Cand logica politica bate logica economica - capcana prociclicitatii

cheltuielile de investitii. Romania a cheltuit foarte multi bani pentru investitii (ca procent din PIB am avut printre cele mai mari cheltuieli publice de investitii la nivel european in ultimii 10-15 ani), iar o reducere a acestora in conditiile in care eficienta lor s-ar imbunatati masiv (existand spatiu enorm in aceasta directie) nu ar fi nociva pentru economie, insa nu vedem nici un semn in aceasta directie. Nu cred ca Romania isi mai poate permite sa nu faca cheltuieli de investitii publice pentru infrastructura, in conditiile in care calitatea inflastructurii este in mod evident calcaiul lui Ahile in cazul competitivitatii economiei romanesti vis-a vis de tarile din Europa Centrala si de Est. In toate clasamentele de competitivitate internationale, calitatea infrastructurii din Romania este aspectul cel mai nefavorabil in materie de competitivitate. Graficul 6 – Componentele competitivitatii economice Sursa: The Global Competitiveness Report 2014-2015, World Economic Forum Nota: PL –Polonia, HU-Ungaria, HR-Croatia, CZ- Cehia, valorile pentru Romania sunt cu linia rosie. O a doua optiune pe care o are in vedere probabil Guvernul, cel putin la nivel declarativ, este cea a imbunatatirii colectarii taxelor prin reducerea evaziunii fiscale. În ceea ce privește creșterea eficienței colectării/reducerea evaziunii fiscale, aceasta poate reprezenta în teorie o sursă de venituri suplimentare care să diminueze impactul măsurilor discreționare asupra deficitului structural, însă o evaluare ex ante a cuantumului veniturilor suplimentare generate este imposibilă. In plus, nu există un istoric de performanță care să poată fundamenta considerarea ex ante a unor castiguri semnificative din reducerea evaziunii fiscale, ba dimpotriva chiar. Daca luam experienta anilor anteriori, la TVA spre exemplu am avut o deteriorare continua a colectarii, culminand cu anul 2014 in care eficienta colectarii a fost una extrem de slaba: in conditiile in care consumul a crescut cu 4.6% in termeni reali in 2014, incasarile din 10 TVA au scazut (!!!) cu -1.7% in termeni nominali fata de anul 2013, ceea ce a facut ca ponderea in PIB a veniturilor din TVA sa scada cu 0.5 pp din PIB, la doar 7.8% din PIB, un nivel similar cu anul 2008 cand cota de TVA era cu 5 pp mai mica (19%). Spre comparatie, Bulgaria, o tara comparabila din orice punct de vedere cu Romania, colecteaza din TVA 9.2% din PIB la o cota standard de TVA de 20%. Graficul 7 – Evolutia incasarilor din TVA (% din PIB) 9% TVA de 19% TVA de 24% 8.6% 8.4% 8.3% 8.0% 8% 7.9% 7.8% 7.8% 7.5% 7% 6.5% 6% 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 Sursa: Eurostat Desi executia bugetara din primele luni ale anului 2015 consemneaza venituri bugetare semnificativ peste planul bugetar initial, este prematur si greu sa diferentiem intre efectul unei cresteri economice mult mai mari decat asteptarile initiale (bugetul pentru 2015 a fost construit cu o crestere economica de 2.5%, trimestrul I consemnand deja o crestere de economica de 4.3% si existand premisele pentru a incheia anul 2015 cu o crestere de peste 4%) care justifica venituri efective mult peste asteptari la acelasi grad de colectare, si roadele demersurilor ANAF de imbunatatire a colectarii. Cred ca reducerea evaziunii fiscale nu poate fi una de durata daca nu este rezultatul unui demers structural profund de reformare a sistemului de colectare a ANAF, care sa contina atat o reducere a birocratiei aferente platii taxelor cat si multe alte aspecte, inclusiv acela de profesionalizare, credibilizare si legitimare a institutiei in fata contribuabililor. In plus, orice astfel de demers, oricat de bine gandit ar fi, este sortit esecului atata timp cat nu este adresata si problema eficientei cheltuielor bugetare. Contribuabilii nu vor plati taxele si impozitele nici chiar la un nivel semnificativ mai scazut daca constata in continuare ca veniturile colectate de catre stat din taxele si impozitele platite de ei nu sunt cheltuite eficient (in special in zona investitiilor publice) si calitatea serviciilor publice (in primul rand a celor de sanatate si de 11 educatie) nu se imbunatateste. Conformarea voluntara a contribuabililor nu se va produce decat in acest caz, altfel, chiar daca se va imbunatati conformarea pe moment, va fi una fortata si nu va fi de natura permanenta. Un argument puternic in acest sens este faptul ca veniturile bugetare din taxe si impozite au fost in Romania printre cele mai mici din Europa si relativ stabile in timp indiferent de sistemul de impozitare si de cotele de impozitare, ceea ce arata clar ca nu sistemul sau cotele de impozitare sunt problema. In concluzie, o reforma a codului fiscal bine gandita trebuia sa plece de la o abordare strategica care sa raspunda nevoii de imbunatatire a competitivitatii economiei in conditii de stabilitate macroeconomica, singura de natura sa creeze o crestere economica sustenabila. Nu cred ca poate exista crestere economica pe termen lung doar prin consum, fara investitii, mai ales intr-o tara in care nevoia de infrastructura este una acuta. Noul cod fiscal aprobat nu raspunde din pacate la acest deziderat si poate crea mai multe probleme decat rezolva. Beneficiile în materie de creștere economică suplimentară pe termen scurt ca urmare a unei relaxări fiscale pro - ciclice vor fi depășite de costurile pe care o inevitabilă consolidare fiscală ulterioara le-ar putea genera. In plus, cred ca s-a lamurit definitiv faptul ca Guvernul nu a luat niciodata in serios obiectivul de adoptare a euro, codul fiscal aprobat fiind de natura mai degraba sa ne indeparteze de aceasta tinta. Cred ca un asemenea obiectiv (stabilit realist si cu un drum de parcurs foarte clar in materie de reforme structurale) ar fi de fapt un obiectiv adevarat la care sa avem consens politic atat de larg precum cel pe care l-am avut pe codul fiscal. 12