Raportul anual al Consiliului Fiscal

Curtea de Conturi, în Raportul public pe anul 2011, a identificat unele practici de supradimensionare a necesarului de credite bugetare în cazul anumitor ordonatori de credite, resursele suplimentare fiind direcționate către fondul de rezervă, urmând ca ulterior să fie cheltuite discreționar. De altfel, Curtea de Conturi a identificat, în cadrul raportului anterior menționat, și alte disfuncționalități privind utilizarea sumelor din fondul de rezervă: inexistenţa unor criterii clare şi formalizate de încadrare a cheltuielilor care au fost finanţate din fondul de rezervă bugetară în categoria cheltuielilor urgente sau neprevăzute; perpetuarea situaţiei constatate în anii precedenţi de a aloca sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului fără a exista un control privind atingerea obiectivului final prevăzut în actul normativ prin care au fost alocate; majorarea de mai multe ori comparativ cu alocările inițiale a sumelor care pot fi cheltuite din fondul de rezervă. Având în vedere toate acestea, Curtea de Conturi constată că „Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului a beneficiat de alimentări prin

renunțări netransparente și a fost utilizat de asemenea într-o manieră netransparentă, prin hotărâri de Guvern, fără control parlamentar, funcționând practic asemenea unui buget paralel”.

Considerând cele mai bune practici pe plan internațional în domeniu precum și concluziile formulate de Curtea de Conturi, Consiliul fiscal recomandă identificarea explicită a cheltuielilor care pot fi angajate din fondul de rezervă împreună cu o mult mai mare transparență, inclusiv prin raportarea periodică către Parlament a nivelului de utilizare al fondului. Astfel, se impune detalierea alocărilor din Fondul de rezervă bugetară, cu precizarea condițiilor și a criteriilor de alocare, precum și defalcarea pe ordonatori de credite. De asemenea, Consiliul fiscal recomandă plafonarea sumelor ce pot fi repartizate și utilizate din fondul de rezervă, ca procent din totalul cheltuielilor, un nivel de 1% fiind aparent suficient, având în vedere evoluțiile anterioare.

În conformitate cu art. 30, alin. (4) din Legea finanţelor publice numărul 500/2002, fondul de intervenție la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamități naturale și sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. Spre deosebire de destinațiile posibile ale alocărilor din fondul de rezervă care lasă loc de interpretări, în cazul fondului de intervenție la dispoziția Guvernului acestea sunt clar precizate în textul de lege, oportunitatea existenței unui astfel de fond fiind justificată. În anul 2012, sumele alocate din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului au însumat 63,45 milioane de lei, destinația sumelor fiind în conformitate cu prevederile Legii finanțelor publice. Lista completă a hotărârilor de Guvern prin care se decide utilizarea fondului de intervenție, se regăseşte în anexa raportului.

50