Raportul anual al Consiliului Fiscal

III.3.2. Cheltuieli cu bunuri și servicii

Execuția cheltuielilor cu bunuri și servicii           Graficul 24: Cheltuieli cu bunuri și servicii
netă de impactul schemelor de                                        2013 (mld. lei)
compensare a consemnat un nivel
superior celui avut în vedere în proiectul
de buget (+1 mld. lei), depășind cu 4,4
mld. lei și nivelul considerat la
fundamentarea Strategiei fiscal-bugetare
pe perioada 2013 – 2015, respectiv 33,9
mld. lei, în condițiile în care proiecțiile
aferente SFB nu includeau impactul
implementării Directivei UE 7/201124.
Estimată inițial la 37,3 mld. lei, valoarea

finală a acestei categorii de cheltuieli, a atins un nivel de 38,3 mld. lei, respectiv Sursa: Ministerul Finanțelor Publice 6,09% din PIB.

Cheltuielile cu bunuri și servicii cu fost revizuite în creștere cu ocazia primei rectificări bugetare (+2 mld. lei), în pofida faptului că majorarea acestui capitol de cheltuieli, ulterior aprobării bugetului și fără operarea unei reduceri de aceeași valoare la nivelul altor cheltuieli bugetare, este interzisă de Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. Chiar dacă încasările din taxa clawback, neincluse în bugetul inițial, au fost utilizate pentru finanțarea cheltuielilor suplimentare cu bunuri și servicii, dimensiunea revizuirii nu poate fi explicată doar de acest factor. În schimb, la cea de-a doua rectificare bugetară, valoarea cheltuielilor cu bunuri și servicii a fost reevaluată la 38,5 mld. lei (-0,74 mld. lei față de prima rectificare). Este de menționat faptul c ă ambele rectificări au avut în vedere implementarea unei scheme de stingere în lanț a obligațiilor bugetare de tip swap (fiecare însumând 0,5 mld. lei), dar în execuția finală s-au regăsit doar 0,3 mld. lei aferenți acestor scheme.

De altfel, Consiliul fiscal a atras atenția în februarie 2013, în opinia asupra Strategiei fiscal- bugetare 2013-2015 actualizată asupra faptului că sumele alocate prin proiectul de buget

24 Aceasta prevede că „în contractele între întreprinderi ar trebui să se prevadă termene de plată limitate, ca regulă generală, la 60 de zile calendaristice”. În plus, „ar trebui să se prevadă norme specifice în ceea ce privește tranzacțiile comerciale pentru furnizarea de bunuri sau servicii de către întreprinderi către autoritățile publice, norme care să stabilească, în special, termene de plată care să nu depășească în mod normal 30 de zile calendaristice, în afara cazului în care contractul prevede în mod expres dispoziții contrare, care trebuie să fie justificate în mod obiectiv de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, dar care să nu depășească, în orice caz, 60 de zile calendaristice.”

60