3. Egalitatea de gen, drepturile femeilor și ale copiilor

Chiar dacă, pe hârtie, în România există egalitate în drepturi între bărbați și femei, în realitate femeile continuă, din păcate, să se confrunte cu multiple probleme sistemice discriminatorii, bazate în primul rând pe stereotipuri de gen depășite, atât în ceea ce privește accesul la sănătate reproductivă, cât și în domenii precum participarea politică, piața muncii și violența de gen. Societatea românească nu poate recupera decalajele de dezvoltare față de lumea occidentală fără o schimbare de paradigmă în ceea ce privește egalitatea în drepturi între bărbați și femei. O problemă stringentă este cea a avortului. Multe femei, în special în zonele rurale și cele defavorizate, au acces limitat la servicii de avort sigure și legale. Lipsa personalului medical dispus să efectueze această procedură și stigmatizarea avortului în societate contribuie la restrângerea accesului la aceste servicii esențiale. Legislația actuală impune bariere suplimentare pentru minore, care au nevoie de acord parental chiar și în situații delicate. Accesul la contracepție este de asemenea deficitar, în special pentru persoanele vulnerabile, tineri și cei din medii sărace. Contracepția modernă este scumpă, iar produsele de igienă și contraceptivele sunt dificil de obținut pentru grupurile dezavantajate, în absența unui suport financiar și a educației corespunzătoare. Problema violenței domestice și sexuale rămâne o preocupare majoră. Femeile din România se confruntă cu o lipsă de protecție eficientă, adăposturile pentru victime sunt insuficiente, iar sancțiunile pentru agresori sunt adesea neaplicabile sau prea blânde. Multe victime nu primesc sprijin psihologic sau juridic adecvat, iar lipsa educației pe tema violenței în rândul autorităților agravează situația. Pe de altă parte, tot în principal din cauza unor stereotipuri de gen, nici bărbații nu primesc sprijinul adecvat atunci când sunt ei victimele violenței domestice și sexuale. În cazul femicidului, legislația românească nu recunoaște explicit acest fenomen, iar cazurile de violență extremă împotriva femeilor nu sunt monitorizate eficient. Acest lucru face dificilă prevenirea și sancționarea adecvată, iar victimele nu primesc întotdeauna protecția necesară. În domeniul participării politice, femeile sunt subreprezentate, iar pozițiile eligibile în alegeri sunt dominate de bărbați. În ciuda inițiativelor de creștere a prezenței femeilor în politică, barierele culturale și lipsa de sprijin pentru dezvoltarea carierelor politice feminine persistă. În timp ce în majoritatea statelor membre ale UE femeile participă tot mai mult pe piața muncii, În România rata de participare a femeilor în câmpul muncii a scăzut drastic în perioada tranziției și a rămas neschimbată în ultimii ani. Discriminarea de gen este frecventă, mai ales în privința salarizării, unde femeile sunt plătite în mod constant mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă. De asemenea, femeile din România se confruntă cu dificultăți în accesul la posturi de conducere și sunt adesea nevoite să se confrunte cu prejudecăți și stereotipuri de gen. În sfârșit, problemele economice sunt agravate de lipsa unor politici de sprijin pentru femei, în special pentru cele care provin din grupuri vulnerabile, inclusiv mamele singure și femeile din zonele rurale. Lipsa accesului la programe de recalificare și sprijin economic pentru aceste femei duce la inegalități economice persistente. Copiii din România, în special cei din medii defavorizate sau minoritare, se confruntă cu acces inegal la educație și servicii de sănătate. În multe cazuri, infrastructura educațională și sanitară nu acoperă nevoile copiilor din mediul rural sau comunități vulnerabile. În plus, cazurile de abuzuri și violență împotriva copiilor, fie în familie, fie în afara ei, rămân o problemă gravă. Munca infantilă și exploatarea copiilor continuă să afecteze grupurile cele mai vulnerabile, iar copiii cu impedimente fizice și psihice neadresate în mod corespunzător întâmpină numeroase obstacole în accesarea unei educații incluzive. Lipsa unui sistem de suport eficient și a unor mecanisme puternice de protecție socială lasă mulți copii într-o situație de nesiguranță, cu impact negativ asupra dezvoltării lor. Viziunea SENS constă într-o abordare prioritară a egalității de gen și a drepturilor femeilor, precum și ale copiilor, printr-o abordare holistică, care presupune reforme urgente în toate aceste domenii pentru a asigura o societate echitabilă și incluzivă pentru femeile și copiii din România.