Raportul anual al Consiliului Fiscal

De notat că a fost depășit cu 0,1 pp din PIB precedentul deficit record din anul 2009 (9,1% din PIB), atins în contextul crizei financiare globale.

Comparativ cu anul anterior, în anul 2020, veniturile fiscale sunt la un nivel inferior cu 0,3 pp din PIB, urmare a reducerii încasărilor din impozite indirecte (-0,2 pp din PIB), și a celor din impozite directe (-0,1 pp din PIB), fiind contrabalansate de o evoluție bună a contribuțiilor sociale (+0,7 pp din PIB) și altor venituri curente (fonduri europene, +1 pp din PIB). Comparativ cu anul 2009, veniturile fiscale înregistrate în anul 2020 sunt mai mici cu 1,1 pp din PIB, în principal pe seama impozitelor directe care s-au diminuat cu 1,2 pp din PIB, ca urmare a reducerii cotei de impozitare a veniturilor personale de la 16% la 10% începând cu anul 2018, în timp ce majorarea veniturilor din contribuțiilor sociale (+2,3 pp din PIB, pe fondul transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat din anul 2018) și din alte venituri curente (+0,7 pp din PIB), a determinat majorarea veniturilor totale cu 2,8 pp din PIB în anul 2020 față de anul 2009.

În anul 2020, cheltuielile bugetare s-au situat cu 3 pp din PIB peste nivelul din anul 2009, prin intermediul majorărilor semnificative înregistrate la nivelul următoarelor componente: remunerarea salariaților (+1,8 pp din PIB) și asistență socială (+0,8 pp din PIB), În contra-pondere, s-a diminuat ponderea categoriilor: formarea brută de capital fix (-1,2 pp din PIB), consum intermediar (-0,1 pp din PIB). Raportat la anul anterior, principalele categorii care au contribuit la creșterea cheltuielilor bugetare cu 6,2 pp din PIB sunt reprezentate de: asistența socială (+1,6% din PIB), formarea brută de capital fix (+1,1% din PIB) și remunerarea salariaților (+0,8 din PIB).

Dacă ajustarea fiscală în perioada 2009-2015 s-a realizat preponderent la nivelul cheltuielilor de investiții și a celor de personal și asistența socială, în perioada 2016-2020 scăderea acestor două ultime categorii a fost puternic inversată, în special remunerarea salariaților care, în anul 2020 comparativ cu anul 2015, a fost cu 4,3 pp din PIB mai mare (susținută de dinamici salariale alerte și de modificarea de tratament fiscal al contribuțiilor sociale începând din anul 2018), precum și asistența socială (+2 pp din PIB), ambele fiind categorii de cheltuieli de natură permanentă.

CF notează diferența majoră între a înregistra deficite bugetare înalte ca urmare a manifestării unor elemente de natură structurală, pe baza reducerilor de taxe și a majorării unor cheltuieli permanente operate în ultimii ani, cum este cazul României și a înregistra deficite similare ca mărime pe seama implementării unor programe de sprijin pentru economie pentru contracararea efectelor economice și sociale ale pandemiei SARS-COV-2, cum este cazul multor țări din UE. Astfel, acestea din urmă au avut spațiu de manevră pentru a stimula economia și, în plus, beneficiază de avantajul că aceste măsuri fiind temporare (de tip one-off) nu vor afecta execuția bugetară când stimulul va fi retras, nefiind necesare măsuri structurale pentru revenirea la o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare. În plus, în cursul anului 2020 au fost adoptate noi măsuri fiscal-bugetare care conduc la deteriorarea poziției finanțelor publice, ceea ce complică procesul de consolidare bugetară din anii următori. CF notează persistența unor riscuri privind amplificarea deteriorării poziției fiscale structurale, pe partea de cheltuieli permanente (personal, asistență socială), o eventuală materializare a acestora fiind de natură

să complice suplimentar situația bugetului public.

45