6. Justiție echitabilă pentru toți

Scopul sistemului de justiție este să asigure separarea și echilibrul puterilor în stat, să asigure ordine socială, să prevină abuzuri de putere și să facă dreptate acolo unde au loc încălcări ale legii. Sistemul de justiție din România nu reușește decât parțial să își îndeplinească rolul, fiind în multe situații încărcat inutil. Multe persoane, în special cele din grupuri vulnerabile sau cu venituri mici, nu au acces la servicii juridice adecvate din cauza costurilor ridicate sau a lipsei de cunoștințe legale. Deși există programe de asistență juridică, acestea sunt adesea insuficiente și neadaptate nevoilor reale. Lipsa accesului la consiliere juridică gratuită sau la prețuri accesibile face ca mulți cetățeni să nu își poată apăra drepturile în mod eficient, ceea ce duce la o inechitate profundă în fața legii. De asemenea, deși există progrese în transparentizare, multe aspecte ale sistemului judiciar rămân obscure pentru cetățeni. Procesele pot fi greu de înțeles și de urmărit, iar publicul are acces limitat la informații despre decizii judecătorești și desfășurarea cazurilor. Constatăm o lipsă de responsabilizare eficientă pentru magistrați și funcționarii din justiție, abuzurile de putere și erorile judiciare rămânând adesea nesancționate. Corupția în sistemul judiciar și, mai ales, opinia publică nefavorabilă față de membrii aparatului de justiție, alimentată și de data aceasta de portretizări negative în mass- media, rămân, de asemenea, o problemă semnificativă. Influențele externe asupra magistraților, cazurile dovedite de luare și dare de mită, precum și cele de favoritism, creează percepția generală de nedreptate. De asemenea, încă există situații în care procesele sunt manipulate sau tergiversate din cauza presiunilor politice sau economice. Așadar, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare nu sunt nici ele întotdeauna respectate. Cazurile de abuzuri ale autorităților, precum arestările preventive prelungite sau lipsa unui proces echitabil, afectează în mod disproporționat persoanele vulnerabile, accentuând inechitățile din sistemul de justiție. În dezacord cu exemplele de bune practici internaționale, sistemul judiciar din România pune accent predominant pe pedeapsă, cu puțină atenție acordată reabilitării și reintegrării celor catalogați drept infractori. Infracțiunile minore suprasolicită sistemul juridic și penitenciar. Dezincriminarea unor fapte care nu mai sunt considerate periculoase pentru societate poate reduce aglomerarea instanțelor și penitenciarelor, permițând redistribuirea resurselor spre infracțiuni mai grave. Programele de justiție restaurativă, care urmăresc repararea prejudiciului și reintegrarea în societate, sunt puține și ineficiente. Această lipsă de suport pentru reintegrare contribuie la recidivă și la marginalizarea socială a foștilor deținuți. În plus, persoanele din minorități etnice, LGBTQIA+, femeile, copiii și persoanele cu impedimente fizice sau psihice sunt adesea victime ale discriminării în sistemul de justiție. Deși există legi anti-discriminare, aplicarea lor este slabă, iar accesul acestor grupuri la dreptate este inechitabil. Există cazuri frecvente de tratamente inegale și sentințe discriminatorii. În fine, procesele judiciare sunt adesea tergiversate din cauza birocrației excesive și a lipsei de digitalizare. Cetățenii se confruntă cu întârzieri lungi în desfășurarea proceselor și cu costuri ridicate, iar accesul la informații și la procese este dificil. Modernizarea sistemului judiciar, inclusiv prin digitalizare, rămâne o necesitate stringentă pentru eficientizarea actului de justiție. SENS crede în importanța independenței justiției ca pilon al democrației și propune pași concreți pentru a asigura echitatea și a reda cetățenilor încrederea înacest sistem.