Raportul anual al Consiliului Fiscal

din PIB, impozitele pe producție și import (+0,3 pp din PIB, în principal pe seama încasărilor din TVA care au avansat cu 0,4 pp din PIB), și sumele din fonduri europene (+0,3 pp din PIB). S-a redus ponderea încasărilor în PIB pentru agregatul alte venituri curente (-0,3 pp datorită diminuării veniturilor din proprietate) și contribuții sociale (-0,5 pp, majorarea PIB depășind creșterea fondului de salarii din economie). Comparativ cu anul 2009, veniturile totale înregistrate în anul 2021 s-au majorat cu 2,5 pp din PIB, în principal pe seama contribuțiilor sociale (+1,7 pp din PIB, urmare transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat din anul 2018), a sumelor din fonduri europene (+1,5 pp din PIB) și impozitelor indirecte (+0,5 pp din PIB). Impozitele directe au fost cu 0,8 pp din PIB mai mici, ca urmare a reducerii cotei de impozitare a veniturilor personale de la 16% la 10% începând cu anul 2018. Ponderea cheltuielilor bugetare în 2021 a fost de 39,9% din PIB, mai puțin cu 2,1 pp față de anul anterior. Diminuarea a fost localizată la majoritatea componentelor, acestea consemnând un ritm moderat de

creștere, sub dinamica PIB nominal. Formarea brută de capital fix și cheltuielile cu subvențiile s-au redus cu câte 0,4 pp, , cheltuielile cu asistența socială cu 0,2 pp din PIB, iar remunerarea salariaților cu 1 pp din PIB, în condițiile unui ritm de creștere nominal al cheltuielilor de personal semnificativ inferior celui al PIB nominal. Comparativ cu anul 2009, cheltuielile bugetare au fost cu 0,5 pp din PIB mai mari, majorări fiind înregistrate la nivelul următoarelor componente: remunerarea salariaților (+0,8 pp din PIB), alte cheltuieli curente și asistență socială (cu câte +0,5 pp din PIB). În contrast, s-a redus semnificativ ponderea în PIB pentru componentele: formarea brută de capital fix (-1,6 pp), subvenții (-0,5 pp) și consum intermediar (-0,1 pp). De notat că ajustarea fiscală în perioada 2009-2015 s-a realizat preponderent la nivelul cheltuielilor de investiții, de personal și asistența socială, procesul fiind inversat în perioada 2016-2021 prin creșterea accentuată a cheltuielilor de natură permanentă, respectiv remunerarea salariaților (+3,3 pp din PIB în

anul 2021 comparativ cu 2015, susținută de dinamici salariale alerte și de modificarea de tratament fiscal al contribuțiilor sociale începând din anul 2018) și asistența socială (+1,7 pp din PIB). CF consemnează persistența unor riscuri privind amplificarea deteriorării poziției fiscale structurale, pe partea de cheltuieli permanente (cheltuieli de personal, asistență socială). O posibilă materializare a acestora este de natură să complice suplimentar situația bugetului public având în vedere contextul actual complicat de războiul din Ucraina și de continuarea escaladării creșterii prețurilor la energie, materii prime, precum și de necesitatea continuării procesului de consolidare bugetară în anii următori în condițiile respectării calendarului angajat de România în cadrul PDE. În cazul României, se manifestă și o constrângere suplimentară, legată de dimensiunea relativ ridicată a datoriei publice raportat la cea a sectorului financiar intern, cu o capacitate limitată de absorbție a unui stoc suplimentar de datorie publică. CF subliniază că, în contextul unor necesități mari de finanțare și în următorii ani, ținând cont de

aversiunea piețelor financiare la risc, respectiv, la niveluri înalte ale deficitului bugetar pentru o perioadă îndelungată, chiar dacă regulile fiscale în UE rămân suspendate și în perioada 2021-2023 o corecție care să conducă pe termen mediu la niveluri mai reduse ale deficitului bugetar și care să ancoreze așteptările

42