Raportul anual al Consiliului Fiscal

componentele bugetare fiind influențate de poziția în cadrul ciclului economic. Astfel, în perioadele de expansiune, veniturile bugetare sunt mai mari, micșorând deficitul bugetar, fără ca acest lucru să însemne neapărat o modificare în conduita politicii fiscale ori o îmbunătățire a gradului de colectare. În contextul pactului de stabilitate și creștere, identificarea unei poziții fiscale fundamentale, care să nu depindă de fluctuațiile ciclice ale economiei și care să asigure respectarea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și în caz de recesiune, devine fundamentală pentru respectarea prevederilor pactului și asigurarea unei poziții fiscale sustenabile pe termen mediu și lung.

În anul 2011, a fost semnat Pactul de Stabilitate şi Creştere revizuit prin care s-au adus completări cu privire la obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM, engl. medium term objective

• - MTO) şi la evaluarea conformării față de acesta. Astfel, OTM are în vedere un deficit structural

de maxim 1% din PIB pentru ţările din zona euro, iar deviaţia observată este considerată importantă (pentru un stat membru care nu a realizat obiectivul său pe termen mediu) atunci când se încalcă simultan criteriul deficitului structural și cel al cheltuielilor totale, acesta din urmă evaluând derapajele poziției finanțelor publice ca urmare a evoluției necontrolate a cheltuielilor totale.

Obiectivul de deficit structural pe termen mediu la care România trebuie să se alinieze conform statutului său de țară membră a UE este determinat pornind de la nivelul deficitul care stabilizează ponderea în PIB a stocului de datorie publică la care se adaugă o ajustare datorată încorporării unei porțiuni din costurile pe termen lung ale îmbătrânirii populației. Acesta a fost reevaluat ascendent pentru România de către Comisia Europeană la 1,25% din PIB (de la 0,7% din PIB anterior), ca urmare a impactului favorabil al reformelor structurale implementate în domeniul pensiilor în ultimii ani asupra costurilor îmbătrânirii populației, reevaluate în contextul elaborării raportului Ageing Report 2012 de către Comisia Europeană. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare, ratificat de România, stabilește o limită maximă de 1% din PIB pentru deficitul structural pentru țările cu un nivel redus al datoriei publice (semnificativ sub 60% din PIB), nivelul operațional al obiectivului pe termen mediu pentru România este

stabilit la acest din urmă nivel.

Respectarea pe termen lung a obiectivului pe termen mediu va impune un control foarte strict asupra finanţelor publice în România, acest lucru având avantaje clare, dar şi dezavantaje. Un avantaj important este reprezentat de imposibilitatea practicării unor politici fiscale prociclice şi de o disciplină fiscală pronunţată, în condițiile în care România are o experienţă istorică negativă în acest domeniu. Dezavantajul noii reguli fiscale europene pentru România constă în faptul că spaţiul de manevră existent pentru a putea stimula economia în perioadele de recesiune va fi foarte redus. În România, limita de deficit structural de 1% din PIB va fi cel mai

60