Raportul anual al Consiliului Fiscal

trimestriale a impozitului pe profit, precum şi a unei recrudescenţe a acumulării de arierate la nivelul bugetului de stat şi al bugetelor locale. Impactul înrăutățirii prognozei de creștere asupra soldului bugetar este însă atenuat de faptul că aceasta se datorează în cea mai mare măsură deteriorării cererii externe, dinamica exporturilor nereprezentând o componentă de natură să genereze scăderi proporţionale ale veniturilor bugetare.

În plus, indexarea salarială, chiar realizată într-o manieră care să limiteze impactul la nivelul bugetului pentru 2012, se va regăsi în totalitate la nivelul cheltuielilor bugetare din 2013, complicând substanţial procesul de ajustare a deficitului bugetar structural către obiectivul pe termen mediu (MTO) în contextul obligaţiilor asumate prin semnarea Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea şi Guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare (Compactul fiscal). În acest moment, măsurile necesare pentru asigurarea unei traiectorii de convergenţă spre MTO sunt nespecificate, ca de altfel şi momentul în care acest obiectiv ar urma să fie atins. Angajamentele asumate la nivel european impun în continuare un comportament prudent al politicii fiscal bugetare pe termen mediu.

În opinia Consiliului Fiscal, riscurile la adresa evoluţiei indicatorilor macroeconomici sunt în continuare îndreptate către un avans economic mai redus. De asemenea, balanţa riscurilor în ceea ce priveşte conduita necesară pentru politica fiscal-bugetară înclină mai degrabă pe partea negativă (un deficit bugetar mai mare decât cel proiectat).

Cele mai mari riscuri pe plan intern se pot materializa dacă angajamentul politic pentru procesul de consolidare fiscală scade, pe fondul unor turbulenţe politice în anticiparea alegerilor programate pentru 2012. Eventualele derapaje de la o politică fiscal-bugetară strictă (cum ar fi reversarea unor măsuri de austeritate implementate deja) pot conduce la depăşirea ţintei de deficit bugetar pentru 2012 şi la deteriorarea percepţiei de risc faţă de România.

În ceea ce priveşte creşterea economică, riscurile se situează de asemenea pe partea negativă, provenind în special din surse externe. Atât reducerea avansului economic în zona euro, cât şi menţinerea incertitudinilor pe pieţele financiare internaţionale pot contribui la reducerea creşterii economice pentru România prin mai multe canale: în primul rând, o cerere externă mai redusă afectează negativ exporturile şi înrăutăţeşte indicele sentimentului economic, în timp ce turbulenţele din pieţele financiare internaţionale ar putea creşte prima de risc a ţării, cu efecte negative asupra intrărilor de capital în România.

Pe partea pozitivă, o absorbţie mai bună a fondurilor europene nerambursabile şi o încredere îmbunătăţită la nivelul economiei poate conduce la o performanţă economică mai bună decât aşteptările, dublate şi de posibile investiţii străine directe mai mari, atrase de un ritm al reformelor structurale mai alert.

80