Raportul anual al Consiliului Fiscal

mari de 4 salariaţi în total salariaţi raportaţi de angajatori s-a menţinut în 2012 la nivelul mediu din perioadă 2007-2011.

CASETA 5: Identificarea economiei neobservate în România26

Pentru identificarea economiei neobservate în România se recurge la clasificarea întregii economii în două sectoare: formal şi informal.

Pentru sectorul formal se are în vedere abordarea subraportării utilizării forţei de muncă, precum şi a evaziunii fiscale de către societăţile nefinanciare, cu impact în subraportarea valorii adăugate brute.

Evaluarea forţei de muncă neînregistrate –„munca la negru" - reprezintă cea mai importantă parte a economiei neobservate. Metoda folosită se bazează pe compararea cererii şi ofertei de muncă cu scopul de a identifica persoanele care realizează o activitate legală într-o unitate din sectorul formal, dar nu sunt declarate autorităţilor. Estimarea ofertei de forţă de muncă foloseşte datele din AMIGO şi alte surse administrative privind participarea populaţiei pe piaţa muncii. Ancheta oferă informaţii despre numărul de persoane care au declarat că au desfăşurat o activitate plătită în perioada de referinţă. Estimarea ofertei de forţă de muncă se realizează pe ramuri omogene de activitate, la nivel de două cifre CAEN, fără agricultură şi administraţie publică. Producţia agricolă se calculează în conturile naţionale, folosind date cantitative, iar pentru administraţia publică se aplică ipoteza conform căreia unităţile aparţinând acestui sector nu subevaluează activitatea depusă.

Ancheta structurală anuală este sursa de date pentru cererea de forţă de muncă. Astfel, se utilizează datele privind numărul mediu de angajaţi, pe activităţi omogene, la nivel de 4 cifre CAEN.

Diferenţa dintre numărul persoanelor care au declarat că muncesc într-o întreprindere şi numărul persoanelor declarate angajate de întreprinderi reprezintă „munca la negru". Munca la negru este evaluată cu aceleaşi componente ale situaţiei legale: salarii brute medii, contribuţii la asigurări sociale etc. Consumul intermediar este determinat folosind aceeaşi pondere în producţie ca cea obţinută de întreprinderile mici pentru respectivele ramuri de activitate.

În conturile naţionale româneşti se fac estimări privind evaziunea de la plata taxei pe valoarea adăugată. Evaziunea fiscală se obţine ca diferenţă între TVA teoretică şi cea încasată la bugetul de stat. TVA teoretică este estimată cu ajutorul elementelor de consum intermediar, consum final al gospodăriilor populaţiei, consum final al administraţiei publice şi private şi FBCF, pe baza cotelor de TVA pe produse, stabilite prin lege. Această fraudă fiscală este inclusă în valoarea producţiei, precum şi în valoarea adăugată brută pentru fiecare ramură corespunzătoare.

26 Extras din Metodologia de elaborare a conturilor naţionale nefinanciare în România, Institutul Naţional de Statistică, Monitorul Oficial 292 din 5 mai 2009 (M. Of. 292/2009).

99