Raportul anual al Consiliului Fiscal

factorii care împiedică realizarea unui nivel adecvat de investiții se numără: lipsa de eficiență din administrația publică, în special privind achizițiile publice, gradul ridicat de impredictibilitate a legislației, lipsa evaluărilor ex ante ale impactului legislației, precum și promovarea prin ordonanțe de urgență a unor măsuri de mare impact asupra mediului privat fără consultarea părților interesate. Mai mult, CE notează că investițiile publice ar putea fi afectate de o incertitudine persistentă, atât din cauza caracterului imprevizibil al procesului de elaborare a politicilor, cât și a presiunilor bugetare asupra investițiilor publice care decurg din noua lege a pensiilor pe fondul spațiului fiscal foarte limitat și al politicii expansioniste fiscal-bugetare. Raportul CE subliniază necesitatea direcționării investițiilor către domeniile-cheie de politică și consolidarea ierarhizării în funcție de priorități a proiectelor de investiții publice și a pregătirii acestora.

Evoluția cheltuielilor de investiții din anii 2012-2019 ilustrează menținerea tiparului privind sub-execuţia acestora în raport cu planificarea anuală iniţială, ceea ce reflectă incapacitatea administrativă de a realiza proiectele de investiții cu finanțare din fonduri externe nerambursabile, iar în subsidiar o modalitate facilă de realizare a consolidării fiscale.

Consiliul Fiscal pledează pentru aplicarea fermă a cadrului legal privind managementul investițiilor publice și apreciază că s-au făcut progrese extrem de limitate privind reforma în acest domeniu, fiind necesari pași decisivi pentru creșterea transparenței privind procesul de prioritizare a investițiilor publice şi eficientizarea procesului de alocare şi cheltuire a banilor publici în acest domeniu. O bună prioritizare a investițiilor, orientarea acestora spre creșterea investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare, în infrastructura fizică și cea digitală poate contribui la reducerea disparităților regionale și la îmbunătățirea productivității, precum și la creșterea pe termen lung a economiei românești.

III.5.4. Fondul de rezervă bugetară și fondul de intervenție la dispoziția Guvernului În conformitate cu art. 30, alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar. Cadrul legal oferit de Legea nr. 500/2002 precizează însă doar generic tipul de alocări permise din fondul de rezervă (respectiv pentru situații „neprevăzute sau urgente”), fără a stabili explicit categoriile de cheltuieli care pot fi angajate din fondul de rezervă sau cuantumul sumelor alocate, ceea ce oferă spațiu pentru alocări discreționare și netransparente. În acest sens, Consiliul Fiscal reiterează solicitarea privind clarificarea din punct de vedere legislativ a destinațiilor alocărilor permise din fondul de rezervă bugetară și a modului de utilizare, precum și asigurarea unui grad înalt de transparență și control public a acestuia.

De asemenea, atragem din nou atenția asupra ordonanțelor de urgență emise de Guvern prin care se stabilesc utilizări ale sumelor din fondul de rezervă dincolo de cadrul statuat în Legea finanțelor publice nr. 500/2002, respectiv pentru cheltuieli care nu pot fi catalogate drept „neprevăzute sau urgente”. Astfel, OUG nr. 12/14.08.2019 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2019 a permis alocări

89