Raport anual ANABI 2021.pdf

încheiere, proces-verbal), în practică s-au dovedit esențiale documente precum: cărți tehnice, certificate de înmatriculare, cărți de identitate, facturi de achiziție, documente de origine, rapoarte de evaluare, documentație vamală, certificate de calitate a produselor, declarații de conformitate ale producătorilor etc.;

• • sesizarea ANABI fără ca bunurile indisponibilizate să fie identificate, inventariate și

evaluate prin proces-verbal de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, aşa cum prevede art. 252 din Codul de procedură penală. Acest fapt determină în practică întârzieri substanțiale în predarea bunurilor către Agenție, precum și dificultăți în evaluarea și ulterior valorificarea bunurilor;

• • bunurile sechestrate sunt lăsate în custodia și în folosința proprietarilor sau a unor

terți. Aceasta poate determina dificultăți, întârzieri și costuri suplimentare, atât pentru evaluarea bunurilor, cât și pentru preluarea efectivă a bunurilor de către Agenție, fiind necesare demersuri suplimentare. De asemenea, prin lăsarea în folosință a bunurilor în condițiile inițierii procedurii de valorificare, se poate determina o scădere a valorii bunurilor sechestrate prin utilizarea acestora de către proprietari;

• • determinarea valorii de piață a unor categorii de bunuri se realizează în termene mai

lungi, fiind condiționată, fie de constatări sau evaluări tehnice prealabile întocmite de experți autorizați (ex. stabilire stare de navigabilitate în cazul aeronavelor, cubaj și identificare a tipului și calității în cazul masei lemnoase), fie de necesitatea îndeplinirii unor formalități suplimentare (ex. bunurile se află sub incidența antrepozitului fiscal sau în zone libere). Toate aceste aspecte necesită clarificări din punct de vedere juridic și logistic anterior declanșării procedurilor de evaluare și valorificare. Totodată, anterior inițierii procedurii de evaluare, sunt efectuate de către ANABI demersuri pentru a se constata dacă bunurile mobile îndeplinesc condițiile de valorificare, dacă sunt sau nu contrafăcute, dacă sunt înregistrate sub o marcă autorizată ori se impun măsuri de autorizare în vederea valorificării. De asemenea, din analiza celor peste 50.000 de hotărâri judecătoreşti comunicate

Agenţiei de către instanțele judecătoreşti, măsurile asigurătorii sunt confirmate prin hotărâri care validează propunerile procurorului în sensul confiscării speciale sau extinse sau în vederea reparării prejudiciilor. Cu toate acestea, încasările efective comunicate de către ANAF sunt mult sub acest nivel. Analiza periodică realizată de ANABI în baza datelor comunicate de către parchete, instanţe judecătoreşti şi ANAF a identificat printre cauzele acestei situaţii următoarele:

• • interpretarea neunitară a cadrului legal existent, neorientată pe finalitatea măsurilor

asigurătorii – recuperarea efectivă de prejudicii şi a produsului infracţiunii;

• • prin invocarea Deciziei ÎCCJ (Complet RIL) nr. 19/2017 s-a generat o practică de luare

a măsurilor asigurătorii asupra „bunurilor prezente și viitoare”, fiind necesară însă o intensificare a măsurilor subsecvente pentru identificarea, inventarierea și sechestrarea efectivă. În practică, aceasta se traduce prin pronunțarea de hotărâri de confiscare în echivalent. Aceste tipuri de confiscări nu pot fi aduse eficient la îndeplinire de către ANAF;

• • luarea măsurilor asigurătorii se realizează, de cele mai multe ori, fără o evaluare

efectivă a bunurilor (se preferă valoarea contabilă) și, ca regulă, fără estimarea costurilor de administrare și valorificare a bunurilor indisponibilizate (pre-seizure planning). Această practică generează sechestre „neperformante”. Astfel, în scurt 44