Raportul anual al Consiliului Fiscal

moment) și creșterea economisirii interne pentru a reduce dependența de intrările de capitaluri din străinătate în finanțarea investițiilor.

Consiliul fiscal va urmări cu atenție rezultatele procesului de reformă din cadrul aparatului administrativ de colectare a taxelor și impozitelor, o creștere a eficienței colectării atât din perspectiva încasării veniturilor, dar și din punctul de vedere al costurilor asociate fiind în măsură să genereze, pe termen mediu, spațiu fiscal. Totuși, adoptarea unor decizii legate de eventuale reduceri de taxe sau de majorare a unor cheltuieli în baza potențialelor creșteri de eficiență trebuie să aibă loc ex post, după ce procesul de reformă se dovedește ireversibil și capabil să genereze rezultate pe termen lung.

V.4    Cheltuielile publice – structură şi sustenabilitate
Structura cheltuielilor bugetare în România este caracterizată de preponderenţa cheltuielilor cu
salariile şi cu asistența socială (pensii, ajutoare sociale), dar importanța relativă a acestora s-a
redus semnificativ în perioada 2010-2012 ca urmare a procesului de consolidare fiscală (Graficul
58). După o evoluţie relativ stabilă ca procent din veniturile bugetare înainte de 2007,
cheltuielile cu salariile și pensiile au avansat într-un ritm alert în 2008-2009, peste media UE27,
ulterior reducându-se la un nivel inferior țărilor din ECE, cu excepția Ungariei. Dacă la nivelul
cheltuielilor cu salariile, ponderea acestora în total venituri bugetare la nivelul anului 2012 este
cea mai mică din ultimii 14 ani, cheltuielile cu asistența socială reprezintă o parte semnificativă
din veniturile bugetare, fiind mult mai ridicată decât în perioada 2000-2007, chiar și în contextul
ajustărilor din ultimii 3 ani.

Graficul 58: Evoluția ponderii cheltuielilor cu asistență socială şi salarii în total venituri încasate la buget (%)

Sursa: EUROSTAT

90