7. Reglementarea substanțelor psihoactive

Istoria omenirii este strâns legată de consumul substanțelor psihoactive, în special în scopuri ritualice, fapt atestat prin dovezi arheologice datând din cele mai vechi timpuri. Și astăzi, diferite comunități, precum șamanii din Amazon sau rastafarienii, folosesc unele astfel de substanțe în ritualurile lor religioase sau purgative. Totuși, pe parcursul secolelor, sub presiunea unor autorități laice sau religioase, relația oamenilor cu substanțele psihoactive s-a tot transformat. Dacă secolul XX a fost caracterizat la nivel global de intensificarea măsurilor punitive și restricționarea accesului populației la astfel de substanțe, tendința în secolul XXI este inversă. În România însă, deocamdată, substanțele psihoactive categorisite sub numele generic de “droguri” sunt ilegale, iar consumul, cumpărarea, și traficul sunt pasibile de pedepse cu închisoarea de lungă durată. Mai mult, contrar tendinței mondiale actuale, propaganda anti-droguri proliferează și legile sunt înăsprite în loc să fie relaxate. SENS înțelege complexitatea situației, dar propune alinierea României la practici internaționale dovedit benefice, prin dezincriminarea și destigmatizarea posesiei și consumului și schimbarea percepției asupra drogurilor dintr-o perspectivă penală într-una medicală, de sănătate publică. Raportarea societății și a statului prin sistemul medical, de asistență socială și forțele de ordine, la posesia și consumul de substanțe psihoactive reprezintă o provocare majoră pentru România, cu implicații profunde asupra sănătății publice, justiției și siguranței cetățenilor. Nivelul de înțelegere a modului în care substanțele psihoactive acționează și creează dependență sunt puțin înțelese atât de către tineri și alți potențiali consumatori, cât și de către marea parte a angajaților din sectorul public care întâlnesc în mod regulat persoane aflate sub influența acestor substanțe. În prezent, legislația este ambiguă în ceea ce privește distincția între deținerea de droguri pentru consum propriu și traficul de droguri, ceea ce creează incertitudini în aplicarea legii și adesea duce la condamnări disproporționate, în special pentru persoanele care nu sunt implicate în rețele de trafic organizat. Lipsa unei definiții clare și a unor praguri obiective privind cantitățile de droguri deținute complică și mai mult această situație. De asemenea, există o capacitate limitată de prevenire și combatere a consumului problematic de substanțe psihoactive, iar sistemul de reabilitare este subfinanțat și inadecvat. Programele de tratament și consiliere sunt insuficiente și slab integrate în sistemul de sănătate publică. O altă problemă esențială este absența unui cadru adecvat de reglementare pentru substanțe psihoactive apărute pe piață în ultimii ani, complicând monitorizarea și controlul consumului. Politicile publice actuale nu abordează în mod eficient nici prevenirea consumului, nici reducerea riscurilor asociate acestuia, subminând eforturile de a asigura siguranța și sănătatea cetățenilor. Politicile publice falimentare în domeniul controlului substanțelor psihoactive cauzează mai multă suferință, marginalizare și stigmatizare chiar decât consumul propriu-zis de asemenea substanțe. O abordare axată pe dezincriminare și investiții în sănătatea publică prin programe de tratare a dependenței dă rezultate în numeroase state și trebuie introdusă imediat și în România.