrându-se în luna ianuarie (sub -2,5ºC); vara aceste temperaturi depășesc 20ºC şi scad cu 0,6ºC- 0,8ºC în funcţie de altitudine (la fiecare 100 m diferenţă de nivel). Cele mai mari valori medii zilnice ale temperaturii aerului se înregistrează vara (iulie – august) depăşind chiar 30ºC, ca urmare a invaziei de aer tropical, iar cele mai mici valori se înregistrează iarna (-7ºC în luna ianuarie), fiind o consecinţă a invaziei de aer rece arctic sau continental. Valorile medii lunare ating în zona de câmpie 11ºC. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului înregistrează o uşoară creştere de la N la S. 3.3. Resursele de apă Spaţiul hidrografic administrat de A.B.A. Argeş - Vedea cuprinde 3 bazine hidrografice, toate tributare fluviului Dunărea: Argeş, Vedea şi Călmăţui, având o lungimea totală a rețelei hidrografice de 7 039 km. Râul Călmăţui (L = 139 km, F = 1 413 km2) numit şi Călmăţuiul Teleormanului sau al Burnaşului, izvorăşte din câmpia piemontană a Boianului la est de Bărcăneşti, de la altitudinea de 157 m şi se vărsă în lacul Suhaia lângă Viişoara. Principalii afluenţi pe care-i primeşte, în ordinea formării bazinului hidrografic sunt: Dragna (L = 8 km, F = 15 km 2), Valea Ştiucii (L = 7 km, F = 21 km2), Sohodol (L = 19 km, F = 60 km2), Călmăţuiul Sec (L = 48 km, F = 167 km2), Urlui (L = 62 km, F = 289 km2) şi Ducna (L = 17 km, F = 62 km2). 8  Râul Vedea (S = 5 430 km2; L = 224 km) izvorăște în zona subcarpatică (Platforma Cotmeana), de la altitudinea de 504 m. Principalii afluenţi, în ordinea formării bazinului, sunt: Vediţa (L = 60 km, F = 223 km2), Plapcea (L = 56 km, F = 354 km2), Cotmeana (L = 93 km, F = 498 km2), Dorofei (L = 36 km, F = 219 km2), Tecuci (L = 61 km, F = 201 km2), Bratcov (L = 39 km, F = 144 km2), Burdea (L = 107 km, F = 366 km2), Pârâul Câinelui (L = 106 km, F = 535 km2), râul Teleorman, cel mai important afluent, (L = 169 km, F = 1 427 km2) şi Izvoarele (L = 42 km, F = 231 km2). Râul Argeş (L = 350 km, F = 12 550 km2) se formează amonte de lacul de acumulare Vidraru, în Munţii Făgăraş, de unde izvorăsc râurile Capra şi Buda care, prin unire, dau naştere râului Argeş, râuri care în prezent se varsă în lacul Vidraru. Principalii afluenţi, din amonte în aval, sunt: Vâlsan (L = 79 km, F = 348 km2), Râul Doamnei, care are şi cel mai mare aport de debit (L = 107 km, F = 1.836 km2), Râul Târgului (L = 72 km, F = 1 096 km2), Neajlovul (L = 186 km, F = 3 720 km2), Săbar (sau Răstoaca) (L = 174 km, F = 1 346 km2) şi Râul Dâmbov