Raportul anual al Consiliului Fiscal

introducerii acestora în înzestrarea armatei. Mai mult, la fel ca și în anii anteriori, Guvernul a inițiat ordonanțe de urgență care prevăd posibilitatea alocării de sume din fondul de rezervă și pentru stingerea arieratelor, în anul 2014 beneficiind de aceste derogări Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei și Ministerul Transporturilor. Cu toate că eliminarea plăților restante ale statului față de agenții economici reprezintă un element important pentru îmbunătățirea poziției lichidității acestora și promovarea creșterii economice, alocarea de sume din fondul de rezervă pentru acest scop poate fi justificată doar pe termen scurt. Pe termen mediu, soluția este reprezentată de îmbunătățirea procesului de programare bugetară și găsirea de soluții viabile pentru eliminarea cauzelor structurale care au condus la acumularea de arierate.

Se remarcă astfel apelul repetat al Guvernului la derogări de la Legea finanțelor publice nr. 500/2002 prin care se stabilesc utilizări ale fondului de rezervă care nu pot fi catalogate drept cheltuieli urgente sau neprevăzute. Deși reducerea stocului de arierate sau plata titlurilor executorii reprezintă obiective valide, acestea ar trebui cuprinse în proiectul de buget sau cu ocazia rectificărilor bugetare, la capitolele de cheltuieli corespunzătoare și nu ar trebui să afecteze fondul de rezervă bugetară.

Utilitatea unui fond de rezervă (engl. contingency reserve fund) constă în flexibilitatea pe care o conferă guvernului în executarea bugetului anual, în special pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute sau urgente. Oportunitatea includerii în buget a unui fond de rezervă este confirmată de literatura de specialitate privind programarea bugetară care subliniază însă totodată necesitatea identificării unui echilibru în legătură cu dimensiunea unui astfel de fond. Astfel, un nivel prea scăzut al rezervei ar putea fi insuficient pentru a acoperi în mod operativ cheltuielile neprevăzute, în timp ce un fond de rezervă supradimensionat ar putea conferi o autoritate prea mare executivului în angajarea unor cheltuieli în exces, fără aprobarea Parlamentului.

Curtea de Conturi, în Raportul public aferent anului 2013, a constatat următoarele aspecte privind alocările din fondul de rezervă: supradimensionarea bugetelor în faza de programare bugetară, sumele rămase necheltuite alimentând fondul de rezervă, inexistența unor criterii clare și formalizate de clasificare a cheltuielilor care au fost finanțate din fondul de rezervă bugetară, funcționarea necorespunzătoare a sistemelor de control intern, absența unui control din partea MFP pentru verificarea gradului de atingere a obiectivului final prevăzut în actul normativ prin care au fost alocate. De asemenea, s-a constatat că nu au existat modificări semnificative în desfășurarea procesului legislativ prin care se alocă fondurile, repartizarea și utilizarea acestor fonduri fiind realizate, la fel ca și în perioada anterioară, prin lăsarea la latitudinea inițiatorilor de proiecte de hotărâri ale Guvernului a evaluării și încadrării cheltuielilor ce urmează a fi finanțate din aceste fonduri. Astfel, fondul de rezervă a fost majorat de aproximativ 5 ori pe parcursul exercițiului financiar 2013 față de prevederile inițiale,

77