Acte de proprietate (pasul 2):

Locuire 2. Acte de proprietate (pasul 2): Deținerea casei și terenului sau siguranța folosirii acestora. Sunt foarte mulți oameni în sărăcie severă în România care locuiesc în cocioabe pentru care nu au acte de proprietate. Conform legii, cei care locuiesc în case care nu îndeplinesc un standard minim (fundație), nu pot obține acte de identitate la adresa respectivă. Alții locuiesc în așezări informale. Fără acte pe casă nu pot fi accesate utilitățile (curent, apă, gaz), fără acte pe teren nu se poate construi legal. Măsurile în privința politicii de locuire sunt adaptate în funcție de mediului de rezidență. a) Asigurarea securității locuirii în fața hazardurilor naturale și antropice, atât prin consolidarea imobilelor cu risc seismic, cât și în ceea ce privește consolidările legate de riscurile de inundații; b) Realizarea de parteneriate public-privat extinse pentru a sprijini consolidarea clădirilor improprii, pentru construcția de locuințe sociale și asigurarea respectării principiilor de protecție a beneficiarilor în cazul relocărilor, evacuărilor și debranșărilor (de exemplu, suspendarea lor în sezonul rece trebuie să ducă la obligația unui plan de asistență socială pre-evacuare); • Monitorizarea de la nivel central a aplicării Legii 151/2019 privind așezările informale Legea privind așezările informale, co-inițiată de USR în urma colaborării cu ONG-uri specializate, oferă autorităților administrației publice locale instrumentele pentru a interveni integrat, împreună cu serviciile de asistență socială, pentru eliminarea cauzelor ce determină sărăcia și excluziunea socială, printre care și condițiile precare de locuire și lipsa accesului la servicii publice de orice fel. În sprijinul implementării acestei legi, stimularea și sprijinirea primăriilor din mediul rural să facă proiecte integrate de locuire pentru cei mai săraci, în special în comunele unde sunt așezări informale sau comunități cu zone de locuire precară. Aceste proiecte conțin o serie de măsuri diverse, de la reglementarea situației cu actele pe terenuri și case, formare de bază pentru ca oamenii să învețe să-și repare/ consolideze/construiască o casă cât de cât stabilă, sprijin cu materialele necesare, campanii de igienizare a cartierelor/satelor/zonelor afectate—atât la nivel de comunitate, cât și în locuințe (în parteneriat cu DSP), amplasarea de pubele, educație ecologică, investiții în toalete în curte pentru cei care nu au/băi publice, infrastructură de acces, conectarea la rețelele de utilități (ce nu poate fi făcută de către primăriile respective decât dacă aceste așezări sunt reglementate), în așa fel încât UAT-urile să facă investițiile necesare ca să le asigure acestor persoane condiții minime de trai și de igienă, etc. • Revizuirea Legii Locuinței 114/1996 pentru a stabili un cadru legal coerent, prin care statul se implică în sprijinirea locuirii sau a accesului la locuire. • Reformarea Agenției Naționale pentru Locuințe (ANL) pentru o mai bună gestionare a resurselor și prevenirea risipirii banului public. • Asigurarea transparenței și corectitudinii în utilizarea locuințelor sociale existente în proprietate publică—Sistemul după care sunt alocate locuințele sociale trebuie să fie echitabil, transparent și corect. Alocarea locuințelor sociale trebuie să se facă prin introducerea unor criterii care să nu îi descalifice pe cei mai vulnerabili de la dreptul de a beneficia de o locuință socială. De asemenea, deciziile privind repartizarea locuințelor sociale trebuie să aibă la bază evaluări și anchete sociale judicioase. • Integrarea serviciilor de locuire cu cele de asistență socială și de formare—Proiectele în care oamenii care locuiau în locuințe improvizate au fost mutați în locuințe sociale fără consiliere și sprijin specializat în paralel nu au funcționat. Modelele de succes, cum ar fi Germania, combină formele de ajutor pentru locuire cu programe de asistență socială și acces la educație. • Acces în siguranță la încălzire (sobe, etc.) și la electricitate (sau surse alternative de energie) • Aplicarea de programe de tipul „Prima lumină”, care își propune instituirea unui sistem de vouchere dedicate familiilor ale căror locuințe nu au fost racordate niciodată la rețeaua electrică și care nu își permit să acopere cheltuielile de conectare, sau „Mediatorul energetic”, testat deja prin proiecte pilot în zona Ferentari de către compania Enel. • Reformarea programului de locuințe pentru tineri, cu accent prioritar pe accesul la locuințe în condițiile relocării cu locul de muncă și pe dimensiunea socială; • Continuarea programul Prima Cameră demarat în 2016, care subvenționează din bani publici chiria primilor doi ani pentru tinerii ieșiți din sistemul de plasament, în vederea integrării pe piața muncii și sprijinirea lor pentru o viață independentă; • Realizarea unui program național de încurajare a participării persoanelor vârstnice în/ la viața socială, cum ar fi, de exemplu, prin încurajarea persoanelor vârstnice să preia voluntar în spațiu, tineri ce au nevoie de o locuință temporară (studii, loc de muncă temporar; • Continuarea programului Prima Casă, dar pe baza unei analize adecvate din perspectivă socială și demografică.

1. 0Original